Cum ne influenţează orgoliul cele mai importante decizii în viaţă

De multe ori, orgoliul este cel care ne dictează acţiunile în viaţă, uneori chiar fără să ştim. Cele mai proaste hotărâri în ceea ce priveşte viaţa personală şi cariera profesională sunt luate din orgoliu.

Orgoliul ne influenţează aproape în permanenţă deciziile pe care le luăm în viaţă şi într-o măsură foarte mare. Istoria egoului este extrem de lungă, din cele mai vechi timpuri filosofii încercând să îşi impună propria viziune asupra a ceea ce considerau că definea orgoliul.

Psihologii descriu egoul ca fiind conştiinţa de sine până la mândrie. O descriere mai populară a orgoliului este  când  ajungi să fii fericit provocând nefericirea altora. Egoul poate fi mental, când o persoană îşi spune adesea ”vai ce deştept sunt eu!”, emoţional, când cel în cauză gândeşte ”numai eu să ma simt bine”, fizic, când respectivul crede despre sine că este cel mai frumos. Există şi un ego social, când unii dintre noi se văd ca fiind  elita, restul oamenilor existând doar ca să îi slujească.

”Egoul mediază între instinct şi realitate. Când vorbim de orgoliu, trebuie să înţelegem că acesta este alimentat foarte mult instinctual. Cei care acţionează în acest fel gândesc  <<numai eu să supravieţuiesc>>. Practic, se poate ajunge ca egoul să acţioneze ca o entitate independentă. Cine are un orgoliu mare, nu se mai poate controla, ci este controlat de ego”, explică psihologul Stelian Chivu.

Greşeala majoră a părinţilor orgolioşi

Orgoliul determină reflexe şi emoţii negative într-o persoană, la acestea adăugându-se programe mentale negative impregnate de cele mai multe ori de familie. Pot fi date numeroase exemple de copii programaţi de părinţi să fie cei mai buni la şcoală, doar pentru ca micuţii să sfârşească prin a avea atacuri de panică din ce în ce mai dese, iar la un moment refuză să mai înveţe.

Este încercarea lor disperată de a le atrage atenţia părinţilor că nu este deloc în regulă ceea ce încearcă să facă cu ei. Practic, părinţii încearcă să transmită egoul lor copiilor, iar acest lucru va conduce inevitabil la probleme mentale şi emoţionale serioase pentru micuţi.

”Egoul poate fi controlat sau necontrolat. Poate să-ţi fie prieten sau duşman, poate să fie constructiv sau distructiv. Prin urmare, nu putem spune că orgoliul are doar o parte negativă, pentru că nu e aşa. Când foloseşti egoul ca să înveţi, să ai rezultate mai bune la job, ca să evoluezi  mental şi spiritual, să devii un exemplu pentru ceilalţi, vorbim de partea constructivă a orgoliului”, detaliază psihologul Stelian Chivu.

Dacă cineva reuşeşte să ajungă la un echilibru între egoul distructiv şi cel constructiv, putem spune că vorbim deja de o persoană spirituală. Pe de altă parte, nu e bine nici să ne gândim cum să distrugem orgoliul negativ, pentru că şi asta este o programare negativă în sine. Cea mai bună cale de urmat este să conştientizămaspectele negative ale propriului ego, care ne blochează în relaţiile personale sau cele profesionale . Există chiar o vorbă care spune că egoistul împarte cu ceilalţi doar grijle şi supărările.

Sănătatea, în strânsă legătură cu orgoliul

Pasul următor este amplificarea egoului constructiv, concomitent cu eliminarea aspectelor negative ale orgoliului distructiv. Brâncuşi spunea că există un scop în toate lucrurile. Pentru a ajunge acolo, trebuie să te desparţi de ego.

Sănătatea fiecăruia dintre noi este într-o strânsă armonie cu egoul. Mulţi spun că e necesar să ai tupeu pentru a reuşi în viaţă, dar de multe ori acesta este confundat cu orgoliul. Tocmai de aceea persoanele care au un ego cât casă nu sunt suportate de ceilalţi.

Egoul distructiv poate fi redus pe două căi: prin iubire şi conştienţă. ”Când o persoană iubeşte o altă persoană, nu mai ţine cont că celălalt greşeşte. În iubire se iartă aproape orice. O dovadă sunt părinţii, care îşi iubesc copii la fel de mult, chiar dacă aceştia fac tot soiul de boacăne şi îi pedepsesc pentru asta. Conştienţa îţi permite să realizezi că şi cel de lângă tine are dreptatea lui şi e nevoie să îl înţelegi. Când cineva încearcă să impună cuiva ceva anume, este foarte posibil să fie o manifestare a egoului. Acest lucru va conduce la conflicte, care în timp vor somatiza tot soiul de boli, în funcţie de trăirile persoanei respective”, conchide psihologul Stelian Chivu.