Medic român: "România este o ţară fără speranţă, în care se moare cu zile!"
0"Mă gândesc cum să plec din ţară. Nu mai am motiv să stau aici. E o ţară fără speranţă, în care se moare cu zile. Viaţa oamenilor este zeflemită. Cel care îşi plăteşte asigurarea nu beneficiază de ea. Plătim taxe de drum, fără să beneficiem de drum", spune neurochirurgul Corneliu Marinescu.
Neurochirurgul Corneliu Marinescu este o figură. Iubeşte chirurgia, are o experienţă de peste 20 de ani în meserie, a făcut peste 8000 de operaţii şi crede că sistemul medical românesc este la pământ.
CITEŞTE ŞI
Soţul gravidei moarte: „Tot nu am aflat de ce a murit soţia mea”
A terminat liceul la Bacău, Facultatea de Medicină Generală la Iaşi şi a început stagiatura la Oradea, la Spitalul Judeţean, unde a stat trei ani şi patru zile. Apoi a plecat la Bucureşti, la Spitalul Bagdasar, iar în anul 2000, din considerente familiale, soţia fiind gălăţeancă, a ajuns la Galaţi, la Spitalul Judeţean.
MICROINTERVIU
România e o ţară locuibilă?
Nu. Mă
gândesc cum să plec din ţară. Nu mai am motiv să stau aici. Nu mai am
motivaţie, nu mai am speranţă. Este o ţară fără speranţă, în care se
moare cu zile. Viaţa oamenilor este zeflemită. Cel care îşi plăteşte
asigurarea nu beneficiază de ea. Plătim taxe de drum, fără să
beneficiem de drum.
Sistemul medical e în colaps?
Sistemul
medical a ajuns aici pentru că totul se face pompieristic, fără un plan
pe termen scurt, mediu şi lung, fără ca cei care lucrează în domeniu să
fie întrebaţi care sunt realităţile domeniului şi fără respect pentru
lege. Spitale neacreditate funcţionează, şcoli neacreditate
funcţionează. E o mare zeflemisire la adresa legii.
"Sunt mândru că am moralitate!"
Corneliu Marinescu şi-a dorit încă din copilărie să devină chirurg şi se mândreşte că este căsătorit de 26 de ani şi are un fiu care le calcă pe urme.
„Părinţii mei erau disperaţi. Au crezut că sunt primul din familie care nu face facultate. Nu au crezut nicio clipă că voi intra la medicină. Din clasa a VII-a mi-am dorit să fac medicină, în special chirurgie. Din punctul ăsta de vedere, am ştiut ce vreau să fac în viaţă", a spus Corneliu Marinescu.
În întreaga sa carieră de peste 20 de ani, chirurgul a efectuat peste 8.000 de intervenţii chirurgicale, iar la aproximativ 4.000 dintre acestea a fost mâna întâi.
„În 20 de ani de activitate, am făcut vreo 8.000 de operaţii, iar la 4.000 - 5.000 am fost prima mână. Au fost perioade, în Bucureşti, când am făcut şi 1.000 de operaţii pe an. Cea mai lungă operaţie la care am stat a fost de 15 ore, la Bucureşti, în cazul unei fetiţe de 15 ani. Am intrat la 7.00 dimineaţa şi am stat până la 10.00 seara. Iar cele mai multe, am avut 11 operaţii în 24 ore, într-o gardă", a povestit chirurgul.
Doctorul a fost la un pas de moarte în urmă cu aproximativ nouă luni, când a avut un accident de circulaţie în timp ce se afla pe motocicletă şi a fost lovit de o maşină, într-una dintre intersecţiile importante din Galaţi. Medicul numără fiecare zi care s-a scurs fără ca vinovatul să fie tras la răspundere.
„Am avut o cumpănă în viaţă, un accident destul de urât, pe data de 29 august 2009. Cel care m-a lovit este în libertate şi cu dosarul neajuns la Tribunal. Luni am fost m-am operat din nou. O duc din operaţie în operaţie. Mi-a schimbat profund viaţa. Îl văd pe Predoiu la televizor. Zice că se schimbă justiţia, iar justiţia nu a făcut nimic pentru mine", a mai spus Corneliu Marinescu.
„Chirurgie? Nu în România!"
În ceea ce priveşte meseria de neurochirurg, Corneliu Marinescu este de părere că în România este extrem grea, din cauză că fiecare gest pe care îl fac medicii, în loc să fie unul bine pus la punct, este unul artizanat.
Tot el mai spune că în fiecare clipă, doctorii stau cu teama că le poate muri bolnavul pe masa de operaţie, din cauza lipsurilor din sistemul medical.
Profil
Născut. 23 aprilie 1960, Bacău.
Studii. Facultatea de Medicină, Iaşi.
Familie. Căsătorit, un copil.
Ce-i place
Îmi plac femeile frumoase, spirituale, precum soţia mea. Îmi plac oamenii, îmi place mişcarea, îmi plac escapadele în natură. Îmi place viaţa. Îmi place meseria pe care o am şi îmi pare rău că nu pot să fac mai mult şi mai bun.
Ce nu-i place
Nu-mi place Sorin Creţu, pentru că nouă luni de zile, călăul meu nu şi-a găsit nicio clipă timp pentru omenescul „îmi pare rău". Nu-mi place justiţia din România care nu-şi face treaba absolut deloc. Nu-mi plac oamenii neserioşi.
Se încarcă comentariile...
