Cum ne distruge viaţa inconsecvenţa, mama tuturor eşecurilor. Testul simplu care ne spune cât de schimbători suntem

Foto: francezaweb.wordpress.com

Inconsecvenţa a făcut dintotdeauna diferenţa între persoanele care au succes şi cele care se zbat să supravieţuiască, indiferent că vorbim de viaţa personală sau cea profesională. Degeaba suntem perseverenţi o perioadă de timp, dacă abandonăm pe final.

Inconsecvenţa este cel mai bine înţeleasă când este analizată din punct de vedere psihologic. ”Pătrundem practic în mecanismele creierului, care acţionează într-o primă fază mental, apoi emoţional şi finalmente fizic. Inconsecvenţa are foarte multe manifestări la nivel fizic şi multe stări la nivel subtil”, explică psihologul Stelian Chivu.

Persoanele care sunt inconsecvente se manifestă printr-o stare de agitaţie aproape permanentă şi sunt mereu stresate. Practic, în loc să îşi controleze mintea, se întâmplă exact invers, făcându-le sclavii programelor mentale negative.

”Ca să fiu mai clar, o să dau exemplul unui pacient. Persoana în cauză este artist şi a venit la terapie pentru că nu mai reuşea să îşi finalizeze lucrările. Începea o pictură şi nu o mai încheia. Nu mai reuşea astfel să respecte termenele la care promisese că sunt gata picturile, nu mai avea bani şi ajunsese foarte stresat, pentru că toate acestea se leagă. Am reuşit să identific butonul, să îi spunem aşa, care declanşa această inconsecvenţă, iar lucrurile s-a rezolvat apoi foarte uşor. Am urmărit la el un element în care era foarte perseverent. Din păcate, acesta era unul negativ, în sensul că fuma. I-am sugerat atunci ca atunci când simte impulsul să fumeze, să înlocuiască ţigara cu pensula, în sensul să se aşeze la şevalet şi să picteze. A funcţionat de minune. Numai într-o zi a terminat trei tablouri pe care le începuse, iar în prezent este un artist cunoscut în România, care se bucură de succes”, detaliază psihologul Stelian Chivu cum se poate schimba radical viaţa unui om atunci când renunţă la inconsecvenţă.

Plictisiţi şi nerăbdători

Mulţi dintre noi tratează, din păcate, inconsecvenţa ca pe o chestie minoră, care se va rezolva de sine. Lucrurile nu stau nici pe departe aşa. De regulă, atunci când o persoană este inconsecventă pe o anumită zonă, să spunem la job, aceasta are tendinţa să se extindă şi la viaţa personală şi cea socială.

”Un inconsecvent nu este conştient de inconsecvenţa lui şi va încerca mereu să se se apere şi să îşi justifice acţiunile, căutând chiar să găsească vinovaţi în exterior. Sunt puţine cazurile în care acest gen de persoane sunt angrenate de familie sau anturaj într-un program de conştientizare care să îi scoată din această stare de inconsecvenţă”, susţine psihologul Stelian Chivu.

Tocmai de aceea este nevoie de multă răbdare şi tact atunci când avem de-a face cu un inconsecvent, astfel încât să îl conştientizăm despre ceea ce face, iar apoi să găsim modalitatea prin care acesta poate deveni gradual perseverent, finalizând lucrurile şi proiectele în care se angrenează.

Ca să înţelegem şi mai bine, inconsecvenţa mentală este ca un reflex, ca un soi de şablon mental, care face ca o persoană să nu aibă cursivitate în gânduri. De pildă, dacă începe să vorbească pe un subiect, va sări cu uşurinţă la alt subiect şi apoi la alt subiect, până când nu se va mai înţelege nimic din ce vrea să spună.

O altă caracteristică a inconsecvenţilor este plictiseala. De asemenea, aceştia sunt extrem de nerăbdători. ”Inconsecvenţa va duce individul într-o zonă psihologică în care nu mai va reuşi să îşi controleze mintea. O persoană are 60.000-70.000 de gânduri pe zi, iar din acestea 40.000 nu sunt ale acesteia. Din cele 20.000-30.000 de gânduri rămase, cam 70-80% sunt negative. Deci, iată cât de important este ca noi să ne controlăm mintea”, ţine să puncteze psihologul Stelian Chivu.

Exerciţiul face diferenţa

Inconsecvenţa acţionează asemeni unui parazit, care nu ne permite să ne controlăm gândurile. Meditaţiile, rugăciunea şi ascultarea propriei respiraţii, care ne ajută să ne sincronizăm undele cerebrale, sunt modalităţi prin care putem ajunge să ne conştientizăm şi controlăm propriile gânduri. Putem face chiar un mic test pentru a ne verifica gradul de inconsecvenţă. Astfel, ne putem urmări respiraţia fără să avem vreun gând în tot acest timp. La început va fi mai greu, dar prin exerciţiu vom ajunge să controlăm acest proces.

Inconsecvenţa mentală duce, pe cale de consecinţă, la inconsecvenţă emoţională, iar apoi la manifestări fizice negative. ”Când avem trăiri emoţionale negative, există tendinţa de distanţare faţă de persoana faţă de care avem acele stări. Când manifestăm atracţie sau respect faţă de o persoană, ne vom apropia de aceasta. Este o chestie firească, dacă te gândeşti. Agitaţia fizică este dată şi de inconsecvenţa emoţională”, detaliază psihologul Stelian Chivu.

S-a constatat că tendinţa de inconsecvenţă este mai pronunţată pe măsură ce o persoană avansează în vârstă. Inconsecvenţa mentală duce la dezechilibre emoţionale, creând foarte mult stres şi tot felul de stări anxioase. Calea spre ieşirea din inconconsecvenţă este iniţierea unor acţiuni scurte pe care să le ducem la bun sfârşit. În acest mod, organismul va secreta endorfine, numite şi moleculele fericirii, care vor stimula creierul să finalizeze astfel de exerciţii şi mici proiecte.

”Se impregnează astfel unele reflexe, se instalează programe mentale care au ca scop ancorarea în mintea subconştientă. Odată cu acest lucru, corpul va începe să producă constant serotonină, endorfine şi dopamină. Vom trece astfel de la starea de inconsecvenţă, care determină organismul să producă cortizol şi adrenalină, la cea în care creierul doreşte să finalizăm lucrurile pe care le-am început, ştiind că va obţine neurotransmiţătorii pozitivi amintiţi, iar astfel vom scăpa de inconsecvenţă”, conchide psihologul Stelian Chivu.

Vă mai recomandăm să citiţi şi:

Efectele psihologice ale rugăciunii. Cum reuşesc călugării să atingă pacea mentală

Cum ne influenţează ADN-ul gândurile şi emoţiile. Cea mai puternică stare care vindecă şi bolile fizice