FOTO Cum se face praf şi pulbere clădirea primei burse a peştelui din România

FOTO Cum se face praf şi pulbere clădirea primei burse a peştelui din România

Pescăriile Statului din Galaţi FOTO Costel Crângan

Impresionantul imobil este monument istoric şi a fost construit acum mai bine de un secol (în 1915), cu mari eforturi, din fonduri publice. Este vorba despre Pescăriile Statului din Galaţi, în fapt prima bursă a peştelui din România. În perioada de glorie, aici se tranzacţionau angro peste 200.000 de tone de peşte pe an.

GALERIE FOTO

O clădire istorică ce a avut rol de pionierat în dezvoltarea economiei româneşti se ruinează cu zi ce trece, fiind tot mai aproape de o previzibilă demolare. Este vorba de impozantul imobil (are o suprafaţă de aproape un hectar) din Galaţi cunoscut sub numele de Pescăriile Statului, în fapt prima bursă a peştelui din România.

Clădirea a fost construită din bani publici în urmă cu mai bine de un secol, iar dotările ei erau, la acea vreme, de top în Europa. Deşi a fost vreme de aproape opt decenii cel mai important loc din România în privinţa comerţului angro cu peşte şi produse din peşte, în ultimii ani clădirea a ajuns (ca urmare a unei privatizări controversate) într-o stare deplorabilă.

Faţadele sunt distruse, structura de rezistenţă are probleme, iar mai nou a început să dispară acoperişul, semn clar că a început ruinarea sistematică.

Specialiştii de la Direcţia de Cultură a judeţului Galaţi au făcut numeroase demersuri, în ultimul deceniu, pentru ca Pescăriile Statului să aibă parte de o administrare corespunzătoare statutului de monument istoric, însă firma care deţine în prezent imobilul (Helian Holding SRL Bucureşti) a găsit de fiecare dată explicaţii pentru a lăsa imobilul să degradeze: de la lipsa fondurilor până la contestarea deciziei de clasare în patrimoniul cultural.

Nici administraţia publică locală nu s-a dovedit foarte inspirată în chestiune, având în vedere că deşi a avut posibilitatea să preia clădirea, în anul 1999, în contul datoriilor firmei de stat care o deţinea (Pescogal SA) către bugetul local, a refuzat propunerea firmei de reorganizare. În acea vreme, primar al oraşului era Eugen Durbacă (actual deputat independ, după ce a fost la PDSR, PD, PC, PUR, ALDE etc).

Un alt moment în care imobilul istoric putea fi recuperat a fost în 2013, atunci când preşedintele Consiliului Judeţean Galaţi, social-democratul Nicolae Bacalbaşa (actualmente deputat PSD), a decis să facă un muzeul al tradiţiilor pescăreşti.

Deşi Pescăriile Statului părea cea mai la îndemână soluţie (având în vedere statutul istoric şi faptul că se află chiar pe malul Dunării), în cele din urmă s-a preferat ca muzeul să fie construit în pădurea Gârboavele, loc unde nu există nici măcar un izvoraş, iar cea mai apropiată apă curgătoare este la 10 kilometri distanţă.

Istoria Pescăriilor Statului

Totul a început în urmă cu aproape 108 ani. La 1 iulie 1911, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, prin Direcţiunea Pescăriilor, a înaintat către Primăria Galaţi adresa nr. 40.000, în care îşi exprima dorinţa de „a da organizare cât mai practică şi mai sistematică comerţului mare de peşte din ţară”.

„Am hotărât construcţiunea mai multor hale mari de pescării. Între aceste desigur cea mai principală va fi cea din portul Galaţi, unde, urmând tradiţiunelor de până acum, voim să menţinem şi să dezvoltăm cel mai important centru al comerţului de pescării din ţară”, se afirma în documentul semnat de ministrul I. N. Lahovary şi de directorul Grigore Antipa.

Se preciza chiar şi locul unde urma să fie construit ansamblul. Mai mult, ministrul I. N. Lahovary a revenit cu o altă adresă (nr. 44.534) şi a mulţumit pentru graba răspunsului pozitiv, dar a refuzat „compensaţiunea pentru comuna Galaţi în schimbul venitului de care se privează”, arătând avantajele pe care le va obţine oraşul de pe urma noilor pescării.

După cum spune istoricul Marius Mitrof, consilier la Direcţia pentru Cultură a judeţului Galaţi, construirea a început la 27 iunie 1912, după un proiect al inginerului G. Vidraşcu, cel care a şi coordonat lucrările. Multă vreme s-a vorbit că proiectantul ar fi fost marele Anghel Saligny, însă această variantă a fost infirmată de cercetările istorice.

Investiţia a cuprins o hală pentru vânzarea la licitaţie a peştelui (în regim angro; vorbim despre sute de mii de tone vândute anual), compartimente pentru comercianţii angrosişti şi pentru comisionarii de peşte, o hală de ambalaj şi expediţie, staţia de încărcare a peştelui în vagoane, o cameră frigorifică centrală, o piaţă pentru căruţele în care era încărcat peşte pentru comerţul rural, o ceainărie şi alte depozite de gheaţă.

200.000.000 de kilograme de peşte pe an

Lucrările la Pescăriile Statului din Galaţi s-au întins pe durata a trei ani fiind inaugurate, pe 16 iunie 1915, „într-un cadru solemn”, după cum afirmă Gh. N. Munteanu Bârlad în monografia sa ”Galaţii”.

Trebuie subliniat că tehnologia folosită a fost una de ultimă oră pentru acele vremuri. Fabrica de gheaţă artificială, care producea zilnic 500 kg, avea maşinile dublate, asta pentru ca lucrul să nu înceteze în cazul în care una dintre ele se defecta. Hala şi instalaţiile frigorifice ocupau 5.477 mp, iar suprafaţa totală, cu tot cu clădirile secundare, ajungea aproape la un hectar.

Dinamul de 30 kW producea energie electrică pentru iluminat, pentru ozonarea aerului de ventilaţie, pentru elevatorul de cărbuni şi pentru ascensorul de peşte. Ascensorul de peşte, primul din Galaţi, este expus acum la la Muzeul Tehnicii „Dimitrie Leonida”, conform istoricului Marius Mitrof.

Între cele două războaie mondiale, Pescăriile Statului au fost exploatate de Societatea ”Frigul”. Potrivit registrelor comerciale, în perioada interbelică aici s-au făcut afaceri uriaşe cu peşte, cantitatea tranzacţionată anual (în regim angro) depăşind 200.000 de tone. Tot aici se dezvoltase şi o piaţă secundară a icrelor negre şi roşii, care alimenta cea mai mare parte a pieţei europene.

Dezastru cu substrat politic

Comuniştii au transformat Pescăriile Statului în Întreprinderea Piscicolă Galaţi. Spaţiul fostei ceainării a fost transformat în fabrică de conserve, prin desfiinţarea planşeului dintre etaje, fapt care a modificat structura de rezistenţă. De asemenea, a fost demolat coşul de fum de la cazanul de aburi, care apare în pozele vechi, şi au fost dezafectate linia ferată şi rampa pentru bărci.

În 1990 întreprinderea de stat este redenumită Pescogal SA, iar în anul 1993 ajunge la conducerea ei, cu sprijin PDSR, inginerul Florin Pâslaru (fost director comercial; dovedit ca turnător la Securitate cu numele de cod „Pintea”). În acel moment, fabrica producea 17% din producţia de conserve de peşte a României şi avea peste crescătorii ce însumau aproape 5.000 de hectare de luciu de apă.

Sub managementul lui Pâslaru afacerea s-a prăbuşit, astfel că în anul 1999, când acesta a renuţat la funcţia de director general, Pescogal SA era în lichidare judiciară ca urmare a falimentului.

Ulterior, Florin Pâslaru a ajuns deputat PSD, iar în prezent este şeful de cabinet al preşedintelui Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea. El nu a mai putut candida pentru Parlament la ultimele alegeri deoarece a fost găsit de ANI în stare de incompatibilitate pentru că şi-a angajat propriul fiu la cabinetul de parlamentar.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

Pescăriile Statului din Galați acum FOTO C Crangan

Imagini din aceeasi galerie
  • Pescăriile Statului din Galați acum FOTO C Crangan
  • Pescăriile Statului din Galați acum FOTO C Crangan
  • Pescăriile Statului din Galați acum FOTO C Crangan
  • Pescăriile Statului din Galați acum FOTO C Crangan
  • Pescăriile Statului din Galați în perioada interbelică FOTO Arhiva VA Urechia
  • Pescăriile Statului din Galați în perioada interbelică FOTO Arhiva VA Urechia
  • Pescăriile Statului din Galați în perioada interbelică FOTO Arhiva VA Urechia
Distribuie imaginea
citeste totul despre: