Cum arăta „ecograful” bunicilor noştri. De ce credeau românii că sarea poate prezice sexul copiilor nenăscuţi

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Încă din vechime românii au folosit sarea ca „ecograf” sau ca instrument de prognoză meteo pe un an de zile. Tradiţia se păstrează şi în zilele noastre în zona rurală, „calendarul” format din 12 foi de ceapă presărate cu sare fiind considerat infalibil. Cu privire la sare românii au o sumedenie de alte superstiţii.

Dacă despre virtuţile alimentare ale sării şi despre influenţa ei asupra sănătăţii s-au scris sute de mii de pagini, mult mai puţine sunt scrierile despre utilizările magice pe care le-au dat românii, de-a lungul timp, banalului produs.

De altfel, superstiţiile populare (care vin mai ales din antichitate, când condimentul era la fel de scumpă ca aurul) arată că avea şi are o valoare simbolică importantă la majoritatea populaţiilor. Folosită ca element purificator în şintoism, ca simbol al hranei spirituale în liturghia botezului – „sare a înţelepciunii” –, ca ofrandă împreună cu pâinea în creştinism, sarea este şi un element important în ritualuri, de la cel ebraic de sfinţire a victimelor, de purificare a gospodăriei, până la cel de purificare a spaţiului de către luptătorii de sumo.

La greci, la evrei, la arabi, ca şi la români, sarea este şi un simbol al ospitalităţii şi al prieteniei, pentru care este împărţită, având valoarea unei legături de frăţie. În spaţiul românesc, este folosită în diferite ritualuri, pentru acţiunea sa, considerată fie benefică, fie malefică, după caz.

„Meteo” cu sare şi ceapă

În tradiţia poporului român, sarea este folosită deseori în ritualurile de aflare a viitorului. Exemplul cel mai cunoscut de meteorologie populară, care s-a păstrat până în zilele noastre (mai ales în Moldova), este acela ca în noaptea de Sfântul Vasile să se pună pe pervaz 12 coji de ceapă umplute cu sare, menite celor 12 luni.

A doua zi, cantitatea de apă adunată în coji va prognoza lunile ploioase sau secetoase ale noului an. „Din ce-mi amintesc eu din copilărie, metoda nu dădea greş niciodată, ori poate că doar aşa ne plăcea nouă să credem”, spune, pe jumătate în glumă, folcloristul gălăţean Paul Buţă.

Câteodată, se ajungea chiar la accente şamanice, căci în anumite zone ale ţării se credea că „dacă arunci o mână de sare în foc, stă ploaia”, iar dacă „se umezeşte sarea fără motiv în vasul în care este păstrată, înseamnă că se apropie ploaia”.

calendar de ceapa

Realizarea calendarul de sare şi ceapă într-un sat din Sibiu FOTO Arhiva Adevărul

Imagine indisponibilă

Conexiunea dintre ştiinţă şi aceste ultime două credinţe populare ne este explicată profesorul de fizică Mihai Toma. „Este evident că nu există nicio legătură între a arunca sare în foc şi oprirea ploii, însă umezirea ei înainte de declanşarea unor precipitaţii este credibilă, căci umiditatea atmosferică poate provoca un astfel de efect asupra cristalelor de sare”, spune profesorul.

Imagine indisponibilă

„Ecograful” antic al românilor

Aflarea sexului copilului nenăscut cu ajutorul sării este consemnată de mai mulţi cercetători. „Dacă pui sare pe capul unei femei îngreunate, fără ştiinţa ei, şi dacă ea în urmă pune mâna pe nas, atunci are să nască băiat; iar dacă pune mâna la gură, are să nască fată”, consemnează o astfel de tradiţie etnologul Tudor Pamfile, având ca sursă sătenii din localităţile din sudul Moldovei.

