FOTO Surpări de teren în partea de nord a oraşului Galaţi. Prăpastia avansează către DN 26

Fenomenul se produce în zona cunoscută sub denumirea de "Râpa lui Tuluc", acolo unde au fost permanent probleme în ultimele patru decenii, versantul prăbuşit rupând calea ferată Galaţi-Bârlad în trei rânduri: 1974, 1993 şi 2000.  Alarmant este că nicio instituţie a statului nu-şi asumă răspunderea pentru consolidarea zonei.

Probleme mari în partea de nord a oraşului Galaţi, la limită cu localitatea Vânători. Un întreg versant al unui deal alunecă încet către lacul Brateş. Surpările, deşi sunt destul de lente, macină implacabil malul şi mai au doar 70-80 de metri până la DN 26, care face legătura între Galaţi şi Vama Oancea, precum şi cu oraşele Tg. Bujor şi Bârlad.

Prăpastia care a înghiţit un munte de bani

Necazurile din zonă au început în urmă cu 38 de ani. Prima prăbuşire a avut loc în 1974, când o porţiune de circa 600 de metri lungime din versantul înalt de peste 150 de metri s-a prăvălit către lacul Brateş şi a distrus calea ferată Galaţi-Bârlad. Expertizele au arătat că de vină sunt infiltraţiile din versant, pe fondul a creşterii debitului freatic din cauza irigaţiilor şi lipsei unor puncte de drenare.

Şinele de cale ferată s-au strâmbat în toate felurile din cauza frecventelor alunecări de teren - foto ARHIVĂ

Problemele au revenit în 1993, când o porţiune şi mai mare - autorităţile estimau că este vorba de peste o jumătate de milion de tone de pământ! - a rupt din nou linia ferată, la doar 20 de minute după ce un tren personal plin cu oameni a trecut pe acolo. Reparaţiile, drenajele şi consolidările au durat doi ani (circulaţia feroviară a fost oprită 14 luni) şi au costat peste 5 milioane de dolari.

Dezastrul a recidivat în martie 2000, când calea ferată a fost din nou ruptă. Din acest moment autorităţile au abandonat lupta cu dealul: de atunci nu s-a mai alocat niciun leu pentru consolidarea versantului. În fotografia de mai sus se văd foarte clar că sistemul de colectare a apei freatice este depreciat, iar şinele de cale ferată s-au strâmbat din cauza alunecării dealului către lacul Brateş. Rezultatul aceste indiferenţe de aproape două decenii, în care nu s-a investit nimic în consolidarea versantului,  se vede acum: o nouă prăbuşire pare iminentă.

La baza taluzului se pot vedea prăbuşirile recente ale malului

De data asta, însă, nu calea ferată este cea ameninţată (pădurea plantată pe povârniş în 1993 a crescut şi a consolidat pământul), ci drumul naţional care face legătura între Galaţi şi Vama Oancea, dar şi cu oraşele Tg. Bujor şi Bârlad. În zona „Râpa lui Tuluc", imediat după aeroportul utilitar, există un mal vertical înalt de 20-25 de metri, care are fisuri mari.

La câţiva metri de marginea râpii s-au format un fel de cratere adânci de până la cinci metri (pământul de scufundă, ca şi cum s-ar prăbuşi tavanul unei peşterii), iar proprietarii de terenuri din zonă spun că în ultimul an prăpastia a avansat circa 30 de metri. Până la DN 26 mai sunt alţi 70-80 de metri aşa că, dacă nu se iau măsuri de consolidare, lucrurile se vor agrava.

Această "felie", lată de circa 30 de metri, a alunecat în ultimul an

Autorităţile „pasează motanul",  într-un cerc vicios

Încercările reporterilor „Adevărul" de a afla cine ar trebui să rezolve problemele din amintita zonă ne-au condus, alarmant, într-un cerc vicios.

Agenţia Naţională pentru Îmbunătăţiri Funciare (ANIF), prima instituţie contactată, şi-a declinat competenţa.

„Zona aceea de versant este în administrarea Primăriei Vânători şi nu intră în jurisdicţia noastră", ne-a spus Aurel Zamfir, directorul sucursalei Moldova Sud a ANIF.

La Primăria Vânători, primăriţa Sicuţa Murgu ne-a spus că de probleme ar trebui să se ocupe Direcţia Silvică, deoarece în zonă există o plantaţie forestieră. „Nu este în atribuţiunile noastre. Şi chiar dacă ar fi, pentru aşa ceva este nevoie de sume uriaşe, de care nu dispunem. Poate doar prin proiectele acestea europene, de la fondul de mediu", ne-a spus primăriţa.

În fine, Direcţia Silvică Galaţi, prin vocea purtătorului de cuvânt Gheorghe Luca, a închis cercul: „Noi nu facem anenajări antieroziune. De asta se ocupă ANIF, dar la ei sunt probleme mari acum: restructurare, concedieri. În principiu, pentru astfel de probleme este nevoie de plantaţii forestiere de fixare".

Dincolo de declaraţiile pline de bune intenţii ale reprezentanţilor instituţiilor contactate de noi nu am putut să descifrăm, din păcate, cine trebuie să ia măsuri pentru a elimina riscul de catastrofă în ceea ce priveşte versantul dealului.

Prăpastia avansează, prin surpări de tip "ponor" (prăbuşire de cavernă), către DN 26