Scandalul Parcului Industrial din Galaţi, unde s-au tocat degeaba 4,5 milioane de euro, a ajuns pe masa procurorilor

Această tarla denumită pompos „Parc Industrial” a înghiţit 4,5 milioane euro. Degeaba FOTO C Crângan

Oamenii legii verifică, la sesizarea Curţii de Conturi, modul în care fosta conducere a Parcului Industrial (entitate cu capital integral public) a încheiat contractul de concesiune a unei părţi a terenului, dar şi modul cum au fost cheltuiţi banii publici. Principala infracţiune vizată este cea de abuz în serviciu în formă continuată cu consecinţe deosebite de grave.

Scandalul legat de Parcul Industrial de la Galaţi (entitate economică constituită şi finanţată integral din bani publici) a ajuns într-o nouă fază. După ce ce, timp de 15 ani, parcul a înghiţit peste 4,5 milioane de euro, fără să aducă niciun fel de venit acţionarului unic (Consiliul Local Galaţi), acum detaliile afacerilor de acolo au ajuns în atenţia procurorilor, care au descâlcit mai multe operaţiuni susceptibile de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată cu consecinţe deosebite de grave.

La baza scandalului stă un contract dubios încheiat de fostul director general al Parcului, Costică Voicu, pe ultima sută de metri a mandatului său (care a expirat în vara lui 2017), fără ca Primăria şi Consiliul Local Galaţi (unicul acţionar) să fi fost informaţi cu privire la tranzacţie. „Există indicii şi probe că legea penală a fost încălcată cu intenţie, cauzându-se un prejudiciu important municipiului Galaţi”, se afirmî în actul de sesizare a procurorilor.

Ce-i drept, la începutul anului 2017, Costică Voicu vorbea despre un investitor misterios şi strategic, ca ar fi urmat să preia în întregime cele 21,5 hectare de teren, însă cum acesta nu a dat niciun fel de detalii legate de firma cu pricina, toată lumea a fost de părere că este doar una dintre foarte multele afaceri anunţate, dar niciodată concretizate.

Descoperit din întâmplare

Şi totuşi, investitorul există. Municipalitatea a descoperit acest lucru de-abia după ce, în disperare de cauză (date fiind cheltuielile imense pe care le-a generat parcul, fără să aducă venituri), a decis, în mai 2017, să cedeze circa 16,5 hectare de teren cu bălării (trei sferturi din suprafaţa totală) către Zona Liberă Galaţi, care a solicitat spaţiu suplimentar pentru un investitor important.

Transferul s-a făcut prin hotărâre de Consiliu Local (în urma hotărârii AGA nr. 2 din 5 mai 2017, a Industrial Parc SRL Galaţi), însă după circa două luni, primăria s-a pomenit citată într-un proces (dosar nr. 2846/121/2017, plângerea fiind depusă în 17 iulie 2017), la Tribunalul Galaţi, pentru anularea actului administrativ menţionat.

Reclamantul a depus la dosar, cu totul surprinzător pentru toată lumea, un contract încheiat cu Parcul Industrial, sub semnătura directorului Costică Voicu, despre care cei din Primărie spun că nu ştiau absolut nimic, deşi au cinci reprezentanţi în Consiliul de Administraţie, oameni care primesc lună de lună indemnizaţii şi care au obligaţia de întocmi rapoarte de activitate care să fie înaintate primarului.

Deocamdată, instanţa a decis, după trei termen în care procedura nu a fost îndeplinită din varii motive, să suspende cauza până când se va soluţiona, tot la Tribunalul Galaţi, dosarul nr. 3341/121/2017, prin care Primăria Galaţi a atacat în justiţie contractul. Primul termen de judecată este stabilit pentru 29 ianuarie 2018.

„Legea spune că diminuarea patrimoniul unei societăţi poate fi atacată în 60 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial. În a 58-a sau 59-a zi, s-a înfiinţat o societate care pretinde că are un contract pe absolut toată suprafaţa Parcului Industrial, însă nu a plătit vreodată vreun leu pentru asta. E o societate românească, cu acţionari străini, care pretinde că are concesionată întreaga suprafaţă, deşi în conturile Parcului nu există niciun ban, de tranşă plătită”, a declarat Ionuţ Pucheanu, primarul Galaţiului.

Conform documentelor încheiate de fostul director Voicu cu „partenerul strategic”, „taxa de cesiune este de 0,08 euro pe metru pătrat pe lună (fără TVA), pentru primele 9 luni, respectiv 25.04.2017-25.01.2018, perioadă necesară demarării obiectivului de investiţii prin obţinerea de avize, autorizaţii, efectuarea de studii etc, iar valoarea sumei de plată, aferentă acestei perioade este de 113.410,80 de euro (fără TVA)”.

De asemenea „taxa de cesiune este de 0,15 euro pe metru pătrat pe lună (fără TVA) începând cu data de 25.01.2018 până la data de 24.04.2059, iar valoarea sumei de plată aferentă acestei perioade este de 11.695.488,75 de euro (fără TVA). Valoarea totală a contractului este de 11.808.899,55 de euro. Se va plăti lunar, respectiv suma de 23.627,25 de euro (fără TVA), în lei, la cursul de schimb al BNR din ziua facturării”.
Evident, din toate aceste sume vânturate prin hârtii nu s-a plătit nimic.

O afacere inexistentă

Mergând pe firul acesti poveşti dubioase (cazul urmează să fie reclamat de municipalitate la DNA, din câte am aflat), am descoperit că „marele investitor”  apărut în mare secret în Parcul Industrial Galaţi este, de fapt, o firmă fără vreun fel de activitate.

Societatea a fost înfiinţată în anul 2017, cu sediul social declarat în Parcul Industrial Galaţi (Calea Prutului nr. 304A). Mai exact într-o hală industrială a parcului, în care nu se află nimic. Nici măcar un scaun. Şi mai interesant este că investitorul strategic nu are (conform actelor de la Registrul Comerţului şi de la ANAF) niciun angajat, niciun mijloc fix şi nici un fel de activitate generatoare de venituri.

De fapt, societatea, cu numele VVK Euro Tehnologic SRL Galaţi, are un capital social de numai 400 de lei, dintre care 95% este deţinut de firma VVK Invest SRL, cu sediul Ucraina, Sumi, Regiunea Sumi, Kuznechna, nr. 5 şi de cetăţeanul ucrainean Oleksandr Govenko (care a fost numit şi administrator prin actul constitutiv), domiciliat în Kiev. Firma VVK Invest SRL este, potrivit presei ucrainene, un dezvoltator imobiliar de importanţă secundară.

În firma VVK Euro Tehnologic SRL Galaţi sunt asociaţi (cu participări simbolice) şi doi cetăţeni români: Elena Beatrice Neagu (o gălăţeancă despre care am reuşit să aflăm că este un obscur om de afaceri) şi Shirin Corbu (persoană domiciliată în Bucureşti despre care nu avem date; singura persoană cu acest nume descoperită în spaţiul online este o solistă a Filarmonicii).

Parcul este blocat pe termen nedefinit

Între timp, pe la începutul lunii august 2017, directorul Costică Voicu a fost concediat. Varianta a fost una „soft”, căci tocmai îi expirase contractul, iar municipalitatea nu i l-a mai prelungit. 

Este de spus că, din cauza problemelor juridice cu VVK Euro Tehnologic SRL, a rămas blocată şi afacerea planificată via Zona Liberă, din care bugetul local ar fi urmat să încaseze o redevenţă destul de „grasă”. Cu alte cuvinte, „fantoma ucraineană” de 400 de lei a reuşit, fără niciun efort, să blocheze un patrimoniu public de circa 8,5 milioane de euro (4,5 milioane de euro investiţia şi circa 4 milioane de euro valoarea terenului).

Detaliile jafului de 15 ani de la Parcul Industrial

Demarate cu surle şi trâmbiţe în luna martie a anul 2003, lucrările la Parcul Industrial de la Galaţi erau prezentate ca fiind piatra de temelie pentru un adevărat paradis economic, după modelul investiţiilor similare din alte colţuri ale lumii. Autorităţile locale, care au suţinut investiţia din bugetul oraşului, promiteau, în foarte scurt timp, mii de locuri de muncă, giganţi ai economiei mondiale veniţi să investeacă aici şi, evident, prosperitate pentru toată comunitatea.

Problema este însă că, pe măsură însă ce obiectivul (amenajat în partea de est a municipiului Galaţi, pe un câmp) înghiţea tot mai mulţi bani de la bugetul local, investitorii refuzau să apară, iar locul promisiunilor măreţe a fost luat,încet-încet, de tot felul de scuze şi explicaţii alambicate.

Trebuie spus că între 2003 şi 2017, municipalitatea gălăţeană a pompat în Parcul Industrial (mai exact către societatea Parc Industrial SRL, al cărui unic acţionar este Consiliul local) suma de 4,3 milioane de euro. Bani care au fost tocaţi până la ultimul cent, fără a fi încheiat vreun contract care să aducă măcar cinci bani venit.

În ciuda cheltuielii, Parcul Industrial de la Galaţi este doar o tarla de 21,5 hectare de teren, plină de bălării. De 4,3 milioane de euro (terenul nu intră în calcul, fiind proprietatea municipiului Galaţi) s-a făcut un gard, vreo 200 de metri de drum, un sediu, o hală de 1.100 de metri pătraţi, instalaţii de apă, canalizare şi electricitate, plus o cabină pentru portar. Şi evident, s-au plătit lefurile directorului Costică Voicu şi ale membrilor consiliului de administraţie.

Tarifele de concesiune a terenurilor din Parcul Industrial, stabilite de Consiliul Local Galaţi în 2003, au părut de la bun început ca fiind făcute să alunge, nu să atragă investitorii. Astfel, pentru un metru pătrat de teren arabil, care, în acea vreme, avea un drum de acces foarte prost, nu avea apă curentă, nici canalizare şi nici energie electrică, se pretindea o taxă de 10 cenţi pe metru pătrat pe lună.

La doar câteva zeci de metri distanţă, terenurile private similare se vindeau cu un euro pe metrul pătrat, ceea ce înseamnă că, de fapt, un eventual investitor în parcul industrial trebuie să plătească anual o concesiune mai scumpă decât ar fi cumpărat terenul respectiv.

Cât despre aşa-zisele facilităţi, acestea erau insignifiante, căci constau doar în scutirea de impozit local pentru terenul concesionat, de obţinerea avizelor de funcţionare şi de construire cu celeritate (maxim 15 zile) şi de nişte reduceri de taxe de publicitate la promovarea afacerii. Şi-atât.

Şi mai bizar este că, în 2007, deşi tarifele se dovediseră neatractive, CL a decis să majoreze taxa de consesiune a terenului la 0,5 euro pe metrul pătrat pe lună, în condiţiile în care, în apropiere, terenul similar se vindea cu cel mult 2-3 euro pe metrul pătrat.

Ulterior, pe tarlaua de la marginea Galaţiului s-a construit, din banii contribuabililor,  un sediu administrativ de 1400 de metri pătraţi, o hală industrială de 1100 mp, câteva alei betonate, reţele de electricitate, de apă şi de canalizare. Cap la cap, cheltuielile cu amintitele investiţii (exceptând valoarea terenului) au însumat, 3,7 milioane de euro, la care se adaugă încă 600.000 de euro sub formă de cheltuieli de funcţionare.

În Consiliul local, la suplimentările de buget, au ieşit permanent controverse din cauza preţurilor presupus umflate ale lucrărilor. Bunăoară, cabina de pază de la poartă – în fapt, o amărâtă de cămăruţă de trei pe trei metri -  a costat peste 20.000 de euro, ajungând la peste 2.000 de euro pe metrul pătrat, cam triplu pe metru pătrat faţă de construirea unei vile de lux.

Mai bine de o jumătate de milion de euro au costat, în condiţiile unor venituri de zero lei, vreme de 14 ani, cheltuielile salariale pentru directorul Costică Voicu şi cei cinci membri ai CA, plus ceva plimbări prin străinătate, chipurile pentru „documentare şi schimb de experienţă”.

Bunăoară, pe anul 2016, potrivit documentelor contabile, directorul Costică Voicu a băgat în buzunar, doar pentru că s-a dus la serviciu pentru a nu face nimic, 66.000 de lei, iar membrii CA au luat şi ei, în total, 25.000 de lei. Diverşi colaboratori ai parcului au mai încasat şi ei aproape 200.000 de lei, iar veniturile au fost, evident, de zero lei.