Sarea se foloseşte şi în ritualuri de aflare a ursitei. Spre exemplu, turta de Sfântul Andrei este o pâiniţă nedospită, foarte sărată, preparată de fetele nemăritate în ajun de Sântandrei, pentru aducerea ursitului, menit să stingă setea. În alte zone, turta era dată la câine sau pisică pentru a vedea direcţia din care va veni ursitul.

Imagine indisponibilă

Sarea are şi valenţe apotropaice, putând proteja şi purifica oameni şi animale, ba chiar şi spaţiul de locuit. La construcţia unei case, se pune aghiasmă, tămâie, sare, capete de câine ori de vită, sub talpa casei, la fiecare colţ, „să ferească Dumnezeu casa de fulgere, de foame şi de boli. Pâine şi sare să fie în casă” (scrie Gheorghe F.Ciauşanu, lucrarea „Credinţele şi superstiţiile poporului român”).

Pragurile casei se presară cu sare sfinţită pentru a proteja casa împotriva farmecelor, cu acelaşi scop punându-se sare în încălţări, sau pe capul copilului, când este descântat cineva bolnav din casă, pentru a-l proteja împotriva bolii. Vitele sunt protejate de farmece tot cu ajutorul sării, pusă în hrană sau descântată şi îngropată sub pragul uşii de la grajd.

Sarea, pelinul şi usturoiul în jurul cărora a jucat ceata de căluşari sunt folosite mai apoi la diferite leacuri.

Sare albă pentru magie neagră 

Cercetările etnologilor au relevat că amintitul condiment era folosit şi în magia neagră pentru a provoca răul, prin farmece şi descântece, de la luarea manei la vite, (se pune un drob de sare în calea vitelor să treacă peste el, pierzându-şi astfel „mana”), până la provocarea morţii unei persoane.

Acest din urmă ritual, consemnat de numeroase surse etnografice este realmente sinistru. Se zice că acela care vrea să-şi ucidă duşmanul trebuie să pună un pic de sare sub limba unei persoane moarte, iar apoi să presare pe furiş sarea respectivă în mâncarea celui a cărui moarte este dorită.

„Pe undeva pare credibilă metoda. Să nu uităm că în Evul Mediu, când acest obicei era în mare vogă, bolile contagioase mortale făceau ravagii. Dacă puneai în mâncarea cuiva un material contaminat cu un microb sau o bacterie mortală, este evident că poţi să îmbolnăveşti acea persoană”, este de părere medicul Iulian Popa.

Şi răzbunarea „mai soft” era practicată asiduu în gospodăriile ţărăneşti e acum un secol. Etnologul Gh.F. Ciauşanu, în lucrarea „Superstiţiile poporului român” (Editura „Saeculum” – 2014) consemnează un obicei oltenesc ca atunci când sar scântei din sobă să se presare sare în foc, „căci e semn că te vorbeşte cineva de rău şi astfel dai în ochii celui care te vorbeşte”.

Unii ling sare la nuntă

O altă întrebuinţare specială a sării este în cadrul ceremonialul de nuntă, pentru prosperitatea mirilor. Mai ales în regiunile unde influenţa culturii slave este mai pregnantă, tânăra pereche este îndemnată adesea de către mama mirelui să lingă sare de pe o pâine.

Caracterul sacral al sării se manifestă şi prin respectarea anumitor tabu-uri legate de întrebuinţarea ei: să nu verşi sarea că va fi ceartă în casă, dacă ţi se fură sarea de la vite ele vor muri, să nu dai sare din casă lunea pentru că îţi mor vitele, şi multe altele, considerate superstiţii, dar care au rămas în practică până în zilele noastre.

Vă mai recomandăm şi:

Cele mai ciudate şapte tabuuri româneşti despre mămăligă. De ce se tem oamenii de la ţară s-o mănânce direct din ceaun 

De ce cred românii mai mult în deochi decât în fantome sau în sfârşitul lumii. Explicaţiile unui paradox actual 

Şapte fructe şi legume cu totul bizare. Deşi cresc pe Pământ, par să fie aduse de extratereştri 

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite