Dezvăluirile unui specialist în industria alimentară: ce păţesc oamenii care mănâncă păsări şi animale stresate, sacrificate brutal

Petru Alexe, specialist în industria alimentară Foto: Valentin Trufaşu

Petru Alexe, profesor la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor din Galaţi, a efectuat mai multe studii despre nivelul de stres pe care îl au animalele şi păsările în timpul creşterii şi la momentul sacrificării, care se transmite ulterior la om, concluzionând că efectul este devastator asupra organismului uman.

Petru Alexe (63 de ani), profesor şi coordinator de doctorate la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor din Galaţi, este autorul a cinci invenţii în domeniul industriei alimentare, ce ţin de o alimentaţie sănătoasă şi echilibrată. A efectuat mai multe studii despre nivelul de stres pe care îl au animalele şi păsările în timpul creşterii şi la momentul sacrificării, despre care susţine că se transmite ulterior la om, concluzionând că efectul este devastator asupra organismului uman.

„Este o realitate. Aceste animale, care sunt crescute în condiţii de fermă, sunt supuse unui stres foarte puternic. Fie că sunt fizici sau chimici, meteorologici, ori psihologici, referindu-mă aici la modul cum sunt tratate de către personalul care le îngrijeşte la fermă, aceşti factori au o influenţă cât se poate de cuantificabilă. Stresul produce modificări la nivelul cărnii animalelor şi păsărilor“, explică Petru Alexe.

Specialistul ţine să precizeze că nu vorbim de aşa-numiţii hormoni de stres, ci de un sindrom general de adaptare al animalelor şi păsărilor la condiţiile în care sunt crescute, ce se va reflecta apoi în compoziţia cărnii şi ulterior în procesarea tehnologică a acesteia şi chiar în privinţa gustului ei. S-a vorbit mult şi despre ouăle stresate, însă profesorul ţine să demonteze şi această teorie, argumentând că, în urma studiilor efectuate, stresul are cele mai puternice efecte asupra cărnii.

„Carnea de pui suferă cel mai mult în urma procesului de stres, prin faptul că pasările sunt supuse unui regim de creştere accelerată, intensivă, la fermă. Erorile de la abatorizare accentuează erorile din perioada de creştere a acestora. Asta pentru că producătorii nu vor să piardă timp, nu vor să piardă bani. Animalele sunt ţinute îngrămădite, nu li se stinge lumina, ciclul noapte-zi este dat peste cap, sunt hrănite continuu, ca la pompă“, punctează Petru Alexe.

Carne infestată cu medicamente

Se ajunge astfel ca, în funcţie de nivelul de stres al păsării sau animalului, acesta să se transmită şi la om, alături de germeni saprofiţi şi patogeni, cum ar fi E-Coli, Clostrudium Botulinum, Proteus şi alte microorganisme, ce pot devasta organismul uman. La toate acestea se adaugă şi medicamentele administrate păsărilor şi animalelor pe perioada creşterii. „În timpul furajării, pot să apară anumite suferinţe la animale şi sunt alocate cantităţi inexplicabil de mari de medicamente, care le sunt administrate în scop preventiv, iar rezidurile acestora se transmit apoi la om. Şi insecticidele sau pesticidele folosite la furaje pot ajunge prin intermediul animalului la om“, detaliază profesorul.

Animalul stresat la momentul sacrificării

Petru Alexe vorbeşte şi despre nivelul crescut de stres, dăunător, la care ajunge animalul în momentul sacrificării, mai ales dacă este vorba despre o manieră brutală. În momentul în care carnea e supusă la un asemenea stres, muşchii animalului se contractă, explică profesorul, e secretată adrenalină şi e stimulată producerea acidului lactic, care se fixează în muşchi şi este toxic. Bolile care pot să apară în timp, după consumarea unor asemenea cărnuri, afectează inima şi pot duce la scăderea tensiunii şi la tulburări cardiace.

Petru Alexe crede că există soluţii pentru a împăca calitatea cu cantitatea, însă asta înseamnă suportarea unor costuri mai mari, aproape duble, de către consumatori. Dascălul crede că diferenţa o face până la urmă modul în care producătorii privesc consumatorul. Acesta poate avea o atitudine afectivă, care îi provoacă plăcere când consumă un produs alimentar, o atitudine cognitivă, când ştie ce mănâncă, când mănâncă, cum şi cât mănâncă, şi o atitudine de socializare, de imitaţie, unde se strică, de fapt, echilibrul, pentru că mulţi dintre noi mănâncă prin imitaţie, adică ce văd la alţii.