Mihai Costache - Pescarul nonconformist de la "cafeluţă"

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Realizatorul emisiunii „Cafeluţa lui Costache” de la ProTV îşi împarte viaţa între studio, cărţi, familie şi pădurile de pe malul Siretului. Este unul dintre puţinii, dacă nu chiar singurul profesionist din audiovizualul local căruia i se poate atribui statutul de vedetă media.

Profil
Născut: 17 decembrie 1974
Studii: nu de jurnalism
Familie: căsătorit, un copil, o pisică

Preţul popularităţii i se pare apasător doar când trece pe lângă „beţivanii de la P-urile din centru", care îl sâcâie pentru cinci lei de o vodcă.

În rest, nu se formalizează. Se poartă la fel şi cu senatorii şi cu „Gagicile de la Spicu", aşa cum le spune vânzătoarelor pe la care trece zilnic: „ele sunt Best Of, e o plăcere să întorci viaţa pe toate feţele cu ele, acolo sunt adevăratele dezbateri".

Taximetriştii nu-l iartă decât rareori şi îi prelungesc emisiunea după ieşirea din studio: „îmi dau replici la ce am spus pe post, ei sunt invitaţii din emisiunea pe care o facem împreună în drum spre casă".

Pasiunea pentru microfon s-a născut în 1992, odată cu lansarea radio Alfa, unde a fost „on air" vreme de şase ani.

Din 1998 a ajuns în MediaPro şi acolo a rămas. „În Pro, dacă îţi faci treaba, oriunde ai fi în ţară, este ok. Nu e neaparat muncă, mai degrabă ingeniozitate. Cu aceleaşi ingrediente, în Pro, ai ocazia să faci zilnic, cu plăcere maximă, lucruri total diferite. Mă simt împlinit şi pentru că am rezistat tentaţiilor de Bucureşti, care este un aspirator de valori dar şi non-valori. Permanent am avut ce face în Galaţi şi nimeni nu-mi poate lua satisfacţiile de aici" a mărturisit Costache.


Un metru cub de lectură


Consideră lectura un ingredient indispensabil din reţeta succesului în domeniu. „Citesc cel puţin un metru cub de cărţi pe an, mi-ar fi ruşine dacă nu aş găsi timp pentru asta. Am constatat nu de mult că am mari lacune în istorie, până la Carol I. Ultimele două volume care m-au impresionat au fost «Istoria beţiei la români» şi «Istoria trădării la români», ambele ale profesorului timişorean Mircea Bălan"


Pescar de Siret


Se încarcă cu energie din pădurile de malul Siretului. Pasiunea pentru pescuit i-a fost transmisă de bunica Arminiţa, din Piscu.

Mi-a pus de mic undiţa în mână în canalele de desecare. Cu fiecare an mă apropiam cu câte un canal de Siret şi acolo m-am ancorat. Eu nu mă duc la pescuit, pur şi simplu mă duc «acolo». Până şi blocul unde stau se cheamă Siret, toată viaţa îmi este legată de Siret", povesteşte Mihai.


Are zona sa, o adevărată tabără de supravieţuire. Pentru că nu se poate intra cu maşina, îşi cară primăvara lucrurile necesare şi le lasă acolo pentru tot sezonul. De la ibricul de cafea, până la medicamente.


Adoră pescuitul staţionar, la somn, cu metode inedite. Mereu îşi ia saci de plastic, pentru a aduna hoiturile de câini de pe şosea. „Somnul se păstrează în perimetru cu hoit", şi-a dezvăluit unul din micile secrete. Când nu a găsit hoituri, a mers până acolo încât a cumpărat o oaie de pe câmp şi a dus-o nadă la somn.


Nu suportă să audă de capturi măsurate în kilograme: „Ruleta, sau măcar o sfoară şi măsori acasă. Să-l cântăreşti înseamnă să-l chinui, să-l omori".

Marea captură a fost un somn de 2,10 metri, în 2005, iar anul acesta a dat lovitura cu o splendoare de mreană, de 1, 08 metri. Eliberează aproape tot ce prinde: „Este şi o problemă cu căratul, te rupe până ieşi la drumul mare. Iar dacă ajung acasă cu vreun somn de un metru jumate, e pericol de divorţ, ar fi prea mare chinul soţiei (n.r. - Cristina, ştirista de la TVG) să cureţe şi să tranşeze".

„Prietenii mei, mistreţii"


A văzut pe malul Siretului şacali, căprioare, lopătari, vulpi la greu, a dat şi peste urme de vidră, dar cei mai mulţi au fost mistreţii.

„Cu lighioanele din apă ne descurcăm, dar viaţa interesantă o fac cele de pe mal", a început Mihai Costache să ne povestească despre „prietenii mei, mistreţii".

A stat minute bune cocoţat în copac cu scroafa după el, pănă să afle cum să se păzească de ei:

„Sunt înotători desăvârşiţi, o turmă a traversat Siretul în 20 de secunde, am devenit expert în căţărare. Noapte ies pe câmp să mănânce, dar ziua stau ascunşi în boscheţi, ai şanse uriaşe să dai nas în nas cu ei. Aşa că îmi fac stocul de pocnitori de iarna, pe drum la fiecare 200 metri arunci una, că altfel riscul e mare. Noaptea, să pot dormi fără frică, las deschise cinci-şase aparate de radio. Fug de oameni, de gălăgie"


Ce îi place


"Coreea de Sud. Avem mai multe în comun cu ei decât cu francezii. Ţară praf, divizată. Şi-au arestat doi preşedinţi pentru corupţie, doar aici nu semănăm. Le ascult posturile de radio, chiar am început să le învăţ limba. Poate o să ajung într-o zi pe acolo".


Ce nu îi place


"Manipularea, care a ajuns la noi la dimensiuni industriale. Aceste zile, cu alegeri, ne vor arăta dacă avem endogamie propagandistică.
Plus legile împotriva braconajului. Băieţii în uniformă care merită pupaţi în bătături pentru câtă talpă bagă, ar trebui protejaţi. Este simplu, braconajul se face acum numai pentru cantităţi mari, pentru comercializare. Aşa că se poate rezolva din birou, cu facturile magazinelor pe masă. Luaţi la bani mărunţi cei de la capătul lanţului, cei care vând".

Întrebări şi răspunsuri


- Moda în presă se schimbă repede, nu e greu pentru un „veteran" să se adapteze mereu?

- Am intrat în horă în 1992, iar mai toţi colegii de atunci sunt performanţi oricând şi oriunde în media, pentru că ne-am format şi călit în condiţii dificile. Noi, cei care am intrat în presă atunci, avem o şcoală de presă specială. Condiţiile materiale şi informatice erau la un nivel pe care unii juniori de acum nu şi le pot imagina. Am fost învăţaţi de la început să facem bici din nimic, aşa că acum ne descurcăm uşor în orice domeniu.


- Mai este peşte în baltă?


- Nu degeaba se plânge lumea. Dar mai e loc de speranţă, anul acesta am prins multă ciortănică, puţin mai mare ca palma. Înseamnă că în curând este posibil să reapară crapul pe Siret.

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite