De ce ne este atât de greu să iertăm. Tehnica simplă prin care ne eliberăm de ură şi dorinţa de răzbunare

De ce ne este atât de
greu să iertăm. Tehnica simplă prin care ne eliberăm de ură şi dorinţa de
răzbunare

Foto: arhivă Adevărul

Mulţi dintre noi refuză să ierte, considerând că dacă ar face acest lucru ar fi văzuţi ca persoane slabe, lipsite de personalitate. În realitate, lucrurile stau exact invers, iertarea fiind calitatea celor puternici, cu un înalt nivel de conştiinţă şi cunoaştere.

Ştiri pe aceeaşi temă

Răspunsul la întrebarea de ce le este multora dintre noi atât de greu să ierte este destul de complex şi necesită câteva explicaţii pentru a-l înţelege cât se poate de bine. ”Ne este greu să iertăm în primul rând pentru că sufletul nu este prezent. A avea sufletul prezent înseamnă să fii în conexiune permanentă cu acesta. Sufletul, de obicei, iartă pentru că vede şi în celălalt un alt suflet ca şi el”, explică psihologul Stelian Chivu.
 
În egală măsură, nu reuşim să iertăm pentru că nu am fost învăţaţi să iertăm. Unii dintre noi o fac pur şi simplu pentru că asta simt în interior, dar sunt şi multe persoane care au nevoie să deprindă acest lucru mai întâi ca un program mental, iar apoi ca o stare ce vine din interior.
 
Şi celor care sunt lipsiţi de emoţii în general, de empatie, le vine foarte greu să ierte. E nevoie să simtă ceea ce se numeşte în limbaj de specialitate emoţii înalte, adică iubire, compasiune, generozitate, fericire, pace, linişte şi bucurie.
 
”Când nu ai astfel de emoţii înalte, te obişnuieşti doar cu emoţii grosiere, cum ar fi ciuda, răzbunarea, invidia şi gelozia, iar în acest context nu se mai pune problema să ierţi. Din  contră, din neiertare ajung să facă o calitate. Este cunoscută expresia «nu te iert nici la moartea mea»”, susţine psihologul Stelian Chivu.
 
Există şi o altă categorie, a persoanelor care nu folosesc decât creierul reptilian şi pe cel limbic, neaccesând neocortexul, o altă parte a creierului unde se găsesc informaţiile ce ţin de iertare. Practic, acestea nu înţeleg motivele pentru care ar trebui să ierte, unele considerând chiar că iertarea poate fi văzută ca o slăbiciune şi, prin urmare, nici nu se gândesc la aşa ceva.
 
”O iertare profundă se face din suflet. Iertarea este în strânsă legătură cu inima şi cu sufletul. Iertarea are ca bază, din punct de vedere fizic, pieptul. Cei cărora le vine greu să ierte nu au dezvoltată conştiinţa în această zonă, a plexului cardiac. Altfel spus, iertarea este în piept, iar răzbunarea în stomac. Cel care nu iartă, într-un fel sau altul se răzbună”, detaliază psihologul Stelian Chivu.
 
Aici trebuie înţeles bine un aspect. A ierta nu înseamnă a accepta abuzurile sau încălcările legii comise de o persoană care poate avea anumite tulburări comportamentale sau mintale. De pildă, soţia abuzată îşi poate ierta partenerul, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să anunţe Poliţia dacă respectivul o ameninţă cu moartea. În mod similar, o persoană care se răzbună din prostie pe altcineva, provocându-i, de pildă, daune la maşină sau în alt mod, e necesar, de asemenea, să fie reclamată la Poliţie, altfel comportamentul său va fi încurajat de lipsa de reacţie a respectivului.
 
Ce este iertarea şi cum o accesăm
 
Mai pe româneşte, iertarea este o stare, o energie. Cu cât gradul de conştiinţă este mai ridicat, cu atât iertarea este mai mult sub controlul celui în cauză. Dacă conştiinţa este scăzută, persoana respectivă va fi controlată de neiertare.
 
Cel mai adesea, nu reuşim să iertăm din cauza egoului, care ajunge să ne controleze, a fricilor, anxietăţii, dar şi a situaţiilor în care am iertat, iar cel în cauză a rămas impasibil sau nu a dat credit gestulului aşa cum ar fi trebuit.
 
