România, tot mai expusă bolilor grave, din cauza refuzului imunizării. Specialist: „În ţări civilizate, vaccinarea a devenit obligatorie“

România, tot mai expusă bolilor grave, din cauza refuzului imunizării. Specialist: „În ţări civilizate, vaccinarea a devenit obligatorie“

Vaccinul nu este obligatoriu în România FOTO Adevărul

Imunizarea suscită mereu interesul public, făcând obiectul a numeroase controverse, în special în rândul părinţilor. Părerile sunt împărţite, dar specialiştii fac o listă a riscurilor la care sunt sunt expuşi copiii.

Ştiri pe aceeaşi temă

Statisticile din ultimii ani arată o scădere considerabilă a ratei imunizării prin vaccinare, atât în rândul adulţilor, dar mai ales în rândul copiilor. Scăderea numărului de copii vaccinaţi în România reprezintă un semnal de alarmă atât pentru specialişti, cât şi pentru autorităţi. 


Ce spun studiile despre vaccinare

Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor afirmă că vaccinarea este cea mai eficientă şi economică de prevenţie medicală. Asta imediat după o bună ingienă şi după resursele de apă. Acţiunile de imunizare în masă au jucat un rol foarte important în eradicarea unor boli şi prevenirea altora.

Întreaga lume a fost schimbată odată cu introducerea vaccinurilor în lumea medicală şi prin creşterea speranţei de viaţă. De exemplu, la nivel global s-a reuşit eradicrea completă a variolei. Calea spre eradicare se poate realiza numai printr-o vaccinare regulată şi perseverentă. Mai dificil este în cazul bolilor infecţioase care se răspândesc mai ales în cadrul colectivităţilor. Refuzul unei imunizări poate duce, în aceste cazuri, la epidemii de masă.

Obligatoriu sau recomandat?

Fiecare ţară elaborează o grilă recomandată de vaccinuri pentru nou-născuţi şi pentru copiii de până în 14 ani, cunoscută sub numele de Schemă Naţională de Imunizare.

“La ora actuală, în România această grilă nu este obligatorie din punct de vedere legal, părintele neputând fi obligat în niciun fel în acest sens. Şi nici sancţionat dacă nu îşi vaccinează copilul. Ca şi o comparaţie, există ţări civilizate în care vaccinarea a devenit de câţiva ani obligatorie,” a declarat dr. Dumitru Mărăşescu, preşedintele Asociaţiei Patronatului Medicilor de Familie din Galaţi. 

Medicii trag însă un semnal de alarmă: tot mai mulţi părinţi refuză să-şi vaccineze copiii. Ei se tem de eventualele efecte secundare şi invocă studii publicate pe bloguri sau diverse cărţi. Iar acest lucru se vede şi în statisticile privind vaccinarea în România. În ţara noastră, rata de vaccinare împotriva rujeolei, rubeolei şi oreionului a ajuns la 75%, cu 20 de procente mai mică decât nivelul recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Tocmai de aceea, în ultimii ani, în ţara noastră a fost înregistrată cea mai mare epidemie de rubeolă şi rujeolă din Europa. 

“În condiţiile în care România are un program naţional extins, mult mai amplu decât în alte ţări europene mai bogate, în ceea ce priveşte imunizarea, program finanţat în totalitate de Ministerul Sănătăţii, asistăm în ultimii ani la o «modă» a multor părinţi de a refuza vaccinare propriilor copii, uitând că şi ei au fost beneficiarii acestor descoperiri ce au eradicat boli ca poliomielita sau difteria. De altfel, statistic, doar în 2014, un procent cuprins între 5 şi 10% din copii nu au fost vaccinaţi din cauza refuzului părinţilor, ceea ce înseamnă în cifre absolute peste 200 de copii care riscă să dezvolte boli ca poliomielita sau difteria,” ne-a declarat Valentin Boldea, medic de familie. 

Şi rata de vaccinare împotriva difteriei, tetanosului şi tusei convulsive este mult sub nivelul recomandat de specialişti. În România sunt imunizaţi împotriva acestor boli aproximativ 90 la sută dintre copii. 

Vaccinul şi reacţiile adverse

Specialiştii atrag atenţia că numărul mamelor care îşi imunizează copiii este în continuă scădere. Cei mai mulţi dintre părinţi consideră că serurile incluse în schema obligatorie de vaccinare mai mult le dăunează copiilor decât să îi ajute. Vaccinurile care se fac la naştere (BCG, anti-virus hepatic) şi cele de după, la 2-5 zile, la 2, 4, 6 sau 12 luni (vaccinul împotriva virusului hemophilus influenzae, DTP, VPO) îl pot scuti pe bebeluşul tău de consecinţele dureroase ale multor boli, cum ar fi: hepatita, menigita, difterie, rujeola, tetanus. Toate aceste vaccinuri pot avea efecte secundare: 

  • umflături şi pete roşii în locul vaccinării
  • durere de cap şi muşchi
  • febră
  • ameţeli
  • iritaţii
  • stare de vomă
  • dureri abdominale

“Există multe vaccinuri care nu oferă protecţie 100%, însă reduc riscul de a face o infecţie. Chiar şi aşa, ele nu reduc riscul de îmbolnăvire la zero. Însă vaccinurile folosite azi nu provoacă boala pe care trebuie să o prevină. Au asociete anumite reacţii adverse dar cazurile sunt puţine la număr. Când pui în balanţă, sunt mai multe avatantaje”, a declarat dr. Dumitru Mărăşescu, preşedintele Asociaţiei Patronatului Medicilor de Familie din Galaţi.

Potrivit medicului Valentin Boldea, vaccinarea este cu atât mai importantă cu cât “există şi o alertă epidemiologică pentru că s-au înregistrat cazuri de poliomielită sălbatică în Orientul mijlociu. Şi tot ca un argument pentru existenţa riscului îl reprezintă şi faptul că la Galaţi sunt refugiaţi din acea zonă a globului”.

Programele de vaccinare

Direcţia de Sănătate Publică, cât şi Ministerul Sănătăţii recomandă o schemă de vaccinare care să protejeze organismul împotriva unor afecţiuni grave, ce pot apărea pe parcursul vieţii. Imunizarea începe de la naştere cu inocularea vaccinului BCG (împotriva tuberculozei) şi a hepatitei B.

Se continuă imunizarea la 2 luni, 4 luni, 6 luni şi 1 an prin administrarea vaccinului împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive, hemofilusului, poliomelitei şi hepatitei B. La 1 an schema este trecută imunizarea împotriva rujeolei, rubeolei şi oreonului. Schema de imunizare poate fi completată cu vaccinuri suplimentare împotriva rotavirus, pneumococului, virusului varicelos şi meningitei.

Tot în Programul Naţional de Imunizare sunt incluse şi vaccinurile care vor fi administrate în timpul campaniilor şcolare. Clasa 0 – vaccinare împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive şi poliomelitei. Clasa I – vaccinare împotriva rujeolei, rubeolei şi oreonului. Şi la 14 ani - vaccinuri împotriva difteriei şi tetanosului.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările