Legenda Sfântului Graal, cupa folosită pentru a aduna sângele lui Iisus în timpul crucificării. Secretul potirului despre care se crede că ar conferi nemurirea

Graalul este o cupă, referinţele istorice făcând trimitere la el şi ca la pocalul folosit de Iisus la Cina cea de Taină, când a servit vinul. Se crede că această relicvă are puteri incredibile, cum ar fi producerea de hrană şi băutură, vindecarea bolilor şi aducerea de roade pământului. Singura problemă a arheologilor este găsirea Sfântului Graal.

Sfântul Graal a devenit în prezent enigma istorică absolută. Multă lume nu ştie nici măcar ce este Graalul, iar cei care cred că ştiu, se află, de fapt, într-o mare confuzie. Graalul este un pocal sau o cupă folosită pentru aduna sângele lui Isus în timpul crucificării, scrie Joel Levy în cartea ”Istorii pierdute”.

Nu se ştie ce formă a avut vasul în care a fost adunat sângele lui Iisus în timpul crucificării şi ce s-a întâmplat cu el după acest moment. Mulţi istorici şi arheologi susţin chiar că pocalul cu puteri magice nu ar fi existat niciodată decât în legendele şi povestirile din Evul Mediu.

Confuzia legată de Graal este alimentată şi de faptul că acesta nu este menţionat la modul concret în Vechiul Testament. Prima menţiune despre relicvă  a fost făcută într-un poem intitulat ”Perceval, sau povestea Graalului“, scrisă de Chretien de Troyes între 1180 şi 1191, însă aceasta este menţionată ca un vas sau castron obişnuit, precizează Joel Levy în cartea sa.

În momentul de faţă există o mulţime de teorii despre identitatea Graalului. Wolfram von Eschenbach susţine că Graalul ar fi, de fapt, o bucată de rocă picată din cer, ce ar fi fost folosită ca refugiu de Îngerii Imparţiali în războiul dintre Lucifer şi Rai. Într-o altă versiune se pretinde că Graalul ar fi fost un smarald din coroana purtată de Lucifer înainte de cădere.

Sunt şi scriitori care fac referire la Graal ca la o carte, posibil o evanghelie pierdută, despre care se speculează că ar fi fost scrisă de Isus în persoană. Referirile la Graal ca la o cupă cu puteri magice prezintă asemănări cu diverse poveşti din mitologia celtică, unde se vorbeşte de vase ce produc hrană şi băutură, vindecă răni, dăruiesc înţelepciune şi învie morţii, se menţionează în lucrarea ”Istorii pierdute”.

Iosif din Arimateea şi Sfântul Potir

Una din cele mai credibile poveşti legate de Graal este cea a lui Iosif din Arimateea, despre care se vorbeşte şi în Vechiul Testament. Se spune că Iosif ar fi fost un negustor bogat şi influent, care l-ar fi urmat în taină pe Iisus şi i-a luat trupul după răstignire, coborându-l de pe cruce şi aşezându-l în propriul său mormânt. Profeţia lui Isaia s-ar fi îndeplinit astfel, acesta prezicând că Iisus va fi înmormântat în cripa unui om bogat.

Iosif a fost întemniţat pentru gestul său, dar Iisus i s-ar fi înfăţişat şi l-a hrănit cu ajutorul Graalului, înainte de a-l scoate din închisoare.  Iosif a călătorit apoi cu apostolul Filip, Maria Magdalena şi Lazăr până la Marsilia, fiind apoi trimis în Britania. Conform unor legende, ar fi luat cu el potirul de care s-a servit Iisus la Cina cea de Taină şi pe care l-a folosit pentru a strânge picături din sângele acestuia = după răstignire, consemnează Joel Levy în cartea sa.

În unele versiuni se spune că Iosif şi-ar fi îngropat lucrurile pe culmea Glastonbury din Britania, iar locul ar fi înflorit în mod miraculos, locaţia fiind folosită apoi pentru construcţia primei biserici din Britania. Se spune că Iosif şi urmaşii săi ar fi fost strămoşii regilor Britaniei, iar în unele poveşti Iosif este prezentat ca unchiul lui Iisus, pe care l-ar fi dus în Britania într-una din călătoriile sale de afaceri.

Izvorul unde apa se amestecă cu sângele lui Iisus

Când vine vorba de posibile locaţii unde a fost îngropat sau ascuns Graalul, acestea sunt practic nenumărate. Conform unora dintre acestea, Graalul ar fi fost îngropat în străfundurile culmii Glastonbury, unde ar fi ţâşnit un izvor, numir astăzi Izvorul Potirului. Culoarea roşiatică a apei a fost pusă pe seama faptului că apa scaldă cupa, amestecându-se astfel cu sângele lui Christos, se detaliază în lucrarea ”Istorii pierdute”.

Geologii au argumentat însă că apa izvorului este roşie datorită concentraţiei mari în oxizi de fier existente în rocile pe unde trece  aceasta. O altă posibilă locaţie a Graalului este castelul Corbenic din Britania, o cetate mediavală construită pe locul unei străvechi construcţii datând din epoca Fierului.

Legendarul potir ar fi fost dus în Ţara Galilor, conform altor surse, unde ar fi fost încredinţat lordului Nanteos Manor, stăpânul regiunii la acea vreme. Graalul ar fi rămas acolo până în 1952, când domeniul a fost cumpărat, iar cupa a fost depusă în seiful unei bănci pentru mai multă siguranţă, scrie Joel Levy în cartea sa.

Cupa lui Nanteos este un mic castron din lemn, ce ar fi fost cioplit din lemn de măslin provenit din Palestina. Castronul este ciobit în câteva locuri, după ce pelerenii au dorit să aibă mici bucăţi din cupă, despre care se spune că ar fi avut capacitatea de a vindeca.

În catedrala din Valencia (Spania) se găseşte şi în prezent o cupă mică din agat roşu, denumit Santo Caliz, care în traducere înseamnă Sfântul Potir. Artefactul a fost datat cu certitudine la 1134 d.Ch., dar spaniolii deţin un aşa numit certificat de autenticitate, din care reiese că acesta ar fi fost adus la Roma chiar de Sfântul Petru, iar apoi a fost transportat în Spania pentru a-l feri de distrugere în timpul persecuţiei creştinilor de către împăratul Valerian în anul 258 d.CH, se consemnează în lucrarea ”Istorii pierdute”.

Deşi există numeroase trimiteri la Sfântul Graal în legendele din Britania, iar în diverse locuri ale lumii sunt expuse cupe despre care se spune că ar fi legendarul potir, nimeni nu a adus până acum vreo dovadă concludentă că acesta ar fi existat în realitate. Chiar dacă s-ar găsi acum un obiect care să se potrivească descrierii Graalului din textele biblice, arheologii şi cercetătorii nu ştiu cum ar putea dovedi provenienţa sa, conchide Joel Levy în cartea sa.