”Trebuie să ne punem o întrebare aici. De ce ne este greu să iertăm diverse persoane şi, mai ales, de ce ne este greu în primul rând să ne iertăm pe noi? Vom constata, la o analiză atentă, că dacă ne iertăm pe noi înşine, vom putea să iertăm şi ce vine din exterior. Trebuie să ne înţeleagă foarte bine acest lucru şi să nu se confunde iertarea cu disculparea, adică cu fuga de responsabilitate care vine din frică, din ego. Pe de altă parte, nu e cazul să ne asumăm ce au făcut alţii dintr-un fals sentiment de iubire. Sunt două nuanţe care trebuie înţelese foarte bine aici”, ţine să puncteze psihologul Stelian Chivu.
 
Sunt şi cazuri în care o persoană nu poate ierta din cauza unor suferinţe prin care a trecut, a unor traume care sunt greu de depăşit. Suferinţa a fost atât de mare, de intensă, încât îi depăşeşte capacitatea de a înţelege şi a ierta ce i s-a întâmplat.
 
”Aici e vorba de un subiect mai sensibil şi trebuie înţelese foarte bine anumite aspecte ce ţin de el. Este suferinţa din care am învăţat şi care duce automat la iertare şi suferinţa din care nu s-a învăţat şi care este dominată de ură, de dorinţa de răzbunare şi chiar hrănită de aceste stări negative”, precizează psihologul Stelian Chivu.
 
Pentru cei cărora le vine extrem de greu să ierte pe cineva sau chiar pe ei înşişi, psihologul Stelian Chivu le recomandă un exerciţiu foarte simplu. Cei în cauză să se întrebe ”Cine nu poate să ierte?”, iar în acel moment să se gândească dacă corpul lor nu poate ierta, mintea sau poate ego-ul nu poate face asta. 
 
Este o analiză interioară extrem de rapidă, dar şi foarte eficientă, iar asta ne va permite să identificăm rapid sursa problemei şi să o eliminăm, astfel încât să începem să iertăm şi să ne iertăm. ”Iertarea este într-o strânsă legătură cu nivelul de conştiinţă şi cunoaşterea pe care o posedă fiecare dintre noi. Cu cât nivelul de conştiinţă este mai înalt, cu atât cel în cauză poate ierta mai uşor. Se spune, de exemplu, că cine înţelege tot, iartă tot şi, de fapt, numai cei slabi nu pot ierta. Altfel spus, iertarea este calitatea celor puternici”, susţine psihologul Stelian Chivu.
 
Paşii simpli care ne scapă de suferinţă
 
În realitate, neiertarea funcţionează ca o legătură nevăzută cu cel pe care nu suntem dispuşi să îl iertăm. Dacă nu iertăm, mental sau emoţional, se creează o legătură cu cel neiertat, condiţionându-i pe amândoi. Psihologul Stelian Chivu le recomandă celor care au această problemă să rostească de trei ori expresia ”Te iert şi te eliberez”, gândindu-se în acelaşi timp la persoana sau situaţia respectivă.
 
Iertând, rupem acea legătură invizibilă cu persoana sau situaţia care a generat neiertarea, permiţându-ne să mergem mai departe, eliberaţi de acest balast inutil. Iertarea este un program mental, dar în acelaşi timp este şi o atitudine, o stare înaltă care este în strânsă legătură cu iubirea. De altfel, se şi spune că cine iubeşte, are şi capacitatea să ierte.
 
Iertarea ţine de timus, o glandă endocrină care se ocupă cu imunitatea în organism. Mai pe româneşte, iertând ne îmbunătăţim şi întărim sistemul imunitar, dar în acelaşi timp ne curăţăm mintea de gândurile negative şi corpul emoţional de stările joase.
 
”Când iertăm, ne facem bine în primul rând nouă şi apoi şi celorlalţi. Ne este greu să iertăm pentru că sunt emoţii şi programate moştenite sau care ne-au fost transmise sau pe care le-am preluat fără să le conştientizăm. Odată înţelese şi vindecate aceste programe, vom elimina şi suferinţa prin iertare”, conchide psihologul Stelian Chivu.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările