Mecanismele psihologice subtile care stau în spatele impulsului de a minţi. Ce este maieutica, arta „moşirii“ adevărului

Foto: arhivă Adevărul

Mulţi dintre noi mint într-o măsură mai mare sau mai mică în fiecare zi din cauza unor programe mentale care declanşează acest impuls. Cei în cauză distorsionează realitatea atunci când interesul lor o cere sau pentru a scăpa de responsabilitatea pentru acţiunile lor.

Minciuna este o distorsionare a realităţii pe care o fac mulţi dintre noi, iar ştiinţific s-a demonstrat că un copil începe să mintă de la vârsta de trei ani.

”De la vârsta de trei ani până la şapte ani, un copil nu face diferenţa între minciună şi realitate. Un studiu ştiinţific a demonstrat că 60% dintr-un grup de persoane filmat a spus mai multe minciuni în doar 10 minute. Aici vorbim despre o categorie aparte a minciunilor, şi anume aceea care a intrat deja în reflex, iar pentru cei în cauză devine cumva o calitate, li se pare normal să facă acest lucru”, explică psihologul Stelian Chivu.

Specialiştii au încadrat minciunile în mai multe categorii, acestea fiind înnăscute, putând fi chiar o trăsătură de familie, sau dobândite în timpul vieţii. Minciunile pot fi exterioare şi interioare. Minciunile exterioare vizează lucrurile spuse de mulţi dintre noi altor persoane sau grupuri de persoane şi care nu au nicio legătură cu realitatea.

”Cea mai gravă minciună este cea interioară, adică atunci când mă mint pe mine însumi”, punctează Stelian Chivu. Sunt situaţii în care unii dintre noi mint pentru a face rău altora, dar sunt şi cazuri când mint pentru a se proteja. Motivele pentru care multe persoane mint sunt multiple.

Ele mint pentru a evita o mustrare, de obicei în copilărie, pentru a evita o dispută la serviciu, în cercul social sau în familie, pentru a obţine un succes şi chiar din comoditate, pentru a scăpa de sarcini uşoare, dar pe care nu vor să le facă, pentru a evita să-şi asume responsabilitatea, pentru a părea ceea ce nu este, pentru autoconservare, când viaţa îi este pusă în pericol.

Mint, dar aşteaptă onestitate de la ceilalţi

”Când doreşti să transmiţi o informaţie dură, neplăcută cuiva, se foloseşte maieutica, arta de a minţi, de a <<moşi>> adevărul, pentru a-l proteja pe cel în cauză. Se foloseşte, de obicei, în cazul persoanelor care suferă de boli grave pentru a nu le induce un stres şi mai mare”, detaliază psihologul Stelian Chivu.

Minciuna conduce la o amplificare a stresului şi fricii la cel care şi-a făcut un obicei din asta, pentru că trăieşte permanent cu teama de a nu fi prins că a distorsionat realitatea. Această acumulare de stări negative se va duce manifesta prin diverse afecţiuni în zona sau zonele din organism unde respectivul are o sensibilitate mai mare.

Minciunile pe care o persoană le spune îi amplifică şi ruşinea pentru ceea ce face şi conflictul interior, apărând întrebări şi constatări de genul ”de ce am minţit?”, ”poate că aş fi scăpat şi fără minciuna asta”.

”Sunt şi persoane care aşteaptă onestitate de la alţii, o promovează, dar ei mint. Unii dintre noi nu conştientizează că cer aceste lucruri de la alţii, exceptându-se pe ei înşişi, ca şi cum ar avea dreptul să mintă”, punctează psihologul Stelian Chivu.

Paranoia şi schizofrenie

Există şi indivizi la care distorsionarea realităţii a ajuns deja la nivel patologic, ei trăind într-o lume ireală, ţesută în jurul propriilor minciuni, ce duce în timp la paranoia şi schizofrenie, dar şi persoane care mint de plăcere, după ce au constatat că sunt ascultaţi, amplificându-şi astfel extrem de mult ego-ul şi obţinând pentru o scurtă perioadă de timp o stare de satisfacţie.

Sunt şi persoane care mint atunci când situaţia o cere, de regulă pentru a scăpa dintr-o situaţie neplăcută. ”Când minţi odată, trebuie să mai vii cu alte câteva minciuni pentru a o susţine. O minte încărcată de minciuni este o minte stresată, care se manifestă la nivel fizic printr-o slăbiciune accentuată, încordare fizică, transpiraţie şi îngrăşare, pentru că stresul se acumulează şi produce în timp astfel de reacţii ale organismului”, detaliază psihologul Stelian Chivu.

Primul pas spre vindecare este să conştientizăm că minţim constant şi că acest lucru nu ne face bine nici nouă şi nici celor cu care interacţionăm. La fel de important este să existe în noi dorinţa de schimbare, pentru că multora le place să se complacă în această stare.

În egală măsură, trebuie să încetăm să îi judecăm pe cei care continuă să mintă şi să ne focusăm asupra noastră, începând să eliminăm cele mai uşoare, mai inofensive minciuni, pentru a trece apoi la cele care ne influenţează viaţa în fiecare zi.