De ce aveau aristocraţii „sânge albastru“. Istoria ascunsă din spatele expresiei care a făcut carieră

Nobilii din Evul Mediu susţineau că în vinele lor curge sânge pur albastru, dorind astfel să se deosebească de restul oamenilor. Expresia vine din Spania şi este utilizată chiar şi în prezent.

Încă din cele mai vechi timpuri, conceptul de „sânge albastru” se referă la aristocraţie şi nobilime, făcând diferenţa dintre aceştia şi cei din pătura inferioară a clasei sociale.

Cristi Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” din Galaţi a explicat pentru „Adevărul” ce probleme au apărut în rândul elitelor în urma căsătoriilor avantajoase şi cum au afectat acestea generaţiile care au urmat.

„Până în secolul XX, celor care făceau parte dintr-o elită a societăţii, le era permis să se căsătorească numai în cadrul caselor regale, imperiale sau domneşti. Nici nu era voie altfel, deoarece o încălcare a acestui legământ atrăgea după sine dezmoştenirea. Căsătoriile trebuiau făcute între casele regale din diferitele părţi ale lumii”, a spus Cristi Căldăraru.

Consangvinitatea şi conservarea patrimoniului

În rândul mornarhilor şi în societăţile aristocratice, uniunile consangvine avea scopul de a conserva patrimoniul unei familii. Dar chiar şi aşa, existau şi inconveniente în urma unor astfel de căsătorii avantajoase.

VIDEO „Le Roi Soleil”, o piesă de teatru despre iubirea imposibilă dintre Regele Ludovic al XIV-lea şi Maria Mancini

„Au fost numeroase cazuri în istorie, în care, verişori de gradul doi sau trei s-au căsătorit între ei, având acelaşi strămoş. De multe ori se întâmpla ca acest lucru să ducă la transmiterea unor anomalii genetice şi astfel multe capete încoronate aveau probleme psihice sau de altă natură, tocmai pentru că le era interzis a se căsători în afara sferei regale şi probabil de aici şi expresia «sânge albastru»”, a precizat Cristi Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” din Galaţi.

Malformaţiile congenitale care au fost asociate consangvinităţii sunt polidactilia, despicături oro-faciale, hidrocefalia şi cardiopatiile congenitale, tocmai de aceea acest fenomen al căsătoriilor între rude nu trebuie neglijat. De exemplu, din cauza consangvinităţii, Pictorul post-impresionist Henri de Toulouse-Lautrec, a fost nevoit să ducă o viaţă ascuns de ochii lumii. Născut într-o familie nobilă în 1864 - părinţii săi fiind veri primari, acesta măsura la maturitate doar un metru şi jumătate. Partea superioară a corpului său era normală, însă picioarele nu s-au mai dezvoltat din copilărie.

Diform din cauza „sângelui albastru” a fost şi Carlos, prinţul de Asturia. Acesta a moştenit şi o instabilitate psihică, având adesea accese de furie nemotivate.

Tocmai în secolul XX a fost aflată cauza care îi îmbolnăvea pe bărbaţii din casele regale ale Europei. Potrivit specialiştilor, aceştia sufereau de o boală de sânge care nu afectează femeile, dar o transmit mai departe fiilor lor.