Dascălul viitoarelor vedete ale muzicii uşoare. „Depinde de fiecare copil cât de repede învaţă să respire corect“

Emilia Savu cu una dintre elevele sale Foto: arhiva personală

Emilia Savu, profesoară de canto-muzică uşoară la Şcoala Populară de Arte din Galaţi, a reuşit în doar câţiva ani să câştige numeroase premii naţionale şi internaţionale la festivaluri de muzică uşoară cu elevii săi.

Emilia Savu (58 de ani) a fost solistă la Teatrul Muzical „Nae Leonard“ din Galaţi, fiind în prezent profesor de canto-muzică uşoară la Şcoala Populară de Arte din Galaţi. Cântă de când se ştie, iar în clasele primare cânta deja pe trei voci, o performanţă care nu este la îndemâna oricui. Învăţătoarea ei, Cornelia Dascălu, a iniţiat-o în tainele muzicii, pe care acum, după zeci de ani, Emilia o transmite copiilor pe care îi pregăteşte la Şcoala de Arte.

„Chiar dacă copiii nu au ureche muzicală decât în proporţie de 50- 70%, în câteva luni reuşesc să acopăr prin muncă cu ei diferenţa, astfel încât să cânte un cântec de la cap la coadă fără falsuri“, ne explică Emilia care este secretul care stă în spatele performanţelor obţinute de elevii săi. S-a pregătit să dea la Facultatea de Biologie, cum se numea atunci, şi-a cumpărat cărţi şi chiar o lampă, la care să înveţe noaptea, chiar a lucrat o perioadă ca electronist, lipind diode şi condesatori la xeroxuri, numai că drumul său în viaţă nu a deviat niciun moment de la  muzică.

A venit la Galaţi din celălalt capăt al ţării, de la Târgu Mureş, oraş pe care l-a reprezentat la multe festivaluri de muzică uşoară, obţinând numeroase premii I, premii de popularitate şi premii ale juriilor. A învăţat canto şi pian la Şcoala de Arte din Târgu Mureş, dar a urmat şi cursuri de gimnastică timp de patru ani, iar echipa din care a făcut parte a făcut schimb de experienţă cu cea în care se antrena celebra Nadia Comăneci.

„Am fost la Oneşti, unde am urmărit antrenamentul lor şi pot spune că era superior faţă de ce făceam noi. La un moment dat, Nadia a făcut o săritură la cal şi cred că poate după un an de antrenament am fi putut face şi noi ce a făcut ea atunci la acel aparat. La ele antrenamentul era mai sever, la noi motivarea se făcea cu ciocolată“, ne povesteşte cu umor Emilia.

A crescut ca profesor alături de elevii săi

La un moment dat, a decis să renunţe la muzică, nu înainte de a participa la un ultim festival de muzică uşoară, la Galaţi. „Este o poveste tare interesantă aici. Prin tragere la sorţi, la secţiunea de muzică uşoară, s-a stabilit ca eu să cânt ultima, iar la secţiunea de muzică populară era un concurent care avea să devină cunoscut mai târziu, Nicolae Furdui Iancu. Cei din urmă au fost cei dintâi pentru că amândoi am câştigat concursul, fiecare la secţiunea lui. Mă gândeam că nu o să câştig nimic, dar până la urmă am plecat acasă cu premiul festivalului“, îşi aminteşte cu emoţie artista. Surpriza a venit după ce Ionel Miron, şeful secţiei de revistă de la Teatrul Muzical „Nae Leonard“ din Galaţi i-a propus să vină ca solistă în trupa teatrului şi astfel şi-a început cariera muzicală care avea să se întindă pe mai bine de trei decenii.

Emilia Savu cu una dintre elevele sale după câştigarea unui concurs FOTO arhiva personală

În urmă cu patru ani, i s-a propus să vină profesor de canto-muzică uşoară la Şcoala de Arte din cadrul Centrului Cultural „Dunărea de Jos“, iar de atunci prin mâinile ei au trecut sute de copii. Şi-a început cariera ca profesor puţin timorată şi emoţionată, după cum ne mărturiseşte, şi chiar le-a spus părinţilor că o să crească ca dascăl împreună cu copiii de la clasa ei, lucru care s-a şi întâmplat. În prezent, coordonează 40 de elevi, cu vârste cuprinse între 5 şi 47 de ani, iar la ultimul festival internaţional la care a participat cu copii de la clasa ei, a câştigat toate premiile puse la bătaie de organizatori.

„Am o mămică care a trecut acum în anul trei la Şcoala de Arte, are 42 de ani, şi care şi-a dorit toată viaţa să cânte. Am început încet cu ea cu vocalize şi respiraţii, iar în primul an nu a impresionat. În anul al doilea, a evoluat mult şi vreau să vă spun că mi-au dat lacrimile când am auzit-o cum cântă şi cât de mult a progresat“, ne destăinuie Emilia.

Temperament, ritm şi energie

O altă elevă de-ale sale, Bianca Miron, avea doar 5 ani când a început cursurile la clasa Emiliei Savu, însă a reuşit să câştige numai premii I şi trofee ale festivalurilor cu interpretările sale muzicale şi artistice. Andra Răzăşanu (15 ani) este un alt copil care impresionează pe scenă, reuşind anul trecut să îşi treacă în cont premii la festivaluri naţionale şi internaţionale, cu Horia Moculescu şi Andrei Chereştei în juriu, şi exemplele pot continua.

Secretul succesului pe care îl are cu elevii săi este munca. „Toţi încep la fel. Respiraţii, vocalize şi apoi trecem la piese. Depinde de fiecare copil cât de repede învaţă să respire corect, frazarea şi textul melodiilor, la care se adaugă atitudinea, sensibilitatea şi dinamismul. Sunt piese la care îţi trebuie şi temperament, şi ritm, şi energie, dar şi un alt mod de a emite sunetul, mai în şoaptă. Acesta este scheletul melodiei, ca să spun aşa, dar ei trebuie să gândească şi mai ales să simtă piesele. Dacă nu mergem pe minte şi pe suflet, nu facem nimic“, ne detaliază dascălul tehnicile pe care le foloseşte cu elevii pentru a ajunge la performanţă.

Pereţii clasei de canto sunt ”tapetaţi” cu premiile câştigate de elevii Emiliei FOTO Valentin Trufaşu

La toate acestea se adaugă şi actoria, dar şi dansul, astfel încât prestaţia pe scenă a micuţilor artişti să fie vie, expresivă. La un festival organizat în acest an în Bulgaria, un elev de-ai săi a câştigat premiul juriului pentru tehnica vocală pe care a folosit-o, şi Emilia ne declară cu mândrie că acum şi cei din alte ţări doresc să înveţe de la noi.

Face parte şi din jurii la festivaluri de muzică uşoară şi ne declară cu regret că în ultima perioadă a fost nevoită să decline invitaţiile de a partipa la unele evenimente pentru că nu îi mai ajunge timpul. Când se gândeşte la viitor, Emilia nu îşi imaginează decât festivalurile la care va participa cu elevii săi şi la care speră să aibă acelaşi rezultate ca şi până acum, însă ne declară cu modestie că lucrează permanent să îşi îmbunătăţească tehnica pentru că întotdeuna este loc de mai bine.