Olimpică la Fizică: „Nu poţi să ajungi o persoană de succes în România doar pe aptitudinile şi munca ta“
0
Diana Stăncic (17 ani), elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri“ din Galaţi, este medaliată cu argint la Olimpiada Naţională de Fizică din 2018, are rezultate bune şi la Astronomie şi vrea să-şi continue studiile în străinătate.
Diana Stăncic a obţinut rezultate importante la Olimpiada Naţională de Fizică de anul acesta, obţinând medalia de argint de la Societatea Română de Fizică şi o menţiune de la Ministerul Învăţământului. Încă din clasele primare şi-a testat abilităţile la mai multe materii pentru a descoperi de ce este cu adevărat pasionată. În clasa a VI-a participa deja la prima ei olimpiadă de Fizică, lucru care i-a plăcut foarte mult, mai ales că se intersecta şi cu Matematica, o altă materie de care nu se poate desprinde.
„Am descoperit că Fizica are aplicabilitate practică şi îmi pot explica fenomenele care se întâmplă în jurul meu. Atunci am realizat că vreau să ştiu mai multe şi asta vreau să fac şi pe. Ce îmi place cel mai mult este că fizica nu se limitează la calcule pe hârtie, ca în cazul matematicii, nu e doar ceva teoretic. Eu mă gândesc mereu la un fenomen pe care l-am observat în viaţa reală sau la un instrument cu care am lucrat şi îmi explic de ce am lucrat aşa cu acel instrument“, ne mărturiseşte Diana.
Frica de necunoscut a apropiat-o de astronomie
Este fascinată şi de Astronomie, materie la care a câştigat anul trecut olimpiada judeţeană şi s-a calificat la naţională, de unde s-a întors cu o menţiune. Şi în acest an a câştigat Olimpiada Judeţeană de Astronomie, dar o problemă personală a împiedicat-o să participe la competiţia natională, unde intenţiona să-şi îmbunătăţească performanţa din 2017.
Motivul pentru care a început să studieze Astronomia este unul care li se poate părea unora bizar: frica de necunoscut. „De mică, am fost speriată de pozele cu galaxii, unde era atât de mult necunoscut, iar, de obicei, când este ceva ce nu cunosc, am un sentiment de frică faţă de asta. De la asta a pornit: de la frica de necunoscut. Treptat, am început să înţeleg ce este cu planetele şi, înţelegând, am început să fiu fascinată, să nu mă mai sperii“, ne dezvăluie olimpica.
„Doresc să fie recunoscută pentru ceea ce fac în domeniul meu“
După absolvirea liceului, va pleca să studieze în SUA sau Canada pentru a deveni inginer în aeronautică, fiind pasionată de proiectarea de aeronave. De mică şi-a dorit să plece la studii în Marea Britanie, dar după votarea Brexit-ului, se confruntă cu mai multe necunoscute, care au făcut-o acum să-şi regândească opţiunile. Adolescenta îi calcă pe urme unui fost coleg de la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri“ din Galaţi, Andrei Stan (19 ani), olimpic şi el la Fizică, care a fost admis la Imperial College London, una dintre cele mai importante universităţi din Marea Britanie, după ce a pus la punct un proiect cât se poate de real pentru transportul oamenilor cu o navă spaţială pe planeta Marte. Englezii i-au dat termen o săptămână tânărului pentru a concepe o misiune spaţială pe planeta Marte, aceasta fiind o condiţie esenţială pentru admiterea la specializarea inginerie aeronautică.
Opţiunea Dianei pentru a studia în străinătate vine după ce a constatat că performanţa nu este promovată în România ca în afară, iar multe şcoli şi licee nu sunt informatizate aşa cum ar trebui. „Mi se pare că acum nu poţi să ajungi o persoană de succes în România doar pe aptitudinile şi munca ta. Eu doresc să fie recunoscută pentru ceea ce fac în domeniul meu şi să fiu plătită corespunzător. Nu pot aprecia când văd că oamenii de valoare nu sunt respectaţi în ţară şi nu ei sunt cei cărora li se dă importanţă. Educaţia nu mai este importantă în România şi ăsta este un lucru trist. Mersul la şcoală a devenit pentru mulţi elevi un chin. Văd asta zilnic în jurul meu: elevii se chinuiesc să ia note bune, să muncească pentru asta. Nu o fac din pasiune, ci pentru că trebuie şi pentru că părinţii îi pun să meargă la şcoală“, scoate în evidenţă eleva câteva dintre problemele societăţii româneşti actuale.
Olimpica a făcut un an de liceu la Bucureşti şi îşi aminteşte că lecţiile le erau predate în Powerpoint, iar temele şi proiectele le redacta pe calculator. „Când trăim cu atâta tehnologie în jurul nostru, să mergem la şcoală şi să scriem totul de mână nu e tocmai în regulă. În România nu sunt atât de multe oportunităţi de a face practică pe perioada facultăţii, aşa cum se întâmplă afară. Şi aspectul finaciar este, de asemenea important“, punctează adolescenta câteva dintre motivele care au determinat-o încă de acum să ia decizia de a se realiza profesional în afara ţării.
„Suntem presaţi să avem medii mari“
S-a orientat către inginerie aeronautică pentru că reprezintă o îmbinare între Fizică şi Astronomie, cele două materii care o pasionează atât de mult. „Nu vreau să fac cercetare şi nici să devin profesor de Fizică, pentru că îmi place să fac lucruri practice, să îmi pun în practică ideile“, punctează Diana.
Crede că fiecare adolescent ar trebui să folosească perioada petrecută în liceu pentru a descoperi ce îl pasionează şi să se orienteze la absolvire către o facultate care să îi pună în valoare talentul şi abilităţile, lucru care nu se întâmplă încă şi la noi. „În sistemul de învăţământ actual trebuie să învăţăm la fel de mult la toate materiile, suntem presaţi fie de părinţi, fie de profesori, să avem medii cât mai mari, să luăm note cât mai bune, iar dacă fiecare dintre noi nu are o dorinţă foarte puternică de a excela într-un anumit domeniu şi nu ignoră cumva celelalte materii, cu riscul unor note mai proaste, la sfârşitul liceului, foarte mulţi vor fi confuzi, nu vor şti ce să facă mai departe, pentru că au învăţat la fel la toate materiile. Fără să afle care este exact zona care îi pasionează“, susţine olimpica.
Un punct de pornire, în opinia ei, ar fi ca dascălii să le explice la clasă ce trebuie mai exact să facă dacă îşi aleg o profesie sau alta, astfel încât alegerea lor la finalul liceului să vină firesc, având la bază pasiunea şi dorinţa de a afla mai multe despre un domeniu. Consideră că şi profesorii ar trebui să lucreze mai mult la interacţiunea cu elevii pe care îi şcolesc, în sensul de a avea o relaţie mai deschisă cu aceştia, pentru că apropierea de dascăli uşurează mult şi deschiderea tinerilor către informaţiile care li se predau la clasă.
Se încarcă comentariile...
