Cronica unui faliment strigător la cer: „Jocurile de culise ale politicienilor, Fiscului şi judecătorilor mi-au distrus viaţa”

Ion Banu în faţa resturilor afacerii lui FOTO Costel Crângan

Fermierul Ion Banu, din localitatea gălăţeană Ghidigeni, explică modul cum firmele lui au fost târâte în insolvenţă de faptul că Ministerul Agriculturii a refuzat să-i plătească despăgubirile prevăzute de lege pentru calamităţile suferite. Ulterior, litigiul s-a transformat întru balamuc juridic, cu aspect de joc de noroc, instanţele ba dându-i dreptate fermierului, ba considerându-l bun de plată.

Cazul fermierului Ion Banu, din Ghidigeni, pare desprins dintr-un scenariu absurd. De de mai bine de 14 ani, omul se luptă cu un sistem absurd, care l-a adus la sapă de lemn, deşi, conform legii, ar fi avut dreptul la sprijin finaciar din  partea Ministerului Agriculturii, sprijin pe care însă, cu totul surprinzător, nu l-a primit.

Calvarul lui Ion Banu a început în anul 2003, atunci când asupra culturile agrciole deţinute de societatea sa, Agromec SA Berheci, s-a abătut o secetă cumplită, care au distrus în totalitate recolta, lucru demonstrat cu procesele-verbale încheiate de autorităţilor statului şi anexate la dosarul de solicitare a despăgubirilor de la firma de asigurari respectiv Agras Grup Wiener Stadische (cu care firma avea contract) şi de la Ministerul Agriculturii şi Ministerul Finanţelor, în calitate de garanţi ai plăţilor.

Trebuie spus că fenomenul de secetă a afectat aproape întreaga Moldovă, iar efectul firesc a fost că mii de fermieri au primit despăgubiri. Nu şi Agromec Berheci, societate care, dintr-un motiv inexplicabil a fost refuzată la plată (suma calculată ar fi fost de 519.350 lei) pentru cele 800 de hectare cultivate cu floarea soarelui (restul culturilor, în sumă de aproape 1.200 de hectare, au fost despăgubite).

Ulterior, Ministerul Agriculturii a recunoscut, prin adresa nr. 11115 din 4 aprilie 2005, că s-a făcut o greşeală (DETALII AICI: Cum a reuşit statul român să falimenteze afacerea unui fermier, deşi Fiscul avea să îi dea omului 1,3 milioane de lei. Răspunsul halucinant al Guvernului) însă nu i-a mai dat niciodată banii fermierului, argumentând că s-a terminat bugetul.

Procese nebune şi decizii ciudate

Din cauza neplăţii sumelor cuvenite, Agromec Berheci SA a acţionat în judecată toate cele trei instituţii semnatare ale proceselor-verbale de calamitate pentru a încasa suma respectivă şi penalităţile aferente. În fapt, nu se cerea decât compensarea sumei respetive cu datoriile pe care societatea le acumulase către Fisc pentru că seceta îi distrusese culturile, iar statul nu-i achitase calamităţile. Părea foarte simplu (având în vedre documentele foarte clare existente la dosar), dar nu a fost aşa.

În data de 13 decembrie 2006, Tribunalul Galaţi a dispus disjungerea cauzei în ceea ce priveşte DGFP Galaţi (această instituţie fiind semnatară a  actelor de calamitate în baza legii 381/2002, ca efect al unui ordin de Prefect), formându-se astfel dosarul nr. 5234/121/2006, la Curtea de Apel Galaţi, sectia de contencios administrativ şi fiscal.

Cu totul surprinzător (Ion Banu crede că la mijloc ar fi, însă, nişte presiuni politice, pe fondul faptului că a refuzat sistematic să „cotizeze” la partide) amintita instaţă,  prin sentinţa nr.52/15.05. 2007, „respinge ca nefondata acţiunea formulată” .

Agromec Berheci SA a atacat, firesc, sentinţa la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar instanţa supremă, prin decizia nr.2002/20.05.2008, a admis recursul şi a trimis dosarul la Tribunalul Galaţi, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, pentru rejudecare, arătând că „este evident că prin efectul compensării datoriilor reciproce ale părţilor poate rezulta o diminuare considerabilă (sub limita de 500.000 lei) a creanţei bugetare sau chiar stingerea totală a acelor datorii”. Iarăşi părea simplu, însă tot n-a fost aşa.

În acelaşi timp, în dosarul principal, ajuns la Curtea de Apel Galaţi se pronunţă o soluţie care părea să fie decisivă în soluţionarea conflictului. Pe 17 decembrie 2009, instanţa pronunţă decizia nr. 1335 prin se constată că  Agromec Berheci SA este exonerată de la plata oricăror sume de bani faţă de Ministerul Finanţelor Publice (pe perioada 2003-2010), ca afect al forţei majore, acest lucru datorându-se şi „atitudinii culpabile a pârâtei. care a procedat la rezilierea unilaterală a Convenţiei de eşalonare a plăţilor, fără să analizeze şi cazul de forţă majoră“.

Ulterior, într-o cerere de lămurire şi completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1335/17.12.2009, societatea a depus instanţei de judecată documente prin care a arătat că activitatea Agromec Berheci SA a fost blocată în totalitate de către DGFP Galaţi, prin sechestre şi executări silite care contraveneau flagrant principiilor de drept (având în vedere că exista un proces pe rol).

Mai este de spus că prin sentinţa amintită judecătorii au exonerat de plăţi, pe aceeaşi perioadă (2003-2010) şi firmele de grup ale Agromec Berheci, cu care societate era într-o relaţie financiară simbiotică. În plus, ca efect al deciziei magistraţilor, responsabilii europeni pentru programul SAPARD au considerat stinse toate obligaţiile firmei, pe principiul că forţa majoră primează în cazul oricărui contract.

