Cum se ajunge de la compromis la boală. Forma cea mai gravă de abandonare a propriilor principii după care ne ghidăm în viaţă

Foto: inimafericita.ro

Compromisurile sunt necesare în anumite situaţii, însă ele nu trebuie să devină un obicei, altfel cel  care le face va fi văzut ca o persoană slabă,  ce poate fi manipulată uşor şi convinsă să facă aproape orice. Asta îi afectează celui în cauză stima de sine, iar pe acest fond vor apărea finalmente bolile.

De la sănătate la boală nu este decât un pas, iar acesta poate fi compromisul. ”Compromisul poate fi înţeles ca o cedare de multe ori. Mulţi îşi spun că renunţă ei pentru a ieşi dintr-o anumită situaţie, numai că depinde la ce renunţi. Dacă renunţi la principiile tale, nu este în regulă. Dacă ne referim strict la sensul cuvântului compromis, acesta are o semnificaşie negativă, în sensul că cel în cauză s-a compromis”, explică psihologul Stelian Chivu.

În spatele cuvântului ”compromis” stă o vibraţie negativă, asociată cu o imagine pe măsură, care aduce celui în cauză o stare de frecvenţă joasă, iar finalmente aceasta va somatiza în fizic, în sensul că, mai devreme sau mai târziu, va apărea boala.

”Acest cuvânt are efecte într-o zonă reflexogenă a creierului unde se crează conflicte. Când vorbim de compromis, vorbim de un contract nescris sau o cădere de acord, în care una dintre părţi cedează ceva. Nu trebuie neaparat ca persoana respectivă să cunoască cuvântul compromis, ci este vorba despre o stare pe care o simte la nivel interior şi care îl afectează în sens negativ”, susţine psihologul Stelian Chivu.

Primul compromis reprezintă, de fapt, începutul îmbolnăvirii pentru acea persoană. Odată ce şi-a încălcat principiile după care se ghidează în viaţă, cel în cauză va începe gradual să resimtă şi fizic consecinţele acestei decizii. Mulţi aleg compromisul pentru a nu se certa cu partenerul de viaţă, cu şeful sau colegii de muncă, numai că atunci când acesta devine un mod de viaţă, o formă de  a refuza să îţi asumi responsabilitatea pentru propriile acţiuni, atunci apar şi problemele de sănătate.

Putem trăi fără compromisuri?

Aşa stând lucrurile, se pune întrebarea dacă putem trăi sau nu fără a face compromisuri? Răspunsul este şi da, şi nu. Asta pentru că totul depinde de situaţia în care ne aflăm şi de compromisul pe care vrem să îl facem.

”Sunt situaţii în care nu ai pur şi simplu ce să faci şi trebuie să accepţi un compromis pentru a debloca lucrurile. Problemele apar la cei care fac compromisuri şi nu sunt conştienţi de asta, pentru că vor avea tendinţa de a merge din compromis în compromis”, ţine să puncteze psihologul Stelian Chivu.

La nivel mental, este vorba despre acele persoane care sunt mereu de acord la nivel declarativ cu ideile celorlalţi, deşi au propriile idei, dar le este teamă să vorbească despre ele în public. La nivel emoţional, vorbim de cei care acceptă să stea într-un grup de oameni furioşi sau care au tendinţe violente, ori sunt pesimişti sau anxioşi, deşi ar putea foarte bine să plece. La nivel fizic, amână de pe o zi pe alta acţiunile care i-ar menţine sănătoşi, cum ar fi plimbările, mersul pe bicicletă sau joggingul, cu toate că sunt conştienţi că acest lucru le va face mult rău pe termen mediu şi lung.

”Depinde şi ce compromis facem. Una este să accepţi să stai la masă pentru câteva minute cu o persoană pe care nu o agreezi ca să nu le strici buna dispoziţie prietenilor şi cu totul altceva este când faci lucruri despre care ştii că îţi fac rău, cum ar fi să fumezi sau să bei, dar cu toate acestea continui să le faci în ideea că, la un moment dat, vei renunţa la ele. Dacă acum cineva suferă de o anumită afecţiune, este posibil ca în trecut să fi făcut un compromis care a dus la această situaţie”, detaliază psihologul Stelian Chivu.

Unde duc compromisurile repetate

Pentru a înţelege mai bine cum funcţionează compromisul, trebuie să înţelegem mecanismele acestuia. Compromisul acţionează prin gândurile pe care le avem, prin emoţii, dar şi la nivel fizic. Grav este că persoanele care şi-au făcut un obicei din compromis au tendinţa să îi influenţeze şi pe cei din jur prin starea pe care o generează.

”Este bine să faci câteodată compromisuri, însă acestea trebuie să fie conştiente şi să nu se repete. De pildă, dacă şeful îţi cere să faci anumite lucruri şi nu eşti de acord cu ele la nivel interior, poţi face ce spune, dar în egală măsură poţi să îţi găseşti un alt loc de muncă sau poţi deveni şef la rândul tău, dar fără să repeţi greşelile pe care le-a făcut fostul tău şef”, explică psihologul Stelian Chivu.

Este bine să avem propriile păreri, respectându-le pe ale celorlalţi, dar nu trebuie să confundăm neacceptarea compromisului cu încăpăţânarea. Dacă ni se aduc argumente că greşim, atunci trebuie să ne revizuim poziţia, altfel vom acţiona doar din orgoliu, iar asta ne va afecta la fel de mult atât mental, cât şi emoţional şi fizic.

”Cea mai gravă formă de compromis pe care o putem face este  compromisul sufletesc. Sunt persoane care trec cu vederea lucruri grave la cei dragi atunci când nu este cazul. În plus, aceste lucruri vor fi interpretate ca o slăbiciune, iar cei în cauză vor continua să facă acele lucruri”, ţine să precizeze psihologul Stelian Chivu.

În concluzie, acceptarea sau nu a unui compromis ţine de foarte multe elemente, precum nivelul intelectual al persoanei în cauză, educaţie, religia din care face parte, gradul de influenţă al societăţii şi al familiei asupra sa, dar în primul rând de situaţia care îl determină să accepte o derogare de la principiile după care se ghidează în viaţă.

Oricum ar fi, compromisul generează un  conflict interior, care conduce la crearea unui program mental negativ, ce îl determină la un moment dat pe cel în cauză să îşi cedeze puterea proprie.

”Prin urmare, putem face la un moment mici compromisuri, dar trebuie să ne oprim la ele, pentru că altfel vom ajunge la compromisuri din ce în ce mai mari, care duc la dezechilibre majore în organism, iar pe acest fond se instalează boala”, concluzionează psihologul Stelian Chivu.