Obiceiul românesc macabru: atârnarea cadavrelor de animale în garduri. Ce semnificaţie au capetele de cai sau de berbeci înfipte în pari

Obiceiul românesc macabru: atârnarea cadavrelor de animale în garduri. Ce semnificaţie au capetele de cai sau de berbeci înfipte în pari

Cap de berbec în par în zona Râşnov FOTO andreeasiradu.com

Cum alungau românii holera găinilor acum un veac, ce cred medicii veterinari despre straniul obicei transmis din moşi-strămoşi şi cum te poate ajuta un banal piţigoi să pui mâna pe o funcţie publică bine plătită.

Chiar dacă ritualurile legate de cadavre de animale nu au o prea mare trecere în tradiţiile şi obiceiurile româneşti, există, aproape neştiute, un număr semnificativ de superstiţii de acest fel, culese de etnografi din diverse zone ale ţării.

Cu toate că practicile transmise oral în comunităţile româneşti sunt departe (ca şi complexitate şi cruzime a ritualurilor) de obiceiurile din zonele africane sau central-americane, nu înseamnă, totuşi, că nu există o importantă doză de mister în spaţiul carpatic şi că nu sunt avem de-a face cu detalii ce au atingere cu scenariile unor filme de groază.

Un cap de cal mort pe gardul casei

Oricât ar părea de groaznic, în urmă cu aproximativ un secol exista, mai ales în jumătatea de nord a Moldovei, obiceiul ca în parii gardului să se înfingă, din loc în loc, câte o căpăţână de cal mort.

Să nu vă închipuiţi însă că obiceiul (consemnat de folcloristul Artur Gorovei, în volumul „Credinţe şi superstiţii ale poporului român”, apărut în anul 1915 la editura Academiei Române) are vreo legătură cu obiceiul mafioţilor de a-şi băga în sperieţi inamicii punându-le un cap de cal mort în aşternut. Nici pomeneală!

De fapt, sătenii din Bosia (judeţul Iaşi) credeau că aşa îşi protejau casele de spiritele rele, în vreme ce locuitorii din Găineşti (judeţul Vaslui) avea convingerea fermă că o astfel de căpăţână de cal va alunga lupii din preajma animalelor din gospodărie.

Specialiştii în animale nu-s, însă, chiar aşa de convinşi că obiceiul are ceva real în el. „La spirite rele nu mă pricep, dar în ceea ce-i priveşte pe lupi, am convingerea că o mortăciune atârnată de gard nu-i va speria, ci îi va atrage cu mirosul”, ne lămureşte cumva cum stau lucrurile medicul veterinar George Stan.

În unele sate, mai ales din Moldova de vest (de munte, dar şi din Muntenia şi chiar din estul Transilvaniei, căpăţâna de cal este substituită cu una de berbec, însă semnificaţiile gestului rămân aceleaşi: se crede că apără de duhuri rele sau de lupi.

Interesant este că obiceiul se întâlneşte şi într-o formă stilizată. Bunăoară, în sudul Moldovei şi la Piatra Neamţ, acoperişul caselor era decorat, la îmbinarea şarpantelor, cu un cap de cal făcut din tablă sau din lemn, ornament despre care se credea că este aducător de mare noroc.

Gardul cu găini moarte

La fel de ciudat este şi obiceiul cules de Artur Gorovei în zona Tutova (satul Perieni, judeţul Vaslui) potrivit căruia „când se iveşte molima holera găinilor se spânzură, în ţăruşul porţii, o găină moartă, zicând că fuge boala”.

Deşi, strict şamanic, ar putea părea credibilă o astfel de variantă, veterinarii vin cu o teorie total diferită, care aruncă în derizoriu tot valul de mister construit de generaţiile de colportori anonimi ce au ţinut vie superstiţia.

„Să fim serioşi! Ceea ce ţăranii numeau, pe vremuri, holera găinilor este de fapt o boală contagioasă de tipul gripei aviare. Orice boală contagioasă nu se combate expunând cadavrul unui animal mort din cauza acelei boli. Dimpotrivă, un animal bolnav trebuie izolat, iar cadavrul trebuie neutralizat cu substanţe care distrug microbii sau prin ardere”, ne spune veterinarul George Stan.

Cioara de pe gard şi vrabia din mână

Un vechi proverb românesc legat de goana după iluzii spune că nu-i tocmai nimerit să dai vrabia din mână pe cioara de pe gard, din motive lesne de priceput.

Totuşi, lucrurile pot fi şi mai pline de semnificaţii dacă orătania de pe gard, fie ea cioară sau coţofană, e moartă şi e pusă acolo cu bună ştiinţă.

Nu de alta dar, potrivit  amintitei lucrări a lui Artur Gorovei, în partea centrală a Moldovei se obişnuia, acum un secol (obiceiul încă mai există în câteva aşezări izolate din zonă), să se „orneze” gardul gospodăriei cu ciori moarte, cu un scop dublu: alungarea ciorilor vii (mari amatoare de pui de găină şi de ouă) şi ţinerea la distanţă a diferitelor molime ce lovesc păsăretul de ogradă.

Baston de mareşal sau cap de piţigoi?

Am lăsat la urmă un alt obicei, de-a dreptul distractiv, care chiar dacă nu implică un gard, are de-a face cu o grea povară, care trece de orice formă de îngrădire: visurile de mărire ale românilor.

„Prin unele părţi din Moldova, cine vrea să ajungă la vreo demnitate, poartă în căciulă (N.R.: Atenţie! Nu la căciulă, ci în căciulă) cap de piţigoi”, scrie Artur Gorovei în lucrarea menţionată.

La ce bătaie e-n zilele noastre pe funcţii, devine explicabil de ce bieţii piţigoi devin, cu fiecare zi, păsări tot mai rare. Bastonul de mareşal a fost convertit de români în cap de piţigoi.

Vă mai recomandăm şi:

Cele mai ciudate cinci superstiţii culinare la români. Despre carnea căror animale se crede că vindecă anumite boli

Şapte superstiţii bizare despre vie şi vin. De ce se îngroapă un ou în vie şi ce vesteşte paharul cu vin vărsat pe masă

Şapte tabuuri despre mămăligă. Ce lucruri îngrozitoare prevesteşte banalul aliment ţărănesc născut din porumb 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: