Coşmarul birocratic prin care treci în România pentru a folosi o dronă cu cameră foto. „Statul nu face nicio diferenţiere între o dronă şi un Boeing“
0
Românul Florin Stoican a prezentat pe pagina lui de pe un site de socializare „filmul” birocraţiei incredibile pe care a fost nevoit să o parcurgă pentru a putea folosi legal o dronă şi pentru a face fotografii aeriene cu ea.
Pare „cool” să ai o dronă, iar mulţi români chiar şi-au cumpărat una, încurajaţi de faptul că dispozitivele amintite s-au ieftinit masiv în ultimii ani. Dacă prin 2010 trebuie să faci sacrificii serioase pentru a-ţi permite să dai peste 1.000 de euro pe o dronă, acum un dispozitiv cu performanţe comparabile costă sub 100 de euro.
Evident, dronele cu tehnologie de vârf sunt în continuare foarte scumpe, însă, să fim obiectivi, nu are nevoie nimeni de termoviziune sau alte chestiuni de acest fel pentru a-şi face o poză în parc, de la înălţime.
Dincolo de partea ce ţine de folosirea unei drone (care nu-i chiar aşa o mare inginerie), puţină lume ştie, însă, că reglementările legale privind folosirea unui aparat de zbor de acest fel sunt foarte drastice în România, iar contravenienţii riscă nişte amenzi de ordinul miilor sau chiar zecilor de mii de lei.
Tocmai de aceea, dacă vă doriţi să „operaţi” în mod legal drona chinezească pe care tocmai aţi cumpărat-o de pe net cu 400-500 de lei, e bine să citiţi „aventurile” birocratice prin care a trecut Florin Stoican, un român care a îndrăznit să creadă că poate răzbate prin hăţişul de aprobări, legi şi avize care transformă în junglă instituţiile din ţara noastră.
Cumpărare şi înregistrare
Evident, după ce aţi cumpărat aparatul (cu acte în regulă, altfel restul articolului nu are nicio relevanţă), primul pas este înregistrarea „aparatului de zbor” - aşa cum explică Florin Stoican, „statul român nu face nicio diferenţă între o dronă de un kilogram şi un Boeing de 300 de tone” – la Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR).
Taxa este de 90 de euro (la care se adaugă şi TVA), iar pentru asta trebuie să completezi şi să depui online (ceea ce e oarecum bine) o cerere de înregistrare, la care ataşezi factura de achiziţie, copia după cartea de identitate a proprietarului (dacă e luată pe firmă, trebuie copia certificatului de înregistrare fiscală), copie după cartea de identitate a operatorului dronei, fotografii cu drona şi seria de fabricaţie a acesteia.
În principiu, procedura de înregistrare durează cam zece zile, însă asta nu te scuteşte de un drum la Autoritatea Aeronautică Civilă Română, pentru că trebuie să ridici personal numărul de înregistrare, cipul de identificare şi certificatul de înregistrare. Şi încă ceva: trebuie să te duci şi cu drona.
Faptul că ai înregistrat jucăria nu înseamnă, automat, că ai şi dreptul să o foloseşti. Nici pomeneală! De fapt, conform regulamentului pe care ţi-l însuseşti odată cu înregistrarea, ai obligaţia de a notifica AACR că vrei să zbori. Iar asta se face cu minim 30 de minute înainte.
Ok la zbor, dar să nu fotografiezi...
De regulă AACR nu se opune dorinţei tale, dar îţi pune în vedere că avizul său este doar pentru zbor, nu şi pentru fotografiere sau filmare, pentru care ai nevoie de avize speciale. Cine dă aceste avize? N-o să ghiciţi în veci că e vorba de Ministerul Apărării Naţionale.
Numai că avizul MapN nu se dă aşa, la simpla cerere, ci trebuie ataşate nişte acte. Spre exemplu avizul de la administraţia parcului naţional unde vrei să faci poze din aer. Apoi,afli că dacă vrei să zbori sub 150 de metri înălţime trebuie un aviz special de la Autoritatea Aeronautică Civilă Română. Urmează cerere (cu hartă de zbor, cu puncte de decolare şi de aterizare etc), aşteptare şi, în cele din urmă, primire. Alte câteva zile.
„După aceea, completezi şi trimiţi la MApN (online) o cerere însotiţă de harta cu coordonatele punctelor de decolare şi zonele de zbor, avizul administraţiei parcului, derogarea pentru zbor sub 150 de metri de la AACR şi certificatul dronei”, îşi povesteşte „aventura” Florin Stoican.
La loc comanda!
Odată ajunsă cererea ta la MapN, ţi se spune că – stai! – n-ai voie să zbori sub 150 de metri. „Cică degeaba ai derogare de la AACR pe care chiar ei ţi-au cerut-o, fiindcă legea spune că nu ai voie sa zbori mai jos de 150 m. Întrebi: şi cum ajung cu drona la 150 m? Răspuns: nu vă putem spune noi asta. Deci dacă vrei aviz, completează că zbori peste 150 m. Am înteles, să trăiţi!”, scrie Florin Stoican.
Evident, refaci documentele şi retrimiţi din nou cererea. Dacă ai noroc, e bine. Dacă nu, păţeşti ca protagonistul acestei tevaturi: ţi se spune că solicitările se înregistrează doar între 8,00 şi 14,00 şi că mai bine dai mail a doua zi. Aşa faci, după care aştepţi alte zece zile.
Ghinionul poate să continue. Bunăoară, poţi fi sunat (cum s-a întâmplat în cazul lui Florin) să ţi se ceară un număr de fax pentru că MApN-ul are o problemă tehnică la scaner. Ok. Aşa se întâmplă când ditamai Armata României nu-şi permite să cumpere decât un scaner.
Însă asta nu e tot. „Primeşti avizul prin faxul găsit prin vecini. În el scrie că e valabil numai după ce confirmi respectarea regulilor din anexa acestuia. Confirmi pe email că o să respecţi regulile. Primeşti răspuns că trebuie să semnezi, scanezi şi trimiţi înapoi regulile la MApN. Am înţeles, să trăiţi!”, continuă relatarea lui Florin.
Poţi zbura? S-o crezi tu!
În teorie, odată obţinut avizul, până la sfârşitul anului poţi zbura şi fotografia cu drona cât vrei tu. În practică, însă, nu-i chiar aşa. Avizul este doar pentru locaţia indicată în hartă şi în aviz. Pentru alte locaţii, trebuie alt aviz.
De asemenea fiecare zbor pentru locaţia avizată trebuie anunţat cu cel puţin 24 de ore înainte la MApN, pe e-mailul survol@mapn.ro., dar şi la Centrul de Operaţiuni Aeriene al MApN (la numărul 021.315.01.05) cu minim 30 de minute înainte. Atenţie! Vorbim de o dronă de un kil, nu de un Boeing.
Şi mai e chestie. Toate zborurile se aprobă doar dacă sunt în extravilanul localităţilor. Pentru zborurile pe deasupra unei localităţi pentru a fotografia şi a filma sunt interzise pentru că s-ar încălca Legea nr. 182 din 2002, privind „hărţile, planurile topografice, termogramele şi înregistrările aeriene de orice tip, pe care sunt reprezentate elemente de conţinut sau obiective clasificate secrete de stat”.
Nu-i aşa că v-a trecut pofta să vă mai cumpăraţi dronă cu care să fotografiaţi sau să filmaţi LEGAL ograda/oraşul/ţara?
Se încarcă comentariile...
