Colorantul făcut din gândaci şi folosit la parizer, cârnaţi sau suc. Sub ce denumiri „se ascunde“ în etichetele alimentelor
0Interesant este că pe etichete nu se specifică niciunde că este vorba de un produs care are la bază resturilor unor insecte. Denumirile sub care apare sunt carmin (cel mai des folosit) coşenilă, carmine, acid carminic, E120 şi roşu natural 4. Produsul este conţinut la scară largă de produse alimentare uzuale: salam, parizer, cârnaţi, pateu, iaurt, îngheţată, suc şi multe altele.
Deşi majoritatea coloranţilor folosiţi în industria alimentară sunt de origine sintetică, există şi producători care au trecut la „faza eco” folosind pentru a da culoare produselor substanţe extrase din „cămara” naturii.
Chiar dacă această reorientare este de aplaudat (ştiute fiind efectele negative provocate metabolismului uman de către coloranţii alimentari sintetici), trebuie ştiut că majoritatea firmelor care folosesc coloranţi naturali în produsele lor caută, evident, cea mai ieftină variantă, iar uneori asta duce la soluţii care unora le-ar cam putea întoarce stomacul pe dos.
Spre exemplu, în peste 50% din preparatele din carne comercializate la nivel mondial colorantul de bază este carminul, un produs de un roşu strălucitor produs din... gândaci (se numesc coşenilă sau coşenilă poloneză) uscaţi şi zdrobiţi.
Carminul se regăseşte şi în sute de mărci de produse cosmetice, în special în rujuri, fiind preferat mai ales deoarece produsul cosmetic poate fi prezentat publicului în strategia de marketing ca fiind ecologic. Totuşi. pe etichete şi în campaniile publicitare nu se specifică nicăieri că vopseaua este făcută din gândaci, toţi producătorii preferând denumirile comerciale ale produsului: E120, coşenilă, acid carminic, carmin, carmine şi roşu natural 4.
Este interesant de reţinut că deşi în principal este o vopsea roşie, carminul se găseşte, în diferite gramaje şi amestecuri, în multe alimente care sunt roz sau violet.
Gândac de coşenilă strivit FOTO www.bugguide.net
Potrivit clasificării întocmite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi de Agenţia Mondială a Alimentelor, produsul amintit este considerat un aditiv alimentar natural. Culoarea roşie provine de la acidul carminic pe care gândacul îl produce pentru a se proteja împotriva altor insecte.
Pentru a obţine produsul final, această soluţie de acid carminic este apoi tratată în laborator cu substanţe pe bază de aluminiu. Aproximativ 70.000 insecte sunt necesare pentru a face 250 de grame de carmin pur, însă acesta se găseşte la comercializare în amestec cu substanţe de „suport”, în special amidon, pentru că este foarte greu de dozat în stare pură.
Etichetă de conservă de pateu care conţine carmin din coşenilă FOTO Asociaţia Pro Cosnumatori
Insulele Canare şi Peru sunt cele două regiuni principale unde insectele sunt cultivate pur şi simplu în ferme specializate, Peru fiind cel mai mare producător.
Ce efecte poate avea consumul de E 120
În Uniunea Europeană carminul (E 120) se utilizează sub denumirile prezentate la începutul articolului. Deşi au fost raportate destul de multe cazuri de reacţii alergice la acest aditiv, utilizarea acestuia nu este interzisă în UE, ci doar restricţionată în cazul unor produse.
Medicul pediatru Iulian Iordache este de părere că produsul trebuie evitat în alimentaţia copiilor, pentru că poate produce hiperactivitate şi deficienţe de concentrare. „De asemenea, poate produce astm, alergii, rinite şi alte afecţiuni asemănătoare, ba chiar există în literatura de specialitate şi cazuri în care carminul a fost răspunzător de producerea şocului anafilactic”, spune medicul.
„Nu cred că este dăunător în esenţa lui, fiind făcut dintr-un gândac şi nu din chimicale, însă cred că oamenii au dreptul să ştie ce pun în farfurie, nu să fie păcăliţi cu tot felul de denumiri codificate”, mai spune medicul.
În ce găsiţi E 120
Folosirea carminului în industria alimentară este o sursă de îngrijorare pentru unele persoane – amintim aici vegetarienii şi adepţii unor religii cu restricţii alimentare - deoarece nu este mereu menţionat pe eticheta produselor alimentare, lucru demonstrat de un recent raport privind aditivii alimentari întocmit de EFSA.
Produsele alimentare în care acest aditiv este prezent în marea majoritate a cazurilor sunt: iaurturi cu fructe, mezeluri, pateuri, bomboane, şerbet, îngheţată, produse de cofetărie, suc de grapefruit, suc de portocale şi căpşuni, sucuri din fructe tropicale, suc de rodie, băuturi energizante, gumă de mestecat şi altele.
Poate fi întalnit şi în suplimente nutritive şi sirop pentru tuse. De asemenea, E120 se găseşte frecvent şi în produse cosmetice cum ar fi rujul sau fardul.
Se încarcă comentariile...
