FOTO Eleva poetă care pictează şi face street dance. „Îmi place să dovedesc că un lucru care pentru alţii nu ar avea valoare poate fi transformat în artă”

Maria MiNa (17 ani), elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” din Galaţi, a scris versuri de când era mic copil, iar acum doi ani a publicat primul său album de poezii. Ilustraţia cărţii este semnată tot de Maria, care este şi un grafician şi pictor extrem de talentat.

Maria MiNa (17 ani), elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional ”Vasile Alecsandri” din Galaţi, a început să scrie poezii când era doar de o şchioapă, însă abia în clasa a IX-a versurile sale au început să aibă sens, cum îi place să spună. Avea un caiet în care îşi scria poeziile, iar şansa ei a fost o profesoară de Informatică de la liceul unde învaţă, care i-a citit o poezie postată pe o reţea de socializare.

”Mi-a spus că i-a plăcut mult poezia, pentru că este şi filosofică, şi mi-a propus să scriu o carte de poezii, deoarece dumneaei are şi o editură şi mă putea ajuta cu publicarea. La vremea aceea nu apreciam foarte mult poezia, dar m-am gândit că vor fi persoane care o vor face”, ne spune Maria cum a ajuns să scrie primul său volum de versuri. Poeziile sale sunt confesive, acesta fiind şi motivul pentru care cartea sa se intitulează ”Voi vorbi cu mine însămi”.

Grafica şi ilustraţia volumului său de poezii este realizat tot de către ea, Maria fiind şi o pictoriţă extrem de talentată. Pictează de la patru ani şi face grafică de la şase ani . Acum face şi mici teste cu cei care îi văd desenele, pentru că fiecare vine cu propria versiune asupra celor ilustrate de tânără. Are propriul său stil de a picta, îmbinând pictura cu acrilice cu desenul în creion.

Nu o mai mulţumeşte să picteze tablouri în stil clasic, ci îi place să iasă în evidenţă cu anumite lucruri. De pildă, acum lucrează la un tablou în care va fi încorporat şi un mecanism de ceas. ”S-a întâmplat să realizez foarte multe desene care se potriveau cu poeziile pe care le scrisesem. Era clar că mă măcina acel lucru, pentru că părea că am făcut desenul special pentru poezie, dar versurile nu erau încă scrise”, ne povesteşte tânăra.

O pasiune transformată în artă: pictura pe haine

Îi plac mult detaliile, misterul şi suspansul, astfel că, în clasa a VII-a, începea să aştearnă pe hârtie un roman poliţist, dar a decis să amâne proiectul pentru câţiva ani, când va fi mai matură în gândire, iar povestea va ieşi aşa cum îşi doreşte să fie, pentru a-şi publica cartea. ”Prefer să o iau de la început cu romanul, va fi acelaşi fir epic, dar îl voi face mai atractiv, mai profund. Chiar dacă este un roman poliţist şi are multă acţiune, am spus că ar fi bine să introduc în el şi puţină psihologie”, ne dezvăluie Maria.

Va merge la o facultate cu profil de design, pentru că adoră să picteze pe şepci, tricouri, pantaloni, adidaşi şi rucsaci, iar după absolvire intenţionează să îşi deschidă o afacere mergând pe această frumoasă pasiune a ei. Totul a pornit după ce a primit cadou o şapcă, care avea un logo pe care nu îl dorea. Atunci i-a venit ideea să picteze şapca, iar rezultatul a fost uimitor.

Unul dintre desenele create de Maria FOTO Valentin Trufaşu

”Îmi place mult să dovedesc că un lucru care pentru alţii nu ar avea valoare, chiar poate fi văzut ca urât, poate fi trasformat în artă. Mă concentrez pe articole vestimentare pe care oamenii le trec cu vederea, nu le observă, şi le dau strălucire. Sunt articole vestimentare unicat, pentru că nu fac de două ori acelaşi lucru, nu îmi place ideea asta de aţi copia singur arta. Tot ce fac este personalizat”, ne mărturiseşte eleva, care a primit până acum numeroase comenzi de la colegi şi alte persoane pentru a le picta hainele.

Pune în scenă poveşti pe muzică

Maria este şi o fire nonconformistă, practicând în prezent şi street dance. A vrut mai întâi să facă balet, dar era prea mare, a cochetat şi cu ideea de a face gimnastică, primind acelaşi răspuns, iar după cinci ani de arte marţiale (aikido şi jiu jitsu) a început să practice street dance-ul. ”Eu aş fi vrut să fac sărituri şi tumbe, ca la gimnastică, aşa că am rugat-o pe mama să îmi caute un stil de dans care să se apropie de ceea ce îmi doream”, ne spune cu umor eleva.

Maria într-un spectacol de street dance FOTO arhiva personală

Pentru ea street dance-ul nu este un simplu dans cu public, ci o punere în scenă a unei poveşti pe muzică. Maria îşi vede profesorii ca pe nişte prieteni, de la care are mereu câte ceva de învăţat. Dacă nu îi place o materie, îi spune dascălului de la bun început acest lucru, însă crede că ceea ce lipseşte în şcoli sunt cluburile, acele locuri unde elevii pasionaţi de teatru, public speaking sau robotică, se pot întâlni şi îşi pot împărtăşi pasiunile şi speră ca pe viitor autorităţile să se implice pentru ca aceste oaze de creativitate să devină realitate în instituţiile de învăţământ din România.