Fiscul recunoaşte că e vina Statului

Pentru ca scenariul să fie şi mai absurd Fiscul însuşi recunoaşte că Statul este vinovat, în Raportul de inspecţie fiscală nr. 3781/11.06. 2009, în care se afirmă : „Societatea a acumulat obligaţii fiscale restanţe la bugetul general consolidat al statului, cu predilecţie începând cu anul 2003. În acest an, datorită secetei excesive şi prelungite au fost afectate în proporţie de 100%, culturi în suprafaţă de 2.042 ha, dar Agras SA si Ministerul Agriculturii au refuzat  acordarea  despăgubirilor cuvenite conform contractului de asigurare şi respectiv poliţa de asigurare  nr. 282000011722 din 26.05.2003, pentru suprafaţa de 799 ha. În acest sens, contribuabilul verificat a înaintat acţiune în instanţă în vederea primirii despagubirilor cuvenite. De asemenea, în anul 2003 unitatea avea încheiate cu C.A.S.  şi D.G.F.P. Galaţi, convenţii de eşalonare a debitelor datorate bugetului general consolidat al statului, în temeiul O.G. nr. 40/2002 ”.

„Datorită neîncasarii sumelor  provenite din despăgubiri, Agromec Berheci SA nu a putut respecta condiţiile de eşalonare şi respectiv de plată a obligaţiilor curente, până la termenele permise  de lege, pentru convenţia încheiată cu D.G.F.P. Galaţi. De aici a urmat un întreg lanţ de executări silite, pierderi de active, de majorări şi penalităţi de întârziere care au fost reflectate pe cheltuiala nedeductibilă a societăţii, toate aceste aspecte conducând la blocarea societăţii şi acumularea unei pierderi fiscale considerabile. Cu toate acestea, Agromec Berheci SA a înştiinţat atât D.G.F.P. Galaţi cât şi Ministerul Finanţelor Publice, cu privire la intenţia sa de a compensa întreaga sumă rezultată din calamităţi cu obligaţiile fiscale restante”, se mai afirmă, cât se poate de explicit în documentul emis de Fisc.

Au urmat, în paralel cu procesele, cinci ani de corespondenţă intensă între societate şi Fisc, dialogul fiind deseori la limita absurdului, căci reprezentanţii finanţelor româneşti au refuzat să înţeleagă că este nevoie de o compensare a unor datorii şi creanţe reciproce şi că executarea silită este ilegală.

„În tot decursul celor peste cinci ani m-am simţit tratat, atât eu, cât şi societatea pe care o conduc, cu aroganţă , ură şi dispreţ, de cei care fac şi împart dreptatea”, spune Ion Banu.

O răsturnare incredibilă de situaţie

Împotriva deciziei nr. 1335 din 17.12.2009, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, Fiscul  a promovat ultima cale de atac, contestaţia în anulare, dar şi acest demers i-a fost respins, conform deciziei nr. 2092 din 5 octombrie 2010.

Pierzând procesele, Ministerul de Finanţe decide să schimbe strategia şi, în baza presupusei creanţe (care de fapt nu există, ca efect al deciziei definitive şi irevocabile cu nr. 1335 din 17.12.2009), cere insolvenţa Agromec Berheci. Surprinzător, judecătorii Tribunalului Galaţi admit cererea şi, cu ignorarea totală a puterii lucrului judecat, încep să formeze masa credală.

Din acest moment începe o adevărată nebunie. După ce, în prima fază, Tribunalul Galaţi admisese participarea la masa credală a Ministerului de Finanţe doar cu impozitele datorate, calculate ca bază, respingând penalităţile şi majorările (în baza sentinţei nr. 1335/2009 a Curţii de Apel), Curtea de Apel Galaţi (judecători Alexandrina Zaharia, Veronica Păcurariu şi Monica Mateiciuc) răstoarnă totul.

Magistraţii hotărăsc (Decizia nr. 100/23 aprilie 2015) că Fiscul are dreptul şi la penalităţi pentru perioada 2003-2010, deşi acestea fuseseră deja anulate prin decizia judecătorească definitivă şi irevocabilă menţionată mai înainte (decizie care, potrivit normelor de drept româneşti, nu mai poate fi modificată, suspendată sau anulată).

Ca şi cum acest lucru n-ar fi fost suficient de bizar, acelaşi complet de judecată decide să anuleze şi expertiza financiară dispusă de Tribunal, document prin care se stabilise că Fiscul este bun de plată 12,5 milioane de lei pentru faptul că, prin executările silite abuzive şi ilegale, a distrus practic activitatea Agromec Berheci.

Procesul de insolvenţă este încă în derulare, aşa că fermierul gălăţean speră ca măcar pe parcursul acestui dosar lucrurile să fie lămurite, iar dreptate să fie reinstaurată.

„Vă rog să mă credeţi că sunt uluit de tertipurile folosite de instituţiile statului pentru a distruge o afacere privată. Nu mi-au dat banii cuveniţi, dovediţi cu acte, cu adrese oficiale şi cu sentinţă judecătorească definitivă şi irevocabilă, şi apoi tot ei au căutat să mă distrugă. Jocurile de culise ale politicienilor, Fiscului şi judecătorilor mi-au distrus viaţa. Nu ştiu de ce judecătorii nu observă că Fiscul vrea doar să ia, deşi trebuie să şi dea. Cu siguranţă voi ajunge la instanţele europene, pentru că este strigător la cer”, ne-a mai spus Ion Banu.