Din culisele meseriei de pirotehnist: „Uneori, vedem moartea cu ochii, dar nu ne concentrăm asupra emoţiilor“

Meseria de pirotehnist nu e una uşoară, nici plictisitoare nu e. Oamenii chemaţi să dezamorseze şi să distrugă bombele uitate din timpul războiului spun că trăiesc mereu la limită şi că profesia lor i-a făcut să fie mult mai precauţi în viaţă.

În urma celui de-al Doilea Război Mondial, în România au rămas neexplodate zeci nenumărate bombe de toate categoriile, printre care foarte multe bombe cu întârziere şi cursă la demontare. Astfel de muniţii încă sunt găsite adesea şi pe teritoriul judeţului Galaţi, iar pirotehniştii sunt cei care le preiau pentru a le distruge în spaţii special amenajate. Aceşti specialişti ajung uneori în situaţii extrem de periculoase şi nu de puţine ori au văzut moartea cu ochii.

Echipa pirotehnică din cadrul Detaşamentului de Pompieri Galaţi este formată din trei specialişti curajoşi, care ştiu că nu le este permisă nici măcar o greşeală. Este vorba despre doi subofiţeri pirotehnicieni: un maistru militar clasa I, Alin Ion, cu funcţie de şef al echipei, plutonierul adjutant şef Culiţă Lefter şi căpitanul Cătălin Diţu, cel care coordonează toate misiunile de asanare a teritoriului şi neutralizare a muniţiilor şi explozivilor neexplodate.

„Nu ne lăsăm ghidaţi de emoţii“

Culiţă Lefter lucrează în cadrul Detaşamentului de Pompieri Galaţi de 15 ani şi în tot acest timp a trecut prin situaţii ca-n filme. Cea mai grea misiune la care a participat până acum a avut loc anul trecut, când a încercat să extragă o bombă de aviaţie de sub o placă din beton. „Bomba avea 50 de kilograme şi se afla sub o placă de beton, lângă o casă. Ne-a fost foarte greu să dăm acea placă la o parte. După ce am eliminat pericolul, am tras bomba cu ajutorul unor scule din dotare şi a alunecat pe nişte bile de lemn, deoarece nu puteam amplasa în zonă un utilaj cu care să putem ridica placa din beton, spaţiul fiind foarte îngust. Am fost nevoiţi să evacuăm zona, dar totul s-a terminat cu bine“, povesteşte Culiţă Lefter, subofiţer operativ pirotehnist.

Bărbatul mărturiseşte că până şi familia s-a obişnuit cu pericolele la care el şi colegii lui sunt expuşi ceas de ceas, susţinerea de acasă fiind cel mai bun psiholog. „Consider că am o meserie foarte frumoasă şi interesantă şi sunt mândru că am posibilitatea să lucrez în acest domeniu. Merg în misiuni zi de zi şi niciuna nu seamănă cu cealaltă. Ne ghidăm foarte mult după proceduri, însă ne orientăm şi la faţa locului, pentru a fi totul în siguranţă. Pot spune că ne-am văzut moartea cu ochii, dar nu ne gândim la asta, deoarece nu ne-am mai putea concentra asupra problemelor pentru care suntem solicitaţi să intervenim“, adaugă Culiţă Lefter.

Detonări în Poligonul „Râpa Galbenă” din localitatea Braniştea FOTO Oana Cernat

„Luăm bombele în braţe“

Cei trei sunt convinşi că profesia lor se potriveşte celor curajoşi, dar şi celor foarte bine pregătiţi teoretic şi practic, meseria în care ucenicul învaţă până devine meşter. Deoarece de-a lungul timpului Galaţiul a fost şi scena unor conflicte militare, cele mai importante fiind cele două războaie mondiale, pe teritoriul judeţului sunt găsite frecvent elemente de muniţie. Ba mai mult, în timp ce reporterii „Adevărul“ realizau acest reportaj, pirotehniştii au fost chemaţi să intervină pe Plaja Dunărea, unde au fost găsite cartuşe de infanterie.

„În apă se aflau 21 de cartuşe de infanterie, de calibru 5,5 mm. Le-am strâns şi le-am transportat în siguranţă pentru depozitare, urmând să le distrugem. În cazul unor muniţii mari, facem detonări la faţa locului. Cele mai grele misiuni sunt cele în care muniţiile sunt găsite în apă sau în zone în care nu putem interveni cu utilaje şi atunci trebuie să luăm bombele în braţe, aşa este procedura“, explică Culiţă Lefter.

Maşina-problemă

Pirotehniştii gălăţeni transportă materialele explozive cu o camionetă mult prea uzată, cu peste 400.000 de kilometri la bord. Maşina a intrat în dotarea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Galaţi în anul 1994, când a fost scoasă din uz de Protecţia Civilă din Germania şi  donată la Galaţi.

FOTO Oana Cernat

„Executăm misiunile cu ce avem. Maşina este din 1972, dar nu mai corespunde din punct de vedere fizic, nici moral, acestui gen de misiune. S-au făcut solicitări, dar ne descurcăm aşa cu ea. Este dotată conform ordinului ministrului, dar reprezintă un risc pentru executarea misiunilor pirotehnice. Riscul înseamnă să apară defecţiuni la maşină, să nu poată ajunge în zonele în care s-au semnalat elemente de muniţie din cauza unei zone inaccesibile, unde ar trebui de fapt să se pătrundă cu un autoturism 4X4. Au fost situaţii când s-a defectat, dar am reparat-o şi s-a mers mai departe. Nici nu poate fi înlocuită, deoarece are echipări speciale pentru protejarea echipajului pirotehnic. Au fost situaţii în care s-au transportat cu această maşină bombe de aviaţie, elemente destul de instabile în sensul că nu poţi şti în ce poziţie e focosul dacă bomba a căzut din avion într-o apă sau mocirlă“, a precizat maiorul Eugen Chiriţă, purtător de cuvânt al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Galaţi.

Mr. Eugen Chiriţă FOTO Oana Cernat

Cu toţii speră că problema maşinii se va rezolva. „De cele mai multe ori, după ce ne terminăm misiunile, avem o misiune suplimentară: aceea de a întreţine camionul. Şi nu este deloc uşor să întreţii o maşină care are 44 de ani. Colegul meu care o conduce are cam aceeaşi vârstă cu autospeciala“, precizează şi Culiţă Lefter. Cei trei pirotehnişti gălăţeni spun că profesia lor i-a schimbat, i-a făcut să fie mai prudenţi.