Constantin Ursu, profesorul care a învăţat mii de elevi să iubească matematica

Constantin Ursu, profesorul care a învăţat mii de elevi să iubească matematica

Constantin Ursu este unul dintre fondatorii Revistei Matematica pentru Gălăţeni (RMG). Foto: Bogdan Nistor

Constantin Ursu este şi fericitul posesor al unei colecţii mari de scrisori de mulţumire venite de la diverse Universităţi la care au ajuns elevi şcoliţi de acesta

Ştiri pe aceeaşi temă

Nu cred că există persoană - elev, profesor sau chiar părinte - care are vreo legătură cu Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri" din Galaţi, şi care să nu fi auzit, măcar o dată, ceva despre profesorul de matematică Constantin Ursu.
I-a plăcut matematica încă din clasa întâi, atunci când s-a luat la întrecere cu colegii lui, dar nu fugind, ci rezolvând exerciţii.
„Mi-a plăcut competiţia de mic pentru că o simţeam şi ca o formă de comunicare cu prietenii mei. Am participat la o grămadă de concursuri şi olimpiade. N-am fost niciodată pe podium, dar întotdeauna în coasta câştigătorilor", mărturiseşte modest profesorul de matematică de la CNVA.
45 de ani de carieră în învăţământ
În anul 1967 a ales să lucreze în învăţământ. Prima unitate şcolară în care a primit ore este Liceul Metalurgic, care pe vremea aceea funcţiona în sediul actualului Liceu CFR. S-a remarcat imediat fiind primul profesor care a calificat la faza finală a unei olimpiade un elev de la un liceu industrial. Mai mult, acesta a luat şi un premiu!
După zece ani de muncă la Metalurgic, timp în care, ca fapt divers, a antrenat şi echipa de fotbal a unităţii (din care făcea parte şi actualul preşedinte al Oţelului - Marius Stan), Constantin Ursu s-a transferat la Liceul Vasile Alecsandri.
A pregătit o grămadă de elevi pentru olimpiadele naţionale şi internaţionale. Unii dintre ei s-au întors cu premii de la concursuri puternice organizate la Paris sau la Praga, alţii i-au trimis tot felul de mulţumiri de pe la universităţile de prestigiu la care au ajuns.
„Am avut şi o mare surpriză când am primit de la Yale o plachetă pe care scria: Constantin Ursu - profesorul anului! Este vorba, de fapt, despre o fostă elevă de-a mea care, prin referatul pe care l-a făcut despre mine, i-a convins pe profesorii de la Universitatea din Yale să-mi acorde acest titlu", povesteşte Constantin Ursu.
Este un fel de simbol al liceului, un om care a fost rechemat de la pensie pentru că era dorit de părinţii elevilor.
„Simt că mai încă ceva de spus şi nu vreau să stau acasă. De fapt, familia m-a înţeles întotdeauna şi chiar m-a sprijinit atunci când m-am dedicat mai mult proiectelor legate de meseria mea", a ţinut să mai precizeze legendarul profesor de matematică din CNVA.
Deşi se apropie încet-încet de 70 de ani, Constantin Grosu are încă un spirit tânăr. Nu visează la un loc retras şi liniştit de la ţară, ci mai degrabă vrea să meargă în aglomeraţia din Bucureşti pentru a-şi sprijini cei doi nepoţi care abia pornesc pe drumul vieţii.
Ce-i place?
În primul rând, mă ghidez după zicala „vai de profesorul acela care nu este depăşit"! Îmi place să văd că elevii dau totul şi mă simt liniştit atunci când văd că unii au potenţial. Îmi mai place ca vorba să fie vorbă! Îmi place şi punctualitatea, deşi eu nu prea reuşesc să fiu punctual, din motive obiective.
Ce nu-i place?
Nu-mi place minciuna şi furtul. Am păţit o chestie inedită, cu nişte borfaşi care mi-au furat copacii din livadă şi de atunci urăsc hoţii! Indiferent de motivul pentru care fură. Şi nu-mi mai place că în învăţământ se câştigă prost, la fel de prost ca înainte, chiar mai prost!
Întrebări şi răspunsuri:
Cum vă motivaţi elevii să stea la orele de matematică?
Păi, am o metodă extrem de originală, zic eu: aduc elevi din generaţiile anterioare să le povestească despre cum au reuşit în viaţă dacă au învăţat la matematică. Prinde foarte bine, să ştiţi! Îi văd că sunt foarte interesaţi, este ceva mai neconvenţional. Uneori, campionii din anii anteriori le rezolvă şi câteva exerciţii în clasă.
Cum vi se pare învăţământul, după aproape 45 de ani de profesorat?
Păi, pe vremea când am intrat eu în învăţământ se se făceau mai multe ore la clasă, dar culmea, programa era mai restrânsă. În plus, era concurenţă la licee. Acum, am copiat nişte modele din alte ţări, dar nu le-am adaptat foarte bine. Cred cu tărie că materia - nu numai la matematică - mai poate fi aerisită!

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: