Cum a devenit Alexandru Vlahuţă un mare poet: şi-a ratat complet cariera de avocat şi şi-a transformat cabinetul în loc pentru serate de poezie

Alexandru Vlahuţă (dreapta), alături de Barbu Ştefănescu Delavrancea. Foto: Adevărul

În tinereţe, poetul obişnuia să-şi petreacă vacanţele de vară în oraşul de la Dunăre, acolo unde a vrut să-şi deschidă un cabinet de avocatură. A renunţat repede la idee, după ce a văzut că nu prea se pricepe, şi a trecut la cercuri literare.

Presa vremii, dar în special ziarul „Galaţii” şi revista „Vocea Galaţilor”, a scris de nenumărate ori despre faptul că marele poet Alexandru Vlahuţă (1858-1919) îşi petrecea vacanţele de vară în oraşul de la Dunăre. Probabil că era inspirat de peisajele de aici, dar prezenţa lui mai poate fi pusă şi pe seama faptului că sora sa Eliza era căsătorită cu Nicolae Străjescu, directorul Penitenciarului din Galaţi. El mai avea câţiva prieteni pe aici, printre care profesorii Alexandru N. Nicolescu sau Timoleon Nebuneli, cel din urmă director al publicaţiei „Galaţii”, la care Vlahuţă a şi scris o bună perioadă. 

În vara lui 1883, în luni iulie şi august, Vlahuţă a pledat de mai multe ori ca avocat la Galaţi. El abia terminase Facultatea de Drept din Bucureşti şi a venit la Galaţi şi şi-a făcut debutul la bară apărând câţiva deţinuţi. 

”Nu se pricepea în chiţibuşurile barei”
 

Profesorul de drept Alexandru N. Nicolescu povestea pentru revista Vocea Galaţilor din 1915 că încuraja foarte mult debuturile, „dar fie că deţinuţii nu aveau nicio scuză pentru comiterea faptelor pentru care erau aduşi în faţa tribunalului, fie că avocatul, mai presus de toate poet, nu se pricepea în chiţibuşurile barei, deţinuţii erau de cele mai multe ori osândiţi, spre marea dezolare a noastră şi mai ales a tânărului avocat”. 

Aceeaşi sursă spune Vlahuţă îşi închiriase un apartament central, pe strada Domnească, unde voia să-şi deschidă un Cabinet de Avocatură. Negociase cu proprietarul o chirie lunară de 120 de lei şi, în acea vară, chiar îl arvunise cu 30 de lei. După ce a văzut că are rezultate slabe, Vlahuţă a renunţat la idee şi a folosit apartamentul, în care funcţiona şi cabinetul de avocatură, pentru... serate de poezie.

„În fiecare seară, Vlahuţă făcea un fel de cerc literar, care, adesea se întindeau cu mult după miezul nopţii. De cele mai multe ori ne recita poezii de-ale lui Eminescu, pe care le ştia pe de rost, dar ne recita şi producţiuni proprii, unele publicate deja în Convorbiri Literare, altele mai inedite”, povesteşte profesorul Alexandru Nicolescu.