Cum erau educate de călugăriţe fetele sărace şi fiicele din înalta societate, în cel mai căutat institut catolic din România anilor 1800

Institutul „Notre Dame de Sion” FOTO BVAU Galaţi

În „epoca îmbunătăţirii”, tinerele gălăţence primeau educaţie la Internatul „Notre Dame de Sion”, o construcţie emblematică pentru sfârşitul secolului al XIX-lea. Aici ajungeau şi eleve de naţionalitate străină.

Înfiinţat la data de 24 octombrie 1867, de către congregaţia călugăriţelor catolice Nôtre-Dame-de-Sion, institutul era destinat pentru educaţia fiicelor din înalta societate. În acelaşi timp, externatul instituţiei era pentru tinerele din treapta de jos a poporului, iar cele sărace erau educate şi întreţinute gratuit la şcoala de lucru.

Internatul „Nôtre Dame de Sion” din Galaţi era prevăzut cu două secţii: cea primară cu cinci clase - una pregătitoare şi secţia secundară, cu şase clase, din care una intermediară, patru secundare şi una superioară. Pe aceeaşi structură funcţiona şi demi-internatul, în timp ce externatul le asigura tinerelor doar cursul primar.

În timp, institutului i s-au adăugat un orfelinat intern şi o şcoală confesională, ambele oferind gratuit educaţie. Potrivit dosarelor de arhivă, la începutul anului 1870 institutul avea 40 de eleve, în următorii şapte ani numărul lor crescând la 200 de eleve. Zece ani mai târziu, la internatul „Notre Dame de Sion”, studiau 481 de tinere din România şi din străinătate, acestea fiind de diferite confesiuni şi naţionalităţi. Corpul didactic era format din călugăriţe.

Cel mai căutat institut catolic din România

Pensionatul era localizat pe strada Domnească, la numărul vechi 151/157 şi numărul nou 111, proprietară fiind Maria Lagarmitte. Zidăria era executată din var şi nisip, iar acoperişul din tablă. Potrivit unor documente ce datează din perioada 1898 - 1913, localul institutului se afla de fapt pe un teritoriu mult mai întins, cuprins între străzile Domnească, Vultur, Zimbrului şi Beldiman.

Mai târziu, după anul 1935, la Institutul „Nôtre Dame de Sion“ fetele din înalta societate aveau la dispoziţie un curs liceal complet cu opt clase, unde puteau studia literară şi ştiinţifică. Acestea se pregăteau cu seriozitate, fiind instruite de cei mai distinşi profesori din oraşul de la Dunăre.

Institutul, ars în bombardament

În dimineaţa zilei de 6 iunie 1944, oraşul Galaţi a fost atacat de 104 avioane de bombardament protejate de 54 de avioane de vânătoare de tip Mustang.

„Era urgia celui de-al Doilea Război Mondial când, în cadrul «Operaţiunii Frantic», la 6 iunie 1944, avioanele aliate au bombardat Galaţiul şi aeroportul. Pagubele au fost mici dacă ne referim la faptul că, la ora atacului, nu se afla niciun avion pe pistă, în afara celor aflate în hangare, la reparat”, a declarat Marius Mitrof, consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi.

În atac a fost atinsă şi clădirea Institutului „Nôtre Dame de Sion”, care a ars aproape în întregime. Aceasta a fost naţionalizată şi refăcută după război prin muncă patriotică.

După anul 1953, în clădire a fost găzduit Institutul Mecano-Naval, Piscicultura şi Industria Alimentară.

La finalul anilor '90, clădirea era deteriorată serios: stâlpii de rezistenţă erau rupţi, pereţii crăpaţi, iar întreaga construcţie se afunda în stratul de loess, fapte care au condus la dezafectarea ei până în anul 2004.

FOTO UDJ Galaţi

În prezent clădirea găzduieşte mai multe facultăţi ale Universităţii „Dunărea de Jos din Galaţi". Fântâna arteziană din curtea clădirii este singurul element care astăzi mai aminteşte de Institutul „Nôtre Dame de Sion”.