Clasa muncitorească din Galaţi, cea mai puternică din ţară în preajma Primului Război Mondial: „În două ore, punem în stare de revoltă 6.000 de lucrători”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În 1906, Galaţiul era printre judeţele fruntaşe ale ţării la capitolul mişcare muncitorească. Cele mai puternice mişcări de acest gen au avut loc în zona portului Galaţi.

Totul a început în 1891, atunci când a fost creat Clubul muncitorilor din Galaţi, care a desfăşurat o vastă activitate politico-ideologică. „Încă de la sfârşitul Secolului al XIX-lea, clubul dispunea de publicaţii periodice proprii, ca „Lucrătorul” sau ”Viaţa muncitorului”. El a condus importante acţiuni greviste ale muncitorimii gălăţene, cum ar fi greva lucrătorilor la Fabrica Goetz din 1892, una dintre cele mai mari ridicări la luptă a proletariatului român din preajma creării PSDMR”, îşi aminteşte directorul Muzeului de istorie din Galaţi, Cristian Căldăraru. 
 

Vasta activitate politico-ideologică desfăşurată de acest club a situat la loc de vârf mişcarea socialistă românească. „După mişcarea din Bucureşti se evidenţia la Congresul a II-lea al PSDMR , vine în însemnătate cea de la Galaţi.

„La începutul secolului XX, clubul devine cerc socialist, conducând în continuare lupta muncitorilor din Galaţi. Membrii acestuia ameninţau că „în două ore putem pune în stare de revoltă 5-6000 de lucrători, aşa că mobilizarea armatei noastre socialiste este gata şi pute ţine piept oricui. Am devenit o putere, de aici înainte atât liberalii cât şi conservatorii trebuie să ţină cont de noi”, spunau la vremea respectivă liderii grupării”, povesteşte istoricul Paul Păltănea în cartea sa „Istoria Galaţiului”. 

Grevele, demonstraţiile şi acţiunile revendicative cresc în amploare în următorii ani. În 1906, a avut loc una dintre acţiunile cele mai puternice desfăşurate în acel timp în Galaţi: greva muncitorilor docheri de la depozitele de cherestea., pe care presa vremii o aprecia ca fiind „cea mai grandioasă din câte s-a văzut până acum”. În 1907, Galaţiul a găzduit Conferinţa pe ţară a sindicatelor şi cercurilor socialiste din România, recunoscându-se astfel rolul important pe care îl juca „Portul Roşu” în istoria mişcării revoluţionare româneşti.

Alături de ţărani!

În 1907, a avut loc marea răscoală ţărănească, izbucnită în nordul Moldovei, dar care a curpins repede şi teritoriul actualului judeţ Galaţi. Pe 11 martie, 200 de locuitori ai cartierelor mărginaşa ale Galaţiului, în mare parte căruţaşi în port, alături de ţăranii din împrejurimi s-au îndreptat spre prefectură pentru a cere uşurarea învoielilor agricole şi acceptarea de către vătafi să lucreze în port cu căruţele. 14 răsculaţi au fost împuşcaţi mortal, 7 răniţi grav şi numeroşi alţii răniţi mai uşor. Vestea uciderii muncitorilor şi a ţăranilor a stârnit un val de mânie şi indignare în rândul populaţiei. Oamenii au început să protesteze în mai toate localităţile din judeţ încercând să rezolve problema pământului în favoarealor. În zeci de localităţi oamenii au luat cu asalt primăriile au ars condicile cu învoieli agricole.

În cadrul manifestaţiei de mare amploare  organizată de Liga Culturală, o parte importantă a mişcării, a fost în ziua de 19 aprilie 1915. Oamenii au lansat atunci chemarea „Veniţi să dovediţi că în oraşul nostru, toţi, de sus până jos, nu avem decât un gând: împlinirea visului pentru care s-a jertifit pe câmpia Turzii Mihai Viteazul” a strigat Octavian Goga, militant de frunte la vremea respectivă.

Locuitorii Galaţiului, