„Nişte animale” pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor. Spectacolul de joacă în premieră la Galaţi

Romică Tociu şi Cornel Palade FOTO Arhiva Adevărul

Scenariul este o adaptare după mai multe piese de Ion Băieşu. Din distribuţie fac parte  Romică Ţociu, Cornel Palade, Ana-Maria Mirică şi Ada Palade, care întruchipează împreună 15 personaje, într-o alegorie despre dictatură.

Iubitorii de teatru din Galaţi au ocazia, marţi seară (28 martie 2017), să vadă un spectacol care se joacă în premieră în oraşul de la malul Dunării: „Nişte animale”, o adaptarea de Gheorghe Hibovski după trei piese ale lui Ion Băieşu.

Evenimentul are loc de la ora 19,00, la Casa de Cultură a Sindicatelor, preţul unui bilet fiind de 50 de lei. Din distribuţie fac parte patru actori - Romică Ţociu, Cornel Palade, Ana-Maria Mirică şi Ada Palade – care întruchipează, exemplar, 15 personaje, într-un spectacol-maraton, cu muzică, dans şi umor de bună calitate.

Regie, scenariul şi scenografia aparţin lui Gheorghe Hibovski, iar coregrafia este semnată de Marcela Ţimiraş.

Despre spectacol, în viziunea regizorului

„Autor: Ion Băieşu, un om care a făcut şcoala primară la Poponeţi, a fost trimis la liceu de un preot cu numele Ciomag, determinat, aşadar, de chiar spiritul locului să aibă umor.

Scenariul cuprinde, într-un tot unitar, trei piese convertite spre un registru fabulistic. O femeie, o dresoare care întruchipează o formă de dictatură, apare brusc, nu prea se ştie cum şi de unde, ca orice dictatură, şi-i tratează pe artiştii dintr-un teatru ca pe nişte animale.

Artiştii sunt constrânşi să joace personaje hibride, oameni cu trăsături animalice, provenind, de fapt, dintr-o societate modificată aproape genetic de cei care conduc discreţionar. Spaţiul social explorat: familia, un mic infern, care, printr-o răsucire măiastră de condei, sfârşeşte prin a fi un surogat de paradis.

Personajele sunt reduse la instinctele primare. Nu au creier, nu au inimă, iar cele care au, se pierd în jocuri gratuite şi absurde. Ticăloşii suferă sau mimează suferinţa şi îşi caută argumente care să le legitimeze ticăloşia. Nefericiţii îşi produc iluziile salvatoare, îşi caută explicaţii în metafizic, devenind, evident, comici şi, uneori, tragicomici. Exprimarea lor e duplicitară, cuvintele nu comunică, ele ascund: intenţii, mârşăvii, infidelităţi, etc. Nişte escroci sinceri, în definitiv, cu procese de conştiinţă.

Ca orice comedie, „Nişte animale” se sprijină pe comicul de situaţie, pe comicul de limbaj şi, în plus, în bună tradiţie românească (Caragiale, Ionescu, Sorescu, Vişniec) aduce la lumină infiltrări de tragic, de absurd domestic (familial), de absurd existenţial chiar”.