Mari scandaluri de corupţie din istoria României. Afacerea Skoda: armament prost de 7 miliarde de lei şi şpagă la nivel foarte înalt

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Scandalul a fost atent muşamalizat în perioada interbelică, astfel că niciun politician nu a plătit în mod direct pentru achiziţia ilegală. Totuşi, clasa politică în ansamblu a avut de suferit, căci scandalul a favorizat ascensiunea mişcării legionare.

Afacerea Skoda a fost unul dintre cele mai răsunătoare scandaluri politico-financiare istoria României, fiiind  şi cel mai controversat episod de corupţie din perioada interbelică. La baza lui a stat un contract pentru înzestrarea armatei române cu armament, în valoare de aproximativ 7 miliarde lei, semnat în 1930 de guvernul Maniu cu Uzinele de armament Skoda din Cehoslovacia.

Negociat în netă defavoare faţă de Statul Român, contractul a provocat o puternică criză politică, scoţând la iveală corupţia generalizată din aparatul administrativ, starea extrem de precară a Armatei Române, violarea secretelor de stat, implicarea politicienilor până la nivelele cele mai înalte şi culminând cu implicarea regelui Carol al II-lea şi a camarilei regale.

Cazul a scandalizat opinia publică şi a fost cap de afiş pentru mai mulţi ani de la izbucnirea lui. A fost pe larg instrumentalizat de partidele şi oamenii politici, având în final un efect devastator asupra încrederii populaţiei în instituţiile statului democratic, în contextul în care Europa se afla în plin proces de înarmare şi în pragul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial.

Detaliile afacerii

În data de 17 martie 1930, Ministerul Apărării Naţionale a semnat un contract de furnizare de armament cu Uzinele Skoda, în valoare de 1.250 milioane lei pentru puşti mitraliere şi 5.500 milioane lei pentru tunuri (în total 6,75 miliarde lei.

După cum avea să susţină mai târziu Iuliu Maniu, guvernul naţional-ţărănesc prezidat de el avea deja un plan de modernizare şi înarmare cu mult înainte de această dată. Totodată, România încerca în acest fel să-şi onoreze angajamentele economice faţă de Mica Înţelegere (în speţă cu Cehoslovacia), alianţă care până atunci nu jucase decât un rol minor. Din partea Ministerului a semnat generalul Henri Cihoski.Titluri din ziarul Adevărul, în perioada interbelică, privind Afacerea Skoda FOTO Muzeul de Istorie

Titluri din ziarul Adevărul cu privire la Afacerea Skoda FOTO Muzeul de Istorie al României

În 1931, la numai un an de la perfectarea contractului, de data aceasta sub guvernul Iorga, apar primele indicii de nereguli. Noul ministru al Apărării, generalul Constantin Ştefănescu Amza, un apropiat al regelui Carol al II-lea, constată că echipamentul furnizat nu corespunde standardelor armatei şi solicită sistarea temporară a comenzii. Nemulţumită, conducerea Uzinelor Skoda îl acuză pe Amza că încearcă să saboteze contractul. În ciuda diferendelor, contractul se derulează în continuare.

Izbucnirea scandalului

Scandalul propriu-zis izbucneşte în primăvara lui 1933, la trei ani de la semnarea contractului. În urma unui telefon anonim, în data de 10 martie, finanţele operează o percheziţie la sediul firmei din Bucureşti, pe motiv că aceasta nu ar fi plătit mai multe impozite datorate statului.

În seiful din biroul lui Bruno Seletzki, reprezentantul Uzinelor Skoda, sunt găsite mai multe documente militare secrete din Arhiva Ministerului Apărării, cu privire la sistemul naţional de apărare, documente despre contractele statului cu alţi furnizori de armament. Pe lângă acestea sunt descoperite liste cu sume mari de bani - circa 25 milioane lei, alocaţi unor nume codificate.

Reacţia iniţială a autorităţilor a fost ambiguă. Ministrul justiţiei, ţărănistul Mihai Popovici, sistează percheziţia şi încearcă să muşamalizeze rapid cazul. În aceeaşi seară, profitând de faptul că jandarmii puşi de pază sunt retraşi printr-un ordin misterios, Bruno Seletzki pătrunde înapoi în sediul firmei, rupe sigiliile şi dă foc actelor. Presa (mai ales ziarul Adevărul) nu întârzie însă să publice articole incendiare despre „Afacerea Skoda”.

Scandalul se extinde rapid şi în Parlament. Sub presiunea opiniei publice şi a Parlamentului, pe 24 martie este arestat Bruno Seletzki. Implicat direct, generalul Sică Popescu, din Corpul I Armată, se sinucide.

Politicienii mituiţi, ţinuţi la secret

Aparent, scandalul se stinge odată cu condamnarea lui Seletzki la cinci ani de închisoare pentru deţinere de acte secrete şi violare de sigiliu. Seltezki este apoi expulzat din România. Cu toate acestea, rămân nedesluşite chestiunea persoanelor mituite care se aflau în spatele denumirii cifrate Paelaelibus, precum şi a sumei de 25 milioane mită.

Documentele găsite sunt pline de cuvinte cifrate. Ziariştii de Adevărul desluşesc că „romiman” însemna comision,  „reprezentantul cauciucului” era ministrul de finanţe, cel al apărării- „reprezentantul lemnului”,  contul secret din care se plăteau comisioanele se numea „Paelaelibus” iar colonelului şpăgar Georgescu, care fusese delegat de MAN pe lângă reprezentanţa Skoda, i se spunea simplu „Akyfxcsyafsyxhe”. Însă, oficial, aceste lucuri nu vor fi confirmate niciodată.

Nemulţumiţi de atitudinea mult prea permisivă a guvernului PNL, un grup de deputaţi din partidele de opoziţie, în frunte cu Nicolae Lupu, adresează o interpelare oficială guvernului, pentru o prezentare mai clară a afacerii.

in grupul de deputaţi făceau parte Constantin Bacalbaşa (independent), Virgil Madgearu (PNŢ), Grigore Iunian (PRŢ), Octavian Goga (PNA). Chiar şi din PNL s-au sesizat Gheorghe Brătianu sau Constaninescu-Bordeni. În urma acestui demers, se profilează soluţia constituirii unei comisii parlamentare care să ancheteze cazul în detaliu.

Titluri din ziarul Adevărul cu privire la Afacerea Skoda FOTO Muzeul de Istorie al României

Titluri din ziarul Adevărul, în perioada interbelică, privind Afacerea Skoda FOTO Muzeul de Istorie

Vor fi de fapt două comicii, care se materializează la mai bine de un an de izbucnirea scandalului. Cea din Camera Deputaţilor este formată din 30 de deputaţi din toate partidele parlamentare şi începe lucrul la 12 mai1934. Comisia Senatului se formează din 23 de membri şi începe ancheta la 30 iunie.

Ancheta îşi propunea să răspundă la trei întrebări fundamentale: era contractul în dezavantajul statului român? dacă da, cine era responsabil? cine erau persoanele corupte? Existau câteva probleme corelate: criza din Armată, prestigiul PNŢ, posibilitatea unei înscenări din partea PNL împotriva PNŢ, muşamalizarea iniţială a afacerii.

Boală lungă, moarte sigură

Cercetările au durat foarte mult - până în 7 decembrie 1934. Raportul nu a apucat să intre în Parlament în ultima şedinţă a anului şi s-a amânat pe motiv de „vacanţă de iarnă”. La reluarea activităţii parlamentare, s-a încercat scoaterea din discuţie a raportului, s-au tărăgănat din nou lucrurile, pe fondul scandalurilor dintre politicieni şi partide. Raportul comisiei a intrat în discuţie abia la şedinţa din 8 martie 1935.

Referitor la întrebările fundamentale cărora îşi propusese să le găsească un răspuns, raportul a stabilit în primul rând că statul român a fost categoric defavorizat în contractul cu Uzinele de armament Skoda.

Existau daune de cel puţin 1,7 miliarde lei în comenzi, prin practicarea de preţuri crescute ilegal în dauna statului. Mai mult, s-a descoperit că interesele industriale naţionale fuseseră neglijate, factorii de decizie competenţi nefiind consultaţi. Mai bine de o treime din contract ar fi putut fi repartizat firmelor autohtone cu profil industrial precum Uzinele Reşiţa, Malaxa, Vulcan, Copşa-Mică, Cugir, Astra, Vulcan, Romloc.

În ceea ce priveşte chestiunea responsabilităţilor, comisia parlamentară i-a indicat doar pe directorul ceh Bruno Seletzki şi pe Romulus Boilă, membru PNŢ, care nu a putut justifica o parte din avere. Colonelul Sică Georgescu a fost învinuit că ar fi primit comisioane.

Titluri din ziarul Adevărul cu privire la Afacerea Skoda FOTO Muzeul de Istorie al României

Titluri din ziarul Adevărul, în perioada interbelică, privind Afacerea Skoda FOTO Muzeul de Istorie

Răspunzător a fost considerat şi fostul ministru al apărării, generalul Cihoski, cel care semnase contractul. Alt învinuit a fost ministrul justiţiei Mihai Popovici, care a sistat percheziţia din 10 martie 1933. În sfârşit, în pledoaria finală, răspunzător pentru întreaga afacere a fost făcut guvernul PNŢ din 1930, prezidat de Maniu.

A treia întrebare, referitoare la comisioanele plătite unor persoane sus-puse, nu s-a putut clarifica. Comisia a stabilit că în spatele denumirilor cifrate, se găseau comisioane, cheltuieli administrative, onorarii pentru avocaţi, în general mită pentru birocraţie. Însă nu a putut stabili niciun nume sau personaj concret.

Implicarea lui Maniu şi a Regelui

Dezbaterile care au urmat prezentării raportului comisiei parlamentare, au durat mai bine de o lună. S-a delimitat o critică aspră la adresa PNŢ şi a lui Iuliu Maniu. Ţărăniştii au ripostat acuzând liberalii de orchestrarea întregului scandal împotriva partidului şi a liderului său, de o amplă campanie de calomniere împotriva lor. Maniu a argumentat cu buna sa credinţă, subliniind necesitatea de înarmare, planurile guvernului său, dorinţa PNŢ de a grăbi înarmarea ţării, în contextul unei Europe în plină campanie de înarmare, în frunte cu Germania, dar şi a pretenţiilor revizioniste ale Ungariei.

