Muzicianul care încântă inimile iubitorilor de folk şi rock. „Muzica îţi oferă o şansă să te vindeci”
0
Florin Chiriac cântă folk, rock, funk-rock şi progressive şi este una din prezenţele obişnuite la festivalurile româneşti din ultimul sfert de secol. Muzica lui emană energie pozitivă şi purifică în acelaşi timp, iar scopul lui declarat este să le bucure sufletele celor care îl ascultă.
Numele lui Florin Chiriac (40 de ani), poreclit de prieteni ”Hippie”, este sinonim cu muzica bună în Galaţi. Este unul dintre cei mai cunoscuţi artişti din oraşul de la malul Dunării şi a cântat de-a lungul anilor în deschiderea a numeroase festivaluri de folk, la care cap de afiş erau Nicu Alifantis, Mircea Baniciu, Zoe Alecu şi Ducu Bertzi.
A făcut liceul la Brăila, iar la Galaţi a absolvit Facultatea de Litere, unde a bifat şi un master în traducere şi interpretariat. Când era în gimnaziu, a înfinţat propria formaţie, “Catharsis”, cu care a avut şi prima experienţă a concertelor.
”Când ai o chitară în mână, experimentezi tot felul de lucruri. Aşa cred că fac mulţi liceeni. Le place muzica, dar şi atenţia care li se acordă. Nu te gândeşti atunci că o să trăieşti din asta, dar faptul că devine un hobby este cea mai frumoasă chestie care ţi se poate întâmpla”, mărturiseşte muzicianul.
Lecţia lui Nicu Alifantis
S-a reinventat mereu de-a lungul anilor, iar ulterior, în timpul facultăţii, a fondat formaţia „Ad-Hoc” la Galaţi cu Iulia Guşatu, cu care a participat la numeroase festivaluri de folk în ţară şi a câştigat şi mai multe premii. ”Nu m-am considerat niciodată un folkist dedicat şi închinat nonstop la poezii. Aveam permanent nervul de rocker în mine”, spune Florin, care îşi aminteşte că după spectacole asculta câteva zile la walkman tot rock-ul ”urât” pe care punea mâna ca să compenseze cumva zilele de festival unde cânta şi asculta doar folk.
Nicu Alifantis l-a învăţat să se bucure de fiecare festival la care ia parte, să trăiască clipa, într-o perioadă în care mulţi muzicieni tineri se concentrau doar să îşi cânte piesele corect muzical, fără prea multe emoţii, ca să obţină o clasare bună pe podium.
FOTO arhiva personală
Ulterior, după ce a ajuns la Casa de Cultură a Studenţilor din Galaţi, a instituit o regulă la festivaluri. ”La şedinţele tehnice, îi întrebam câţi cântă piese triste şi câţi au piese vesele, ca să le combin. Am făcut asta pentru că nu mai rezista lumea, se arunca pe geam de la atâta jale”, povesteşte cu umor muzicianul.
Studioul de înregistrări - un proiect de suflet
A urmat apoi un nou proiect muzical - „789 Art”, numit astfel pentru că membrii formaţiei aveau preferinţe muzicale ce ţin de anii 70, 80 şi 90. Atunci a creat şi un mic studio la Casa de Cultură a Studenţilor din Galaţi, cu ajutorul unei alte formaţii-Grinish, unde compune şj înregistrează permanent muzică. O serie de piese compuse atunci de 789 Art au fost readaptate şi sunt cântate acum de Hippie Band, actuala formaţie în care cântă Florin Chiriac.
Florin în studioul de înregistrări al Casei de Cultură a Studenţilor din Galaţi FOTO arhiva personală
”Luam piese de rock şi le duceam în folk, atunci când mă duceam la festivaluri”, explică muzicianul o altă schimbare de registru care i-a fost întotdeauna la îndemână. Îl deranjează şi acum că muzicienii nu au unde să înveţe să facă imprimări. ”În alte părţi există şcoală pentru asta, efectiv se învaţă, ca orice altă materie. Am crezut iniţial că mă duc la cineva şi fac imprimări. Tot tu trebuie să faci şi asta. După atâta timp, încă învăţăm”, spune ”Hippie”.
A scos şi o revistă literară intitulată ”Avangarde”, unde apăreau cu preponderenţă poezii, şi pune pe seama schimbării generaţiilor faptul că aceasta nu a fost dusă mai departe. ”Cred că şi acum mai sunt câteva numere pe jos”, spune cu umor Florin. I-a plăcut dintotdeauna muzica lui Bob Dylan, dar şi baladele lui Nicu Alifantis. Vali Sterian este preferatul lui pentru mesajul social din muzică, iar Alexandru Andrieş, pentru influnţele de jazz.
„Studenţii nu cheltuiau mult, dar ne umpleau viaţa”
Cântă la fel de bine folk, rock, funk-rock şi progressive, dar încântă adesea audienţa şi cu muzică internaţională de calitate. Organizează constant evenimente culturale, care se remarcă prin originalitate, destinate tinerilor. În 2008, de pildă, a cântat în primul concert de „Ziua Refugiatului” cu oameni din Congo. Un an mai târziu, cluburile din Galaţi au simţit că este suficientă activitate studenţească şi în timpul săptămânii şi au profitat de asta, iar Florin Chiriac şi trupa lui au fost în prim plan.
FOTO arhiva personală
”Pe noi nu ne interesa că studenţii nu cheltuiau mulţi bani, ci faptul că veneau în număr mare, cântau cu noi şi ne umpleau viaţa”, îşi aminteşte muzicianul. Un client a venit odată la el şi i-a spus că trupa lui este bună pentru că întreţine audienţa atunci când cântă la un restaurant şi mâncarea nu e bună. ”Cred că un strop de adevăr este aici, pentru că altfel nu ar fi fost amuzant”, spune râzând ”Hippie”.
Lecţii de chitară pentru pasionaţi
A fost şi profesor la unul din cele mai prestigioase licee din ţară, Colegiul Naţional ”Vasile Alecsandri”, iar după ce a plecat ca referent la Casa de Cultură a Studenţilor din Galaţi, o parte din elevi l-au urmat, atraşi de omul cu părul lung care cânta magic la chitară şi îi inspira. A început atunci să predea cursuri de chitară la instituţia de cultură şi, în paralel, la o şcoală de arte din Tecuci.
Ulterior, a înfiinţat şi un cerc de chitară, iar încet, încet, din sutele de tineri atraşi de chitară au rămas în final doar câţiva cu adevărat pasionaţi. ” Ce e asta? Ori ne distrăm, ori dăm scroll pe Facebook. Şi au rămas să dea like pe Facebook la ce facem noi, pentru că e multă muncă dacă vrei să devii un bun chitarist”, punctează cu umor Florin. Pentru el, rolul unui artist este să umple golul din viaţa oamenilor şi să le bucure sufletele.
”Vreau ca lumea să înţeleagă că muzica cântată live şi creaţia, pentru cine are răbdare să o asimileze, este menită să îţi ofere o şansă să te vindeci de problemele pe care le ai. Când asculţi muzică, să preiei din energia omului care cântă. Când te duci la evenimente live, trebuie să o faci ca o fiinţă egoistă. Vreau să revină omul din public care se exprimă, care zâmbeşte, care cântă cu tine, se purifică prin muzică şi se energizează”, este dorinţa folkistului cu inimă de rocker.
Se încarcă comentariile...
