Legendă sau adevăr istoric: domnitorul Petru Rareş, la pescuit pe Lacul Brateş din Galaţi. Explicaţia istoricilor
0
Domnitorul Petru Rareş ar fi venit pe vremuri în Galaţi, pe malul Lacului Brateş, cu convoaie formate din sute de care pe care le umplea cu peşte de pe domeniile moştenite de la mama sa, Maria Răreşoaia. Acum, industria piscicolă este moartă, iar Lacul Brateş arată jalnic.
Legenda spune, şi este întărită de rezultatele cercetărilor istorice, că unul dintre domnitorii Moldovei, Petru Rareş, are o mare rezonanţă în istoria Galaţiului datorită implicării lui într-una dintre cele mai străvechi meserii, şi anume cea de pescar. Documentele spun că fiul lui Ştefan cel Mare şi al Răreşoaiei, înainte de a deveni domn al Moldovei, se ocupa cu pescuitul. Dar nu era un simplu pescar, ci mai degrabă se ocupa de comerţul cu peşte. Carele cu care cobora spre Dunăre erau umplute cu peşte prins în Lacul Brateş, de lângă Galaţi, mult mai întins la acea vreme. Cronicarii vremii ale căror scrieri au fost preluate de scriitorii contemporani spun că localnicii de traseul acestor care aveau foarte mult de lucru cu năvoadele puse în Lacul Brateş, dar şi pe o sumedenie de alte încrengături de ape din preajma lui.
„Petru Rareş venea aici cu lungi convoaie de care mari, trase de patru sau şase boi, numite maje, de unde şi numele lui de Petru Măjeru. El moştenise averile Răreşoaiei, mama sa, care nu este alta decât Maria, o femeie din neamul boierilor Cernat, stăpâni ai zonelor cu Lacul Brateş”, scrie Zanfir Ilie, directorul Bibliotecii Judeţene din Galaţi în lucrarea sa „Dunărea, poveste şi adevăr”.
De altfel, însuşi cronicarul Grigore Ureche scria că Ştefăniţă Vodă a cerut ca la tron să-i urmeze Petru Măjariul, poreclit Rareş, după numele mamei sale. Aşa devine pescarul din Brateş domnitor de două ori peste Moldova. Avea să lupte cu însuşi Suliman Magnificul, căruia îi câştigă încrederea în cele din urmă pentru a fi numit în cea de-a doua domnie. Petru Rareş a trecut de multe ori în Transilvania şi Muntenia, acolo unde avea să o mărite pe una dintre fiicele lui, care a devenit ulterior celebra Doamna Chiajna.
Legenda mai spune că înainte de a deveni domnitor, Petru Rareş s-a îndrăgostit de o tătăroaică de pe malul Lacului Brateş. În memoria ei, el al denumit primele trei sate de lângă lac Tătarca, Frumuşiţa şi Tuluceşti.
„Este mai mult decât legendă, se ştie că în apropiere de Galaţi au fost tabere de tătari, aşa că nu este exclus ca povestea să fie adevărată”, ne spune consilierul cultural Marius Mitrof de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură.
Istoria recentă a oraşului de la Dunăre nu mai este atât de strâns legată de pescuit, iar lacul Brateş este complet neîngrijit.
Se încarcă comentariile...
