Povestea omului care scria lozinci comuniste la şedintele PCR, dar care a ajuns să picteze icoane în puşcărie

Dănuţ Badiu ar vrea să-şi deschidă o expoziţie proprie, după ce îşi va încheia conturile cu Penitenciarul

Dănuţ Badiu este în Penitenciarul Galaţi din 2006, unde a pictat sute de icoane, unele apreciate chiar de Arhiepiscopul Casian Crăciun. A avut o ofertă să lucreze în armată, unde să se ocupe de hârţoage, dar pe care a refuzat-o.

Dănuţ Badiu a avut, de mic copil, talent la desen. Pe deasupra, avea şi un scris extrem de frumos. A fost remarcat imediat de „organele de partid” de la el din sat, care l-au pus să scrie lozincile care se puneau în sălile în care judeţeana de partid îşi ţinea şedinţele. El a scris şi multe dintre lozincile care au dăinut, şi în unele cazuri încă mai dăinuiesc, pe clădirile şi pe fabricile din oraş.

„Scriam frumos şi m-au rugat cei de la PCR să le scriu lozincile. Mi le scriau cu creta pe o tablă şi eu le scriam mari”, povesteste Dănuţ Badiu. 

Revoluţia l-a prins pe omul nostru în armată. Şi acolo, calităţile pe care le avea au fost repede descoperite de „gradaţi” care l-au desemnat să se ocupe de toate hârţoagele curente. „Regret şi acum că n-am rămas în armată, mi se propusese un post dar am refuzat. Am preferat un loc de muncă obişnuit, la ţară”, povesteşte Dănuţ Badiu. Pe lângă munca obişnuită, Dănuţ Badiu a început să picteze interioare de biserici şi multe, multe icoane. 

„Am vândut multe icoane, dar am dăruit la fel de multe. Şi nu numai icoane... Am pictat şi pesaje, portrete şi chiar caricaturi. Am avut o colaborare cu Viorel Baciu pe care sper să o reiau când ies de aici”, mărturiseşte bărbatul, ajuns deja la 42 de ani.

În 2006 a comis o faptă gravă, despre care nu vrea să vorbească şi pentru care a primit nouă ani de puşcărie. A făcut deja opt ani de închisoare şi acum aşteaptă cu sufletul la gură să intre în prima comisie pentru eliberare. A pictat in cei opt ani peste 100 de icoane, cea mai valoroasa fiind o icoana de mari dimensiuni, replică după o lucrare a lui Nicolae Grigorescu.

Povestea acesteia este una chiar interesanta: a „supravieţuit” unui incendiu şi a fost refăcută după ce autorul a stat o scurta perioada în libertate.

„Am început lucrarea în 2009. Când încă lucram la ea, sala de lucru a fost curpinsă de flăcări de la un reşou nesupravegheat. Lucrarea nu a ars, dar s-a înnegrit complet. N-am putut să-i mai fac nimic atunci, am ieşit doi ani din închisoare, dar am revenit pe acelaşi dosar. Am găsit lucrarea curăţată de negreală şi am finalizat-o. Acum arată foarte bine”, ne povesteşte Dănuţ Badiu.

Părintele Casian a aflat de întâmplare şi a venit personal să o vadă la un sfârşit de an, atunci când obişnuieşte să facă vizite în Penitenciarul din Galaţi. Chiar dacă mai are doar câteva luni de stat după gratii, Dănuţ Badiu şi-a propus să facă o icoană cu Sfinţii Martiri Brâncoveni pe care să i-o dăruiască arhiepiscopului Casian Crăciun. Şi-ar mai dori şi o continuare a colaborării cu Viorel Baciu, cu care îşi doreşte să facă şi o expoziţie.