Cum putrezesc două milioane de euro pe malul Dunării şi niciunei autorităţi din România nu-i pasă

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Aşa arată acum grămada de lemne care a costat două milioane de euro FOTO Costel Crângan
Aşa arată acum grămada de lemne care a costat două milioane de euro FOTO Costel Crângan

Lansată la apă în 2004, cu mare pompă şi cu cheltuieli colosale, nava - care se dorea o replică de lux a pânzarelor care circulau pe Dunăre şi pe Prutul navigabil în Evul Mediu -  a ajuns o epavă sinistră pe malul Dunării. A costat bugetul public aproape două milioane de euro, dar a fost folosită doar câteva zile. În ciuda sumei exorbitante cheltuite, experţii au refuzat să o clasifice ca replică a unei nave medievale.

Reconstituirea de către autorităţile judeţului Galaţi a unei presupuse nave istorice – Pânzarul moldovenesc din vremea lui Ştefan cel Mare – este un exemplu plastic de irosire fără niciun fel de responsabilitate a banilor publici.

Deşi a costat aproape două milioane de euro (bani suportaţi integral, în mai multe tranşe, din bugetul Consiliului Judeţului Galaţi) replica ambarcaţiunii medievale moldoveneşti nu a fost atestată de specialişti şi s-a dovedit complet inutilă. În acest moment, rămăşiţele bărcii zac pe un cheu, de mai bine de patru ani, ascunse de privirile publicului, loc unde putrezesc în pace, iar odată cu ele putrezesc şi banii adunaţi din impozitele şi taxele plătite de gălăţeni.

Bani publici tocaţi cu toptanul, fără licitaţii

Proiectul construirii la Galaţi a unui velier care să imite vasele din flota lui Ştefan cel Mare a prins contur în anul 2003. Iniţial a fost visul utopic (având în vedere costurile: estimat iniţial la circa 200.000 de euro) al unor marinari trecuţi binişor de prima tinereţe.

Respectivii mai încercaseră să concretizeze proiectul prin anii ’80, însă autorităţile comuniste, chiar dacă au fost tentate de  ideea de a „fabrica” o epopee navală pe care să ataşeze cultului lui Ştefan cel Mare, au considerat că totul ar fi cam scump şi cu şanse să se pice în ridicol: nicăieri în cronicile europene nu se vorbeşte despre vreo flotă a Moldovei ştefaniene.

Cu toate acestea, surprinzător, proiectul a fost luat în braţe cu entuziasm de către Consiliului Judeţului Galaţi, care pe atunci era condus de Dan Lilion Gogoncea (PSD), iar totul s-a derulat apoi pe repede înainte, dar cu costuri imense, care în final au ajuns aaprope două milioane de euro, adică de zece ori mai mult decât se estimase iniţial.

înzarul moldovenesc

Pânzarul moldovenesc, în vremurile lui bune FOTO Arhiva Adevărul

„Este un prilej bun să reconstituim o parte din istoria Galaţiului şi să introducem în patrimoniul Consiliului Judeţului un bun care ne poate aduce beneficii de imagine în faţa delegaţiilor străine care vor vizita judeţul. (...) Se vor organiza croaziere cu caracter istoric, care pot contribui la creşterea gradului de interes faţă de Galaţi”, se argumentează în expunerea de motive prezentată plenului CJ în scopul aprobării bugetului.

Începutul a fost parcă prevestitor pentru dezastrul ce avea să urmeze. În anul 2004, în mare grabă,  s-au cheltuit fără licitaţii circa 500.000 de euro din visteria Consiliului Judeţului Galaţi, iar lucrările la pânzar au început.

Apoi, încetul cu încetul, detaliile proiectului a fost modificate, cumpărându-se lemn exotic (cedru, tec şi alte esenţe scumpe), aparatură electronică de ultimă generaţie pentru navigaţie şi comunicaţii, ba chiar şi un...motor.

Proiectul nu a primit atestat de replică istorică

Proiectarea propriu-zisă (dar care a suferit modificări importante în timpul construcţiei) a fost făcută de Institutul de Proiectări Navale Icepronav SA Galaţi, iar construcţia efectivă a pânzarului a fost realizată de către Spat SA (firmă patronată de Mihai Mihail, un apropiat al PSD).

Construcţia a fost începută pe 30 martie 2004, când a fost pusă chila, şi a fost finalizată în timp record, respectiv în 4 iulie 2004, când s-a făcut şi o fastuoasă inaugurare şi sfinţire. În paranteză fie spus, de fapt barca nu era încă gata (lucrările la partea de interior au mai durat câteva luni), însă lucrurile a fost forţate de dragul festivismului, având în vedere că tocmai se împlineau 500 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare.

Pânzarul moldovenesc

Pînzarul moldovenesc, în vremurile lui bune FOTO Arhiva Adevărul

A rezultat un soi de barcă mai mărişoară, cu o lungime de 17,6 m, o lăţime de 4 m, pescajul de 1,8 m. La construcţie s-a folosit cum spuneam, lemn de cedru şi de tec, iar autorităţile au explicat că motivul motorizării este legat de intenţiile va pânzarul să devină navă de croazieră (inclusiv pe Marea Neagră) pentru delegaţiile străine şi pentru evenimente speciale.

Dar marea dilemă legată de pânzar a fost, încă de la început, pe ce adevăr istoric se bazează proiectul. Chiar dacă au fost câteva voci în CJ care au pus problema lipsei unor dovezi istorice, răspusul conducerii instituţiei a fost răspicat: „Pânzarul Moldovenesca fost construit după nişte descrieri de acum o sută de ani, dar şi după stampe ce există la mănăstirile din nordul Moldovei”.

S-a mai menţionat şi că ambarcaţiunea a fost construită după două machete expuse la Muzeul Marinei din Constanţa, la rândul lor făcute după stampe vechi şi descrieri ale unor cronicari.

Lovitura de trăznet avea să vină însă la scurt după terminarea navei. Muzeul Navigaţiei de la Constanţa, instituţie care, potrivit legii, are competenţă în atestarea istorică a ambarcaţiunilor, a refuzat să atesteze Pânzarul Moldovenesc ca fiind o replică fidelă a vaselor ştefaniene.

„Ambarcaţiunea prezintă modificări substanţiale faţă de planurile descrise cronicarii moldoveni şi faţă de stampele vremii, fapt care ne face să concluzionăm că adevărul istoric nu a fost respectat”, se menţionează în adresa transmisă CJ Galaţi.

În aceste condiţii, nava nu poate figura nici măcar ca obiect de patrimoniu, ci doar ca o investiţie oarecare.

Pe cale să ajungă lemne de foc

Singurele momente în care pânzarul a plutit au fost de Ziua Marinei din anii 2004-2009. De şase ori câte o jumătate de zi, în restul timpului fiind cocoţat, ca un soi de bibelou, pe un postament în zona Falezei. Este de menţionat că în 2004 şi 2005 nici măcar nu a putut naviga singur, din cauza unor defecţiuni la sistemul de propulsie, fiind tractat de o şalupă a Căpităniei.

Aşa arată acum grămada de lemne care a costat două milioane de euro FOTO Costel Crângan

Aşa arată acum grămada de lemne care a costat două milioane de euro FOTO Costel Crângan

Din 2009, pânzarului i s-a pus cruce. Un angajat de la Salubritate a scăpat „bolidul” de sub control şi s-a izbit de chila navei provocându-i o spărtură de circa un metru în diametru. Drept urmare, nava a fost ridicată din zonă şi a fost dusă într-o hală dezafectată a fostei fabrici de conserve, iar apoi pe un cheu (Dana 6) din Şantierul Naval „Damen”, unde putrezeşte şi în ziua de azi.

image

Intenţiile de reparaţie, declarate de toţi preşedinţii CJ de atunci încoace s-au dovedit simple vorbe în vânt. În urmă cu patru ani, epava a fost cedată, prin HCJ, în folosinţa unui ONG –„de Dezvoltare Durabilă a Dunării”, al cărei conducere a declarat că are intenţia de a-l reabilita şi de a-l include într-un circuit turistic. Numai că totul a rămas la stadiul de declaraţie, deoarece organizaţia nu a reuşit să facă rost de banii necesari.

Aşa arată acum grămada de lemne care a costat două milioane de euro FOTO Costel Crângan

Aşa arată acum grămada de lemne care a costat două milioane de euro FOTO Costel Crângan

„O reparaţie completă sau o readucere a navei într-o fază de utilizare corectă, într-o fază de utilizare care să asigure şi un confort minim ar presupune la ora asta o investiţie de 300.000 de euro, ceea ce nu mi se pare foarte mult. Poate doar dacă obţinem fonduri europene”, a declarat Haralambie Beizadea, reprezentantul ONG.

Chiar dacă se vorbeşte de fonduri europene şi despre transformarea evapei într-o atracţie turistică ce n-a văzut Europa, realitatea este că nava este într-o stare foarte proastă. Specialiştii cu care am vorbit spun că, de fapt, partea din lemn trebuie refăcută în proporţie de peste 80%, iar partea electronică este şi ea aproape distrusă. Rămâne de văzut doar dacă va plăti cineva vreodată pentru această imensă gaură produsă bugetului public.

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite