Legenda regelui Arthur şi a Camelotului: explicaţia istoricilor
0
Regele Arthur reprezintă figura centrală în miturile şi legendele din Britania. Originalul Arthur a fost cel mai probabil un comandant de oşti romano-celtic, care i-a înfruntat pe invadatorii anglo-saxoni în perioada de după plecarea legiunilor romane din Britania şi prăbuşirea Imperiului Roman de Apus.
Istoricii îi atribuie lui Arthur diverse calităţi, pornind de la cea de şef de trib, rege, şi până la cea de general la comanda a ceea ce mai rămăsese din armata romană. Odată cu trecerea timpului, lui Arthur i-au fost atribuite noi trăsături, ce au devenit parte din povestea cunoscută astăzi, scrie Joel Levy în cartea ”Istorii pierdute”.
Cele mai vechi referiri la Arthur apar în unele poeme galeze, scrise în secolul al VI-lea. Cert este că multe din trăsăturile legendare atribuite eroilor din acea perioadă au fost ”ataşate” figurii lui Arthur, cum ar fi cunoscuta scoatere a sabiei fermecate dintr-o stâncă. Aşa se face că Arhur a devenit o legendă mai mult decât o persoană reală.
Legenda regelui Arhur nu putea exista fără Camelot, însă istoricii susţin că acest element a fost introdus mai târziu în povestea eroului din Britania, ceea ce înseamnă că fie a fost inventat, fie a mai trecut ceva timp până când a fost consemnat şi pe hârtie, menţionează Joel Levy în lucrarea sa.
Când se vorbeşte despre Camelot, se face referire la acesta ca la un castel sau cetate medievală, însă nici acest lucru nu are tangenţă cu realitatea, deoarece bretonii nu dispuneau în secolul al V-lea de tehnologia necesară pentru a edifica o astfel de construcţie.
Cea mai apropiată variantă de realitate vizavi de legenda Camelotului este că acesta a fost, de fapt, o tabără militară sau o structură fortificată. Locaţia Camelotului nu fost stabilită cu exactitate nici până astăzi, ceea ce nu a împiedicat agenţiile britanice de turism să includă în ofertele lor diverse locuri, ce ar putea avea legătură cu regele Arthur, se menţionează în cartea ”Istorii pierdute”.
Posibile locaţii ale Camelotului
Istoricii dau ca cea mai plauzibilă locaţie a Camelotului cetatea romană Camulodonum (Colchester-Essex), care a fost la un moment dat capitală a Britaniei romane. Şi asta pentru că foarte mulţi generali şi comandanţi romano-britanici au servit drept modele pentru figura regelui Arhur.
Unul dintre posibilele figuri care au stat la baza legendei lui Arthur a fost Magnus Maximianus, conducător al Britaniei romane din secolul al IV-lea, iar unele dintre victoriile sale ar corespunde cu faptele de vitejie ale lui Arthur, printre care se numără câştigarea unui război civil şi două expediţii militare în Armorica, Galia, detaliază Joel Levy în cartea sa.
O altă posibilă sursă a povestirilor legate de Arthur este Riothamus (ce înseamnă regele suprem, în traducere), un comandant britanic de la sfârşitul secolului al V-lea, care şi-a condus de două ori armata peste Canal pentru a sprijini Imperiul Roman de Apus. El a fost trădat în luptă (ca şi Arthur), retrăgându-se la Avalon, unde s-ar fi izolat şi legendarul rege după înfrângerea sa finală.
Şi Ambrosius Aurelianus, un general romano-britanic, este dat de unele surse drept Arthur, în special după victoria pe care a repurtat-o împotriva anglo-saxonilor în bătălia de la Badon Hill, ce îi este atribuită lui Arthur de barzii velşi. Istoricii au demontat însă teoriile amintite, susţinând că Maximianus vine din altă perioadă, Riothamus a fost rege în Armorica mai degrabă decât în Britania, iar Aurelianus este considerat unchiul lui Arthur, se consemnează în lucrarea ”Istorii pierdute”.
Legenda Mesei Rotunde
Legenda Mesei Rotunde conţine, la rândul său, numeroase aspecte controversate. De pildă, Camelotul este plasat de Sir Thomas Malory la Winchester, în sudul Angliei, iar în castelul din oraş este etalată celebra Masa Rotundă. Wincester a fost într-adevăr capitala regatului anglo-saxon Wessex, iar mai târziu a Angliei, dar un detaliu semnificativ nu poate ignorat: locaţia. Winchester se află mult prea la est faţă de locul unde este plasat Camelotul, iar castelul Winchester a fost construit abia în secolul al XII-lea, mult prea târziu faţă de perioada când se presupune că a existat legendara construcţie, scrie Joel Levy în cartea sa.
Una dintre cele mai plauzibile locaţii ale Camelotului este Tintagel din Cornwall, un castel în ruină, ce este aşezat pe un promontoriu stâncos care înaintează spre mare.Castelul a fost construit în secolul al XII-lea pentru Reginald, duce de Cornwall, dar în acel loc există ruinele unei alte construcţii, ce este datată cu aproximaţie în perioada când se presupune că a trăit regele Arthur. Arheologii au descoperit printre resturile cetăţii o piatră cu inscripţii în limba latină: ”Pater coli avi ficit Artognou”. În traducere, asta înseamnă ”Artognou a construit aceasta”.
Istoricii consideră că toate figurile despre care s-a presupus de-a lungul vremii că l-ar fi întruchipat pe Arthur au contribuit la construirea legendei despre eroul britanic. Acelaşi lucru se poate spune şi despre posibilele locaţii ale Camelotului, pornind de la Tintagel, Cadbury şi până la Caerleon şi Viroconium. Influenţa şi puterea acestor regi şi conducători de armate a fost atât de mare, încât ei au intrat în legendă, iar în memoria populară au fost subsumaţi unui singur mit, cel al regelui Arthur şi Camelotului său, se conchide în lucrarea ”Istorii pierdute”.
Se încarcă comentariile...
