Profesoara care a însufleţit învăţământul profesional. „Am dat copiilor încredere în ei, le-am dat sarcini să se simtă importanţi, i-am lăsat să descopere“
0
Daniela Ionele îşi învaţă elevii, majoritatea săraci, să fie mereu corecţi, cinstiţi şi oneşti. Copiii de la clasa ei ştiu să coasă de mână, la maşină, să tricoteze, să croşeteze, să vopsească şi să împletească, iar mulţi excelează la concursuri de design vestimentar.
Daniela Elena Ionele (49 de ani), profesoară de Ştiinţe tehnice şi Instruire practică la Colegiul Tehnic „August Treboniu Laurian“ din Agnita, Sibiu, a fost desemnată dascăl Merito în 2021. Pasiunea pentru profesorat a moştenit-o de la tatăl său care, în tinereţe, a fost învăţător.
„Întotdeauna îmi cerea să merg şi să citesc întâi, mai ales la matematică, iar apoi treceam la partea de probleme“, îşi aminteşte ea.
A vrut să devină iniţial învăţătoare, dar a picat prima sub linie şi a fost repartizată la Agnita.
Şi-a început cariera în învăţământ imediat după absolvirea studiilor postliceale de proiectant de îmbrăcăminte, unde a descoperit proiectarea în spaţiu şi a revenit astfel la dragostea ei pentru matematică. Ştia noţiunile teoretice, dar nimic practic, aşa că a învăţat singură.
„Am început să îmi desfac hainele, pornind de la cele mai simple produse, ca să văd tehnologia de lucru. Le refăceam apoi, dar îmi notam orice cusătură desfăcută“, explică ea.
Apoi a urmat Facultatea de Inginerie la Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu şi un masterat la Universitatea „Gheorghe Asachi“ din Iaşi, cu specializare în Proiectarea şi modelarea produselor de îmbrăcăminte.
Principiile după care se ghidează
Avea 20 de ani când a început să predea, iar copiii cărora le era profesor aveau 16 ani. Acum, după 29 de ani la catedră, a ajuns să îi aibă la clasă pe copiii foştilor săi elevi. Rezultatele sale extraordinare le pune pe seama principiilor de viaţă după care se ghidează: corectitudine, nediferenţiere între elevi, sancţionarea celor care mint şi a celor care fură.
FOTO arhiva personală
„La mine în atelier sunt foarte multe lucruri. Primul lucru pe care îl spun copiilor de clasa a IX-a este să îmi ceară, indiferent de lucrul de care au nevoie. Dacă furi, calitatea lor ca oameni pentru mine scade“, este una dintre liniile roşii pe care profesoara le trasează cu elevii săi.
Stigmatul învăţământului profesional
Atelierul unde predă acum imită o secţie de fabrică şi este foarte bine dotat: 28 de maşini simple şi maşini speciale de cusut, mese şi aparate de călcat profesionale, masă de croit şi mobilier şcolar. Practic, le oferă copiilor tot ce este necesar pentru a putea învăţa meserie în textile-pielărie.
De la început, atât ea, cât şi elevii scriu ceea ce îşi doresc unii de la ceilalţi. Atmosfera la clasă este mereu degajată, pentru că le este întâi prietenă, apoi profesoară. Au libertatea să se mişte, să vorbească, iar pe fundal se aude mereu muzica anilor ’80-’90. Toate regulile pe care le impune sunt din prisma unui viitor job: le dă doar două pauze, ca la fabrică, şi le atrage atenţia cât este de importantă nota la purtare, pentru că la asta se va uita angajatorul.
Două dintre elevele Danielei Ionele la lucru FOTO arhiva personală
Unii dintre elevii săi au viziune şi talent, în timp ce alţii sunt mai puţin talentaţi, dar interesaţi. Problema este de mentalitate, pentru că, în România, tot ce înseamnă învăţământ profesional este considerat prost.
„Îi spun «Cenuşăreasa învăţământului». Înainte de elevi, huliţi am fost noi, profesorii din învăţământul profesional şi, cel puţin la noi în şcoală, simţeam că eram daţi deoparte. Renumele colegiului nostru s-a menţinut oarecum datorită premiilor acestor copii“, ţine să puncteze Daniela Ionele.
Pentru că la orice activitate pe care şcoala o organiza, profesorii de la învăţământul profesional erau mereu uitaţi, dascălul şi-a spus că trebuie să facă ceva ca să le demonstreze tuturor că şi elevii lor au potenţial. Prin urmare, orice lucrează cu elevii săi la atelier nu este numai pentru şcoală. Orice confecţionează le rămâne lor, iar asta îi stimulează foarte mult atât la şcoală, cât şi la concursurile la care participă.
