EXTRAORDINAR Marian Başa, artistul fără mâini, pictează ţinând penelul între degetele piciorului drept
0
Învingându-şi handicapul, cu o voinţă extraordinară, gălăţeanul a cunoscut consacrarea în artă. Moto-ul său în viaţă este: „Performanţa nu are limite"
Pictorul gălăţean Marian Başa este unul dintre semenii ale căror existenţe sunt extraordinare lecţii de viaţă.
„M-am născut cu o boală numită <<artrogripoză congenitală multiplă>>" din cauza căreia nu-mi pot folosi absolut deloc mâinile. O boală pentru care nu există tratament. Paradoxal, norocul meu a fost acela că provin dintr-o familie cu o situaţie materială modestă. Părinţii mei nu şi-au permis să plătească pe cineva care să aibă grijă de mine atunci când n-o puteau face ei şi asta m-a determinat să lupt pentru a deveni independent" - aşa îşi începe seria impresionantelor sale mărturisiri Marian Başa.
Teribilul handicap de care suferă tânărul în vârstă de 27 de ani nu l-a împiedicat să-şi urmeze vocaţia artistică. În urmă cu trei ani, pictorul a absolvit Universitatea de Arte din Bucureşti.
Miracol? Nu, o voinţă extraordinară!
„Pe când aveam cinci ani, una dintre surorile mele a început clasa întâi şi am văzut-o cum desena bastonaşe. I-am spus că vreau şi eu şi în glumă mi-a pus creionul între degetele piciorului drept. Am început să trag liniuţe cu o bucurie greu de descris. Mama m-a văzut, şi, cu lacrimi în ochi, m-a ajutat să continui. Îmi apuca piciorul cu mana şi mă învăţa să scriu literele.Acela a fost începutul", povesteşte tânărul artist plastic.
Marian spune cu mândrie că, doi ani mai târziu, când a mers la rândul său la şcoală, ştia şi putea să scrie.
„Mama s-a gândit că trebuie să mă înscrie la o şcoală specială, dar acolo i s-a spus că ar fi păcat de mintea mea, aşa că am mers la una generală. Scriind cu piciorul, am fost un elev aproape normal", afirmă pictorul.
Spune că datorează integrarea lui în societate mai ales surorilor sale.
„Cu ele ieşeam la joacă, ele mă apărau când eram mic. Atunci când alţi copii vedeau că desenez pe asfalt ţinând creta cu piciorul şi mă întrebau <<De ce ai mâinile aşa?>>", le răspundeam scurt <<Aşa m-am născut!>>. Astfel m-am putut bucura de copilărie alături de ei", afirmă Marian Başa.
Şi-a pierdut tatăl pe când avea şapte ani.
I-a descoperit vocaţia artistică
Un rol foarte important în viaţa lui a avut profesorul de biologie Albert Gierling.
Mai întâi, a comadat o bancă specială adaptată handicapului elevului său astfel încât să poată scrie stând mai comod, la şcoală. Apoi, într-o zi l-a văzut desenând şi i-a descoperit vocaţia.
„Eram în clasa a treia şi domnul profesor a văzut pe bancă mai multe desene de-ale mele. Le-a privit cu atenţie după care mi-a cerut să desenez câteva felicitări de Crăciun. A vândut vreo 7000 de copii xeroxate, iar banii i-a depus într-un cont pe numele meu în speranţa că ar putea fi cheltuiţi pentru vreun tratament sau operaţie care să-mi redea mâinile", îşi aminteşte emoţionat Marian.
Spre uimirea tuturor, adolescentul, care-şi găsise deja drumul în viaţă, a luat admiterea la Liceul de Artă din Galaţi pe care l-a absolvit cu brio.
„Am avut niste profesori absolut minunaţi cărora n-am vrut să le înşel aşteptările. Lucram foarte mult şi toţi ziceau că eram bun. M-au pregătit pentru admiterea la facultate şi m-am străduit să progresez obligat fiind de încrederea lor", afirmă Marian Başa.
Modul în care desenează Marian Başa este un spectacol fascinant
La facultate, tânărul artist a trecut prin multe momente dificile având în vedere condiţia materială modestă a familiei sale. Au fost perioade în care nu a avut cu ce să-şi cumpere materialele necesare (pânză, carton, uleiuri etc.), sau bani pentru plata taxei de cămin. Acum însă poate privi în urmă cu mândrie.
Palmares artistic
Lucrările pictorului Marian Başa au fost expuse pe simezele a cinci expoziţii personale - ultima anul trecut, la Sala Radio -şi ale altor câteva zeci colective.
„Intenţionez ca, în viitor, să mă ocup de spectacole cu nisip pe sticlă şi grafitti. Ca să înţelegeţi, pe o masă de sticlă este presărat nisip, iar dedesubt se află o cameră video conectată la un videoproiector. Spectatorii urmăresc pe un perete, timp de 10 - 15 minute, cum desenez, de exemplu, un elefant pe care îl metamorfozez într-un ceainic şi aşa mai departe", explică artistul plastic.
Marian Başa este deja un nume în pictura contemporană, iar tablourile sale au o cotă de piaţă bună. Pe cel mai bine plătit a primit 5.300 de euro.
Criticul de artă Armand Steriadi consideră că pictorul gălăţean este o figură remarcabilă în lumea artiştilor plastici: „Tot ceea ce a "premeditat " în plan artistic până acum i s-a împlinit. Libertatea lui posedă repere reale, potenţate de o biografie particulară , dincolo de care traieste un suflet nedeprins cu înfrângerile".
De cinci ani, Marian îşi petrece verile pe Litoral, la Mamaia, unde face portrete pentru turişti şi cea mai mare parte a banilor astfel câştigaţi o donează Fundaţiei Licinium al cărei membru este.
„Licinium promovează îmaginea pozitivă a persoanelor cu handicap. Anual, fundaţia acordă unor astfel de persoane 50 de burse de studiu şi sprijin pentru a reuşi în viaţă. Eu mă număr printre cei care cred în această misiune. Dacă vrei să ajuti pe cineva, în primul rând, trebuie să-l faci să creadă că poate reuşi", consideră pictorul.
Spune că printre cei ajutaţi se numără o tânără, care, vreme de şase ani, a refuzat să mai iasă din casă fiind complexată de handicapul de care suferă.
„M-am jucat cu mintea ei şi acum vă pot spune cu mare satisfacţie că este studentă la ASE. De altfel, recent, am început filmările pentru un clip care va fi difuzat pe toate televiziunile şi sper că voi reuşi să conving cât mai mulţi oameni, cu sau fără handicap, că performanţa nu are limite", mai spune Marian Başa.
Artistul plastic poate spune fără să exagereze că şi-a schimbat destinul şi are credinţa că oricine poate s-o facă.
Se încarcă comentariile...
