România riscă să piardă 6,3 miliarde de euro şi peste 500.000 de locuri de muncă din cauza liberalizării accelerate a pieţei gazelor naturale

România riscă să piardă 6,3 miliarde de euro şi peste
500.000 de locuri de muncă din cauza liberalizării accelerate a pieţei gazelor
naturale

ArcelorMittal are în prezent în jur de 7.500 de angajaţi. Foto: Adevărul

România riscă să piardă 6,3 miliarde de euro şi peste 500.000 de locuri de muncă din cauza liberalizării accelerate a pieţei gazelor naturale. Pentru a se evita dezindustrializarea României, cu efecte economice şi sociale majore, marii consumatori de energie, printre care şi ArcelorMittal Galaţi, cred că este necesară aplicarea unei perioade de tranziţie până la realizarea unei pieţe real competitive, fără monopoluri.

Ştiri pe aceeaşi temă

Confederaţia Patronală din Industrie, Agricultură, Construcţii
şi Servicii din România (CONPIROM) atrage atenţia că ţara noastră este pe cale să piardă 6,3 miliarde de euro contribuţie la Produsul Intern Brut şi 525.000 de locuri de
muncă, în cazul în care autorităţile nu renunţă la liberalizarea accelerată a pieţei gazelor naturale pentru consumatorii industriali.

Estimările fac parte din studiul "Evaluarea strategică a impactului liberalizării pieţei gazelor naturale asupra consumatorilor industriali din România", realizat de compania de consultanţă Deloitte, la cererea CONPIROM. Acest studiu este însuşit în totalitate şi de patronatul din ArcelorMittal Galaţi.

“O aşa-zisă liberalizare a pieţei gazelor naturale din România va avea ca efect imediat reducerea la jumătate a contribuţiei industriei la Produsul Intern Brut, prin închideri de companii sau relocări în ţări cu o legislaţie care sprijină activitatea economică”, a declarat Mihai Ivascu, secretar general al CONPIROM. “Dat fiind faptul că autorităţile nu au efectuat un studiu de impact atunci când au decis, unilateral, liberalizarea accelerată a pieţei gazelor naturale pentru consumatorii industriali, CONPIROM a apelat la un consultant internaţional competent pentru a face o asemenea analiză. Rezultatele prezintă un scenariu dezastruos, care s-ar putea concretiza, în termen scurt, prin pierderi de şase miliarde de euro la PIB şi creşterea numărului şomerilor cu peste 500.000 de persoane”.

Dacă se analizează numai efectul combinat asupra a trei industrii (fabricarea de produse chimice, fabricarea de produse ceramice şi fabricarea de produse din metal), care au cel mai mare risc de a fi mutate în străinătate este, într-un scenariu de reducere a activităţii cu 50%, impactul va fi o reducere a contribuţiei la PIB de 3,5 miliarde de euro şi o scădere a numărului locurilor de muncă de 222.000.
“Cursul din prezent al procesului de liberalizare propune o majorare a preţului la gaze naturale indigene de 143% din decembrie 2012 până în octombrie 2014”, se arată în studiul Deloitte. “Acest fapt conduce la o majorare cu 72% a preţului final în sectorul industrial, dacă nu chiar şi mai mare de atât (în funcţie de evoluţia preţurilor la importuri). Cu greu se poate realiza acest lucru, într-o perioadă aşa de scurtă de timp, şi anume doi ani”.

În momentul de faţă, în România nu există o piaţă a gazelor naturale care să îndeplinească cerinţele europene privind acest sector, în condiţiile în care ţara noastră este dependentă de o singură sursă externă de alimentare cu gaze naturale, consumatorii neavând, în fapt, libertatea de a-şi alege furnizorul de gaze. Prin urmare, o liberalizare accelerată, care este, de fapt, o aliniere la preţul de import al gazelor naturale, provenite dintr-o sursă unică nu îndeplineşte criteriile cerute de UE în acest sector.

“Ar trebui stabilită o perioadă de tranziţie cu privire la liberalizarea în totalitate a pieţei gazelor naturale din România, pentru adaptarea infrastructurii sectoriale şi a cadrului de reglementare la noile condiţii apărute”, se mai arată în studiul Deloitte.

Acesta propune o perioadă tranzitorie între opt şi 14 ani, perioadă sub analiză continuă, care va dura până la momentul în care se întrunesc cerinţele privind piaţa concurenţială liberă (creşterea surselor de gaze naturale de import şi din productie indigenă, de până la 30-40% din consum), un cod eficient de reţea în vigoare, capacităţi de stocare dezvoltate.

Astfel, în perioada menţionată, măsurile pe care România va trebui să le implementeze vizează dezvoltarea infrastructurii care să permită importurile de gaze naturale din alte surse pentru a se micşora astfel dependenţa energetică şi riscurile asociate cu practicile oligopoliste.

Pentru diversificarea surselor de alimentare, România va trebui să îşi dezvoltarea resurselor la nivel local, precum cele situate în Marea Neagră contribuindu-se, astfel, la producţia internă de gaze naturale.

De asemenea, studiul Deloitte susţine stabilirea unui mecanism care plafonează preţul maxim pentru consumatorii din sectorul industrial. În plus, este necesară stabilirea unui mecanism care să asigure o proporţie minimă de gaze din producţia internă în coşurile pentru toţi clienţii, ca urmare a preţului mai mic la gazele indigene decât la cele din import. Această schemă a coşului trebuie menţinută de-a lungul perioadei de tranziţiei.

Preţul ar trebui stabilit în baza costurilor, reflectând costurile reale ale producţiei. În orice caz, aceste mecanisme ar trebui să nu aibă caracter discriminatoriu şi trebuie să nu reprezinte o constrângere a competitivităţii pentru niciun subsector industrial consumator de gaze naturale, mai arată Deloitte.


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările