Salvaţi istoria Galaţiului! Casa doctorului Aristide Serfioti se dărâmă.Lucrările de la Centrul de Afaceri i-au afectat structura de rezistenţă
0Imobilul de pe strada Domnească, numărul 52, ar putea să dispară în curând ca urmare a degradării, dacă nu se întreprind mai repede lucrări de restaurare. Casa a fost construită în anul 1867 de doctorul Aristide Serfioti, personalitate marcantă a Galaţilor ultimii jumătăţi a secolului al XIX-lea, iar în anul 1898 a fost vândută avocatului N. Dariu.
CITEŞTE ŞI: Salvaţi istoria Galaţiului. Clădirea „Pescăriilor Statului", sortită ruinei
Salvaţi Palatul Simion Gheorghiu, una dintre cele mai frumoase clădiri istorice din Galaţi
Salvaţi istoria Galaţiului! Cavou roman sub ghena de gunoi
Casa face parte din „Ansamblul urban strada Domnească” şi se remarcă printr-o arhitectură în stilul neoclasic, cu elemente renascentiste. Din păcate, clădirea nu este marcată cu sigla monument istoric şi ca atare este într-un stadiu avansat de degradare.
Istoricul casei
După cum am aflat de la Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Galaţi (DJCPNG), la data de 7 iunie 1867, Primăria Galaţi a înregistrat cererea doctorului Aristide Serfioti pentru construcţia unei case în strada Domnească, nr.80 (vechiul număr, actualmente fiind 52).
Clădirea a fost proiectată de către Oscar Şwab, arhitectul Comisiunii Europene a Dunării. În planurile casei, la comanditar apare doctorul-doctor Aristide Serfioti.
Conform proiectului, la parter se aflau bucătăria, camera servitorilor, un coridor, intrarea, o anticameră, o sală de mese şi o cameră pentru musafiri, iar la etaj, trei camere, un coridor, o cameră de dormit, un cabinet şi un salon. Legătura dintre parter şi etaj se făcea printr-o scară interioară.
Arhitectura casei se înscrie, ca majoritatea caselor construite în acea perioadă, în stilul neoclasic, cu elemente renascentiste. În mod special atrage atenţia balconul cu rozete traforate, susţinut de atlanţi reprezentând fete, cele două nişe de la nivelul superior în care mai pot fi admirate şi astăzi două statui feminine. Frontoanele, frizele, acroterele, dar şi riflajul proeminent existent la primul nivel întregesc frumuseţea acestui edifici.
În jurul anului 1898 se pare că această casă a fost vândută avocatului N.N.Dariu, după cum reiese din arhiva anilor 1898-1913.
În această casă şi-a mai desfăşurat activitatea Comitetul Judeţean de Cultură şi Educaţie Socialistă, Starea Civilă, iar după 1990 a fost sediul Partidului Democrat.
Imobilul a fost revendicat de către moştenitorii avocatului N.N. Dariu şi retrocedat în natură. După retrocedare, moştenitorii au vândut proprietatea familiei Capriş.
Respectiva familie s-a prezentat, în anul 2007, la Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Galaţi, pentru obţinerea avizului de specialitate în vederea demolării anexelor casei.
O şansă pentru Casa Serfioti!
Direcţia de Cultură şi Patrimoniu a propus noului proprietar clasarea imobilului ca monument istoric, argumentând importanţa deosebită a acestuia.
"Noul proprietar, supărat pe lucrările la Centrul de afaceri din imediata vecinătate, a dat de înţeles că nu doreşte acest lucru, deşi noi am precizat că imobilul odată ce a devenit monument istoric se bucură de o mai mare protecţie în cazurile în care este afectat de alte construcţii , iar în calitate de proprietar al monumentului istoric, dacă foloseşte imobilul pentru destinaţie de locuinţă, are câteva facilităţi acordate de legea privind protejarea monumentelor istorice. Imobilul suscită, în continuare interes pentru Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Galaţi, urmând să se facă noi demersuri pe lângă proprietar pentru clasarea acestuia”, ne-a precizat Marius Mitrof.
Cine a fost Aristide Serfioti
De la scriitorul Corneliu Stoica aflăm că Aristide Serfioti s-a născut în localitatea Hydra din Grecia, la 20 iulie 1828, ca fiu al Mariei şi al lui Chiriac Serphiotis, de religie ortodoxă. După terminarea cursurilor elementare şi liceale în Grecia, se înscrie la Universitatea de Medicină „Ludvig-Maximilian” din München (Germania), pe care o termină în 1851, când îşi ia examenul de diplomă cu teza „De cholera morbo”.
Salvaţi istoria Galaţiului! Casa Nicolae Mantu, istorie în paragină
Practică medicina mai întâi în Austria, apoi, în 1853, vine în Moldova, stabilindu-se definitiv la Galaţi. La 15 ianuarie 1854 intră în serviciul armatei ca medic de batalion clasa I (asimilat gradului de locotenent) în postul de medic al Garnizoanei Galaţi.
La 7 mai 1857 este numit medic şef al Spitalului Militar, având acum gradul de colonel. În 1870 demisionează din armată şi profesează ca medic civil la Spitalul „Elisabeta Doamna - Caritatea gălăţeană”( numit astfel în 1878) până în 1899, când iese la pensie. După numai un an, renunţă la pensie, optând pentru funcţia de medic primar al Spitalului „Sf. Spiridon” din Galaţi până în 1901, când demisionează, retrăgându-se din activitatea medicală.
În 1863, împreună cu alţi opt medici, a înfiinţat „Societatea medicală” din Galaţi, după modelul „Societăţii medicale ştiinţifice” din Bucureşti, fiind preşedintele acesteia până în 1881. A condus, de asemenea, Comitetul Crucii Roşii, adunând fonduri pentru îngrijirea soldaţilor români răniţi în Războiul pentru independenţă.
Conac boieresc, locuit doar de fantome
Pentru meritele sale, pentru devotamentul în combaterea unor epidemii şi îngrijirea bolnavilor a fost decorat cu ordinul „Coroana României” în gradul de comandor, „Steaua României” în gradul de ofiţer, ordinul rus „Sf. Stanislav” în gradul de comandor, ordinul „Coroana Prusiei” clasa a II-a, oferit de regele Prusiei etc.
Încă din 1878 a cumpărat de la membri ai familiei Ghica moşia Calica din comuna Fileşti, cu o suprafaţă de 2.570 ha. Aici a construit în 1880 Biserica „Sf. Treime” şi un cavou, care astăzi sunt monumente istorice.
A murit în dimineaţa zilei de 24 iulie 1905, fiind înmormântat în cavoul familiei de la Fileşti, alături de soţia sa. Pe acest cavou este menţionat în limbile greacă şi română următorul înscris: „ Prea iubitei sale AVROCOMI, născută XENO, 25 septembrie 1836 - 23 august 1885, inconsolabilul ei soţ Aristide Serfioti, doctor”.
Neavând copii, conform testamentului întocmit la 23 august 1903, moşia sa a rămas în proprietatea celor două surori ale lui, Scheva şi Elena, pentru toată durata vieţii lor, după care moşia urma să aparţină definitiv Spitalului „Elisabeta Doamna”. Tot prin acest testament se instituie premiul „Dr. Aristide Ch. Serfioti”, în valoare de 40.000 lei, patronat de Facultatea de Medicină din Bucureşti, şi se acorda din doi în doi ani celor mai bune lucrări medicale. Au fost lăsaţi, de asemenea, 10.000 lei pentru Azilul de copii din Galaţi. Cărţile din biblioteca sa medicală le-a donat Societăţii ştiinţifice medicale din Galaţi, iar pe cele beletristice - bibliotecii Liceului „Vasile Alecsandri”.
În semn de cinstire a memoriei acestei mari personalităţi a lumii medicale gălăţene, prin ordinul M.S. 149/ 14.09.2001 al Ministerului Apărării Naţionale, Spitalul Militar din Galaţi a primit numele doctorului Aristide Serfioti.
Se încarcă comentariile...
