Inventatorul specializat în nanotehnologie care predă arta fotografierii. „Doreşti să o revezi pentru că vorbeşte cu tine“

Nicolaie Sburlan

Nicolaie Sburlan, inginer şi profesor de iniţiere în arta fotografierii la Şcoala de Arte din Galaţi, este o istorie vie. A fost pasionat de mic copil de tot ce a însemnat fotografiere şi a parcurs toţi paşii în această artă, pornind de la vechile aparate cu film şi până la modernele aparate de fotografiat existente astăzi.

Nicolaie Sburlan (70 de ani) s-a născut în localitatea Cernăteşti, judeţul Buzău, iar faptul că este fiu de preot nu l-a avantajat deloc în perioada comunistă, pentru că nu a putut să urmeze Facultatea de Teatru şi Film, aşa cum îşi dorea  atunci, astfel că a fost nevoit să se reorienteze, alegând să vină la Galaţi, unde a urmat o şcoală de subingineri.

”Erau nişte restricţii. Nu ţi le spuneau, dar se aplicau”, ne explică Nicolaie. A devenit pasionat de fotografiere pe când era în clasa a IX-a, la un liceu din Buzău. ”Am văzut la fratele mamei nişte filmuleţe, avea şi  un aparat vechi, cu burduf, îl ţinea prin pod. Unchiul meu avea nişte poze deosebite, cum se retrăgeau nemţii, pe care le-am şi dat la Muzeul de Istorie din Buzău”, îşi aminteşte dascălul.   

A început să facă primele poze pe când era încă la liceu, cu un aparat Foto Box, ce aparţinea unui vecin de pe strada unde locuia, cu care poza liceenii pentru a obţine un venit suplimentar.

Făcea munca de jos în fotografiere, ce presupunea uscarea pozelor, pentru că pe vremuri fotografiile erau scoase, după cum se ştie, pe hârtie. ”Urma apoi şi partea cea mai frumoasă. Le duceam pozele la colegi şi strângeam banii. Aşa mi-am făcut ucenicia”, ne spune amuzat fotograful.

Ulterior, la Casa Studenţilor din Galaţi a început să deprindă arta fotografierii cu un aparat Flexaret 5 şi un Zorki 4, considerate extrem de performante în anii 70. Nicolaie Sburlan organizase acolo chiar şi un mic club foto, unde se făcea şi film cu peliculă de 8 mm.

”Când spui astăzi chestiile astea, mulţi se întreabă ce e aia? Le-am arătat pelicula de 8 mm. Se developa ca şi fotografiile, pentru că filmul este, de fapt, o fotografie mişcată”, îşi aminteşte profesorul.

”Fotograful este cel care dă adâncime fotografiei”

A deprins apoi tehnicile de developare, de prelucrare a revelatorului, lucruri care nu prea se găsesc în cărţi, ci pot fi învăţate doar în laboratorul de fotografiere. ”Fotografia pleacă de la inimă, se duce la creier şi de acolo pleacă impulsul care te determină să apeşi pe buton la un anumit moment, cum spunea Eugen Iarovici. Dacă nu faci fotografia când a venit impulsul, ai ratat. Ori ai făcut-o prea devreme, ori prea târziu. Dacă prinzi acel moment, poţi face fotografia secolului. Fotografia diferă de poze prin faptul că ai privit-o şi doreşti să o mai revezi pentru că vorbeşte cu tine. Fotograful este cel care dă adâncime fotografiei, să nu fie ceva plat”, explică Nicolaie Sburlan.

După studenţie, s-a angajat ca subinginer la combinatul siderurgic de la Galaţi, unde a lucrat la departamentul de cercetare metalurgică, unde se ocupa de omologarea cilindrilor pentru laminoare. Alături de câţiva colegi de muncă, a creat un procedeu de plumbuire la cald a tablelor din oţel, având şi un brevet patentat în acest sens.

Nicolaie Sburlan alături de elevii săi  FOTO Nicolaie Sburlan

Invenţia s-a şi pus în aplicare atunci la laminorul de tablă subţire din combinatul siderurgic, iar după 20 de ani de muncă pe platforma siderurgică din Galaţi, a decis să plece. Se întâmpla pe 22 decembrie 1989, iar pe 25 ianuarie 1990 a trecut printr-un moment de cumpănă, când a fost la un pas să fie linşat de mulţimea adunată la Casa de Cultură a Sindicatelor din Galaţi.

Fotograful a avut neinspiraţia să facă o poză mulţimii furioase, iar mulţi au crezut că este de la Securitate. Un gălăţean torturat de comunişti pentru că pusese un manifest la poarta combinatului a fost întrebat de manifestanţi dacă îl recunoaşte, iar în acele momente a realizat că viaţa lui atârnă de spusele acelui om.

”Dacă zicea da, mă linşau. Am trecut atunci prin nişte momente…”, îşi aminteşte Nicolaie Sburlan. La 60 de ani, a decis să urmeze Facultatea de Metalurgie din Galaţi, fiind cel mai vârstnic student la acel moment, iar ulterior a făcut şi un masterat în nanotehnologie. ”A fost un pariu cu mine. Mi-a fost foarte uşor la facultate după 20 de ani de siderurgie”, ni se destăinuie Nicolaie.

Zeci de expoziţii naţionale şi internaţionale

Până în 2000 a activat ca fotoreporter la un ziar local din Galaţi, venind apoi la Şcoala de Arte a Centrului Cultural ”Dunărea de Jos”, unde a lucrat iniţial la cercetarea datinilor şi tradiţiilor populare. A preluat apoi clasa de iniţiere în fotografie de la Şcoala de Arte, pe care o conduce de atunci, sute de copii şi tineri fiind şcoliţi în această frumoasă artă de Nicolaie  în ultimii 17 ani. I-a cunoscut de-a lungul vremii pe mulţi dintre românii care au influenţat arta cinematografică românească, cum este cazul regizorului Ioan Popescu-Gopo, care a lucrat la un moment dat şi cu Walt Disney, sau Geo Saizescu.

Fotograful surprins, la rândul său, de un coleg de breaslă în acţiune Foto: Nicolaie Sburlan

A deschis şi un fotoclub la Centrul Cultural ”Dunărea de Jos”, afiliat la asociaţia internaţională Eurofotoart, care are în fiecare lună o expoziţie de fotografii, lucru deloc uşor. În urmă cu cinci ani, a iniţiat şi o şcoală de vară, prin intermediul căreia cursanţii surprind cu aparatul de fotografiat peisajele sau persoanele pe care le consideră relevante. Este, de fapt, un bun prilej de a-şi da mâna, cum se spune, învăţând să folosească foarte bine aparatele foto pe care le deţin.

De-a lungul carieriei a avut 30 de expoziţii locale, naţionale şi internaţionale, fiind premiat de nenumărate ori pentru fotografiile sale. Plăcerea sa deosebită este să predea arta fotografierii copiilor şi tinerilor. În fiecare an, are între 15 şi 20 de cursanţi la clasă, printre care se numără şi persoane trecute de prima tinereţe, care vor să afle tainele fotografierii.