Nu vorbim doar de haine, ci de orice ar putea confecţiona cu o maşină de cusut când sunt la casa lor. Copiii ştiu să tapiţeze scaune, să confecţioneze borsete, penare, portofele, gentuţe şi rucsacuri. „Nu le vine să creadă că au realizat ei toate aceste produse. Vezi acea bucurie incredibilă pe faţa lor“, spune Daniela Ionele.
Drumul către mentalitatea de învingători
În învăţământul profesional ajung, de regulă, copii din medii defavorizate, care au fost dezavantajaţi în primul rând de profesorii lor. I se plâng că aceştia lucrau numai cu elevii buni şi astfel îşi formează atitudinea de pierzători şi îl iau pe „nu pot“ în braţe.
Pentru a le schimba mentalitatea, Daniela Ionele le-a oferit în primul rând încredere şi i-a ajutat să înţeleagă că, indiferent cum ar face, nu este greşit. În plus, le dă sarcini ca să se simtă importanţi şi îi lasă pe ei să descopere cum a confecţionat un produs.
Elevii Danielei Ionele aplică întotdeauna în practică ceea ce învaţă FOTO arhiva personală
Nu o dată i s-a întâmplat ca mulţi elevi de clasa a IX-a să nu ştie nici măcar operaţiile elementare de matematică. „Ca să ştie să folosească un centimetru şi să înveţe să măsoare cu liniarul, în primele două săptămâni vin cu planşa de matematică în atelier şi îi învăţ formele geometrice, pentru că avem nevoie de arii şi perimetre. Sunt foarte mulţi care nu ştiu nici adunările şi scăderile. Nu îi mai întreb cum au trecut clasa“, explică profesoara nivelul de la care pleacă cu mulţi dintre elevii săi.
De multe ori, ea face mereu legătura cu viaţa reală pentru ca elevii să înţeleagă de ce au nevoie de toate informaţiile. De pildă, le spune că trebuie să ştie operaţiile matematice de bază ca să calculeze de câtă faianţă sau gresie au nevoie dacă se hotărâsc să îşi renoveze casa. Nici pedepsele nu sunt cele clasice: dacă un elev întârzie la ore, sancţiunea este să înveţe şi să spună apoi o poezie, iar dacă se apropie sărbătorile de iarnă, trebuie să o colinde.
Concurs între talente
Daniela Ionele este coordonatoarea proiectelor Erasmus+ din colegiul în care predă, iar în 2015 a iniţiat un concursul regional de design vestimentar „New Designers“, care se adresează şcolilor cu profil profesional şi tehnic. Ideea i-a venit după ce mai mulţi ani a participat cu elevii săi la astfel de concursuri organizate de Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi“ din Iaşi.
„Simţeam că au potenţial. La nivelul şcolii noastre, noi avem mulţi copii talentaţi şi mi-am spus că cel puţin pe partea de desen, de creaţie, pot să fac ceva. Aşa s-a născut acest concurs“, spune Daniela Ionele. În primul an a avut doar două secţiuni, pentru gimnaziu şi liceu, iar ulterior a introdus şi o secţiune de creaţie handmade. Acum, concursul se organizează la nivel interjudeţean şi la ultima ediţie a avut 200 de participanţi din toată ţara.
FOTO proiectulmerito.ro
Profesoara a realizat că proiectele Erasmus sunt singura şansă a acestor copii de a vedea şi altceva decât localitatea unde s-au născut. A ajuns astfel să viziteze cu ei şi alte ţări, iar copiii au cunoscut mentalitatea celor de acolo şi au văzut cum se face practică în industria internaţională de confecţii.
Când este vorba de practică, elevii ei sunt printre cei mai buni, iar rezultatele vorbesc de la sine. Acum patru ani, o fabrică de airbaguri din Sighişoara avea nevoie urgentă de cusători. Timp de două luni, Daniela Ionele a însoţit 25 de elevi în perioada de practică. Angajatorii au fost atât de mulţumiţi, încât la încheierea stagiului i-au rugat să mai meargă o lună şi jumătate.
„Calitatea unui om nu stă în studiile lui, ci în onestitate, să fie un om cinstit cu cei din jur şi corect. Le spun mereu elevilor mei că după aceste principii trebuie să se ghideze în viaţă“, conchide Daniela Ionele.
Se încarcă comentariile...