Maniu s-a disculpat, susţinând mai departe că nu era la cunoştinţă de neregulile din contract. El a mers mai departe acuzând pe colonelul Pompoiu de falsificarea unui proces verbal care l-ar fi indus în eroare.
Însă colonelul Pompoiu era prim-comisar regal, un apropiat al Regelui Carol al II-lea, lucru care complica şi mai mult chestiunea. Mai mult, Maniu considera că s-ar fi intervenit pe lângă Seletzki, pentru a face acuzaţii la adresa guvernului său.

Concluzia era că afacerea era o înscenare la adresa PNŢ, cu concursul PNL, al regelui şi al camarilei. Astfel, rolurile aproape că se inversează. Din principal acuzator, PNL se găseşte în banca acuzaţilor. Paradoxal, atacurile la adresa lui Maniu, indiferent de provenienţa lor, eşuează. Liderul ţărănist continua să fie cel mai popular politican.

Acuzaţia lui Maniu la adresa comisarului regal Pompoiu, aluziile la camarila regală, deschid pista unei implicări la nivel înalt, cu concursul regelui Carol al II-lea. Maniu face mai multe declaraţii publice, însă multe sunt cenzurate. Atacurile la adresa Elenei Lupescu, pe care Maniu o considera adevărata responsabilă, sunt complet suprimate din declaraţiile sale publice.

În fapt, Elena Lupescu era personajul cheie din camarila regelui Carol al II-lea. Maniu o acuza că vrea să desfiinţeze instituţiile fundamentale ale statului. Ţinta atacului ar fi fost Iuliu Maniu, iar afacerea ar fi fost un instrument util camarilei pentru compromiterea lui.

Întrucât Maniu nu mai putea fi implicat, clarificarea afacerii nu mai era în interesul camarilei şi a lui Carol. Ramificaţiile afacerii erau mult mai întinse, iar dacă se stăruia asupra scoaterii la lumină a unor vinovaţi, exista pericolul unui efect de bumerang asupra altor afaceri cu statul pe care le derulau Regele şi camarila.

Proces fără efect, consecinţe politice

În procesul intentat celor acuzaţi, toţi cei implicaţi au fost achitaţi în februarie 1936. Justiţia nu a putut proba vinovăţia nici unuia dintre acuzaţi: Romulus Boilă şi averea pe care nu o putea justifica sau comisioanele pentru Sică Georgescu. Singurul condamnat rămâne cehul Seletzki.

Afacerea Skoda a avut numeroase implicaţii pentru viaţa politică din România interbelică. Rezultatul anchetei nu a mulţumit pe nimeni, însă a constituit un punct culminant într-un proces mai amplu, care frământa societatea română. Europa se înarma, iar Armata română nu făcuse aproape niciun progres. Configuraţia politică europeană se schimba, naţional-socialismul din Germania devenea o forţă de neoprit. Se apropia cel de-al doilea război mondial, iar scandalul Skoda periclitase înarmarea Armatei române. Dotarea sa era complet depăşită.

În ceea ce priveşte scena politică internă, scandalul a scos în primul rând la iveală o duşmănie ireconciliabilă între cele două mari partide româneşti: PNL şi PNŢ. Opinia publică, complet bulversată, şi-a pierdut încrederea în politicieni. După cum concluziona ziarul „Adevărul” din 11 iulie 1934: „Nici o afacere din câte cunoaşte cronica scandalurilor politice de la noi, nu a produs atâta vâlvă şi nu a dat atâtea pagini de senzaţional ca afacerea Skoda”.

PNŢ-ul, care câştigase primele alegeri cu adevărat democratice, ieşea şifonat de acuzaţiile de corupţie şi cu un electorat dezamăgit de promisiunile neîmplinite. Partidul istoric PNL, apărea acum responsabil cu discreditarea PNŢ şi a lui Maniu. A reieşit, de altfel, un consens general asupra corupţiei generalizate din politică şi administraţia statului. S-a periclitat astfel încrederea în instituţiile democratice.

Pe acest fond a avut loc o creştere masivă a popularităţii grupărilor care susţineau un mesaj anti-corupţie. De acest impas democratic a beneficiat în special Mişcarea Legionară, care, printre altele, avea un mesaj politic explicit anticorupţie. De fragilitatea şi dezbinarea clasei partidelor politice, a beneficiat în final regele Carol al II-lea, care avea să instaureze dictatura regală, în 1938.

Vă mai recomandăm şi:

Bizara poveste a scheletului vechi de 1.800 de ani găsit în România, la graniţa dintre lumea romană şi barbari

Straniul popor fără de ţară care a locuit pe teritoriul României. Deşi creştini, considerau biserica o creaţie a Satanei

FOTO Ce s-a făcut în Anul Centenar într-unul dintre cele mai mari cimitire ale eroilor din România: cârpeli printre cruci căzute şi mari investiţii promise în viitor

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite