Morţii Revoluţiei: cum a ajuns act de eroism un accident de circulaţie comis din prostie de un sergent al Armatei

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dumitru Budescu (44 ani), victima accidentului de circulaţie petrecut pe 24 decembrie 1989, în apropiere de Galaţi, a devenit erou-martir după ce a fost strivit în Dacia lui de un tanc condus haotic de un sergent trimis, la ordinul CFSN condus de Ion Iliescu, să apere Brăila de terorişti inventaţi.

Moartea gălăţenului Dumitru Budescu (44 de ani), în 24 decembrie 1989, este un incident pe seama căruia s-au ţesut în ultimii 27 de ani o mulţime de legende paralele cu realitatea, adevărul ajungând să fie aprope necunoscut.

Cert este că mortul a ajuns erou-martir al Revoluţiei Române, chiar dacă împrejurările în care s-a produs decesul sunt cât se poate de bizare: practic omul  a fost strivit în maşina lui, o Dacia, de un tanc condus, pe un drum public, într-un mod cu totul iresponsabil.

O filă din dosarul marii manipulări marca Iliescu

Contextul în care s-a întâmplat totul se potriveşte de minune nou redeschisului dosar al Revoluţiei, căci arată că forţele armate au fost manipulate în mod evident pentru a crea un context care să justifice preluarea puterii în România de către eşalonul doi din partidul comunist.

În cazul Budescu, totul a pornit în ziua de 24 decembrie 1989, în Ajunul Crăciunului, de la un ordin militar sosit de la Bucureşti. După cum avea să declare ulterior, pentru „Adevărul”, maiorul Ilie Plătică Vidovici (fost şef al CPUN şi apoi politician marcant social-democrat), comandamentul diviziei de tancuri de la Brăila raportase că este atacat de terorişti, aşa că se ordonase ca blindatele de la Galaţi să se deplaseze urgent în oraşul vecin, pentru a întări dispozitivul de apărare.

Nici până în ziua de azi nu s-a lămurit enigma acestui desant spectaculos de trupe şi nici de ce tancurile dislocate de la Galaţi au fost trimise pe cel mai lung drumcătre Brăila (prin Movileni-Şendreni-DN2B), în loc de varianta dig (care însemna cam jumătate din parcursul ales), însă este evident că procurorii care se ocupă de dosarul Revoluţiei vor avea de lucru.

Asta cu atât mai mult cu cât, ancheta ulterioară (abandonată înainte de se trage ceva concluzii logice) a arătat că la Brăila nu s-a găsit nici picior de terorist şi că, de fapt, confuzia a fost declanşată de o serie de focuri de armă accidentale, dar şi de un ordin bizar, menit să creeze panică în rândul populaţiei, venit de la Bucureşti.

În fine, în seara zilei de 24 decembrie 1989, mai multe blindate au plecat către Brăila, pe varianta lungă (pe la Şendreni), deoarece o serie de informaţii, evident false (nimeni de la comanda unităţii militare nu a putut demonstra de unde proveneau informaţiile, când au fost primite şi dacă au fost primite) arătau că teroriştii controlau drumul de pe dig şi că urmau să atace trupele plecate în sprijin.

Pe raza satului Movileni, la doar trei kilometri de Galaţi, blindatele s-au încrucişat cu destinul lui  Dumitru Budescu, un bărbat de 44 de ani, născut la 5 octombrie 1945, în Oancea, dar care se mutase de câţiva ani la Movileni, la casa nevestei.

Legenda TAB-ului şi noaptea ca scuză

Prima legendă despre momentul din 24 decembrie (intens coplortată, de altfel) este că, aflat în stare de ebrietate (lucru arătat atât de raportul întocmit de Armată), Budescu ar fi fost pătruns brusc de sentimentul patriotic şi ar fi ieşit în stradă să salute coloana de tancuri.

A apucat să strige „Armata e cu noi!”, apoi a nimerit, din cauza întunericului şi a confuziei, sub roţile unui tanc (unele surse au vorbit iniţial de un transportor amfibiu blindat –TAB) care mergea cu peste 50 de kilometri la oră. A murit pe loc, strivit de blindat.

Interesant este că varianta aceasta este confirmată şi de Ilie Plătică Vidovici, fost parlamentar FSN/PDSR/PSD şi, în momentul Revoluţiei, militar activ în Armata Română, la Galaţi, cu gradul de maior.

image

Ilie Plătică Vidovici FOTO arhiva Adevărul

Intervievat de „Adevărul” în legătură cu modul în care s-a produs evenimentul de la Movileni, Plătică Vidovici a declarat că incidentul s-a petrecut pe întuneric şi că victima era pe picioarele lui când a fost călcat.

„A venit nevasta lui la mine, era o ţigancă. Zice: «Mi-a murit omu'. A ieşit ca tâmpitul, beat mort, şi l-a călcat tancul». Neculai Rizea, comandantul de Divizie la Brăila, supranumit pe bună dreptate «Tataia», chemase un batalion de tancuri de la Galaţi la Brăila, ca să apere comandamentul diviziei. Ţăranul a ieşit să salute Armata şi ăia din tanc, fiind întuneric, nu l-au văzut şi l-au zdrobit", şi-a amintit Plătică.

O informaţie ca la Radio Erevan

Deşi această variantă a fost preluată şi prezentată de sute de publicaţii şi de site-uri ca fiind în concordanţă cu faptele, trebuie să spunem răspicat că avem de-a face cu o mistificare.

În realitate, potrivit procurorilor militari (care probează totul cu rapoartele de constatare ale Poliţiei şi cu declaraţiile martorilor oculari), Dumitru Budescu a murit în cu totul alte împrejurări.

În primul rând, procurorii consemnează că era zi şi nu noapte, căci pe 24 decembrie, la ora 15,00, când Budescu a decedat, mai erau aproape două ore până la lăsarea întunericului. În aceste condiţii, cam pică explicaţia că mecanicul tancului nu avea vizibilitate.

În al doilea rând, procurorii militari au consemnat, negru pe alb (a se vedea  rechizitoriul cu nr. 31/P/1990 din data de 9 decembrie 1997, întocmit de Parchetul Militar Bacău), că Dumitru Budescu nu era pieton, ci „se afla la volanul unui autoturism Dacia, proprietate personală, cu numărul de  înmatriculare 1-GL-2591”. Practic, tancul a intrat în autoturism şi l-a făcut praf, cu tot cu şofer.

În al treilea rând, necropsia nu a confirmat că victima ar fi avut alcool în sânge, ceea ce mai demontează o parte a mitului (aceea cum că Budescu a nimerit sub şenile de beat ce era), dar mai deschide şi câteva întrebări. De ce fostul maior Plătică Vidovici a „mutat” întâmplarea noaptea? Ce interes avea să parcă un banal accident, când de fapt a fost ceva mai mult?

Interesant este că, în concluzia anchetei, la opt (!) ani de la producerea accidentului, Parchetul Militar Bacău a dispus trimiterea în judecată a sergentului în rezervă Ifrim Constantin, din cadrul UM 01314 Galaţi, mecanicul conductor al tancului, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178, alin. 2, din Codul Penal.

Ulterior, justiţia l-a condamnat pe fostul tanchist Ifrim la o pedeapsă cu supendare, aşa că dosarul s-a îngropat.

Eşti erou dacă te calcă Armata din prostie?

Cu toate că lucrurile sunt cât se poate de clare (avem de-a face cu un accident de circulaţie produs de un militar care conducea haotic un tanc, pe un drum public), Dumitru Budescu a fost declarat Erou Martir al Revoluţiei. El figurează alături de cei împuşcaţi în toiul luptelor pentru apărarea obiectivelor strategice din Bucureşti sau striviţi de şenilele tancurilor la Timişoara.

Transformarea lui Budescu în erou cu patalama provoacă însă un şoc de logică. Dacă el este erou, militarul care l-a ucis era duşmanul Revoluţiei? Şi dacă nu este duşmanul Revoluţiei (la urma urmelor era într-o misiune ordonată de cei care tocmai preluaseră frâiele statului român) de ce a intrat în plin în Dacia condusă de Budescu? Să fi fost Budescu terorist? Şi-atunci de ce e erou?

Atât în 1990, cât şi ulterior, s-au făcut o serie de demersuri pentru ca gălăţeanul să fie scos din listă, însă de fiecare dată  reclamaţiile au fost respinse de cei care au gestionat dosarele revoluţionarilor.

În prima fază, s-a preferat menţinerea lui Dumitru Budescu „pentru că dădea bine” să existe martiri ai Revoluţie în cât mai multe locuri din ţară (conferea legitimitate noii puteri, în fapt), iar după aceea eroarea a fost perpetuată dintr-un soi de complicitate jenantă. Din păcate, istoria se scrie uneori altfel decât se desfăşoară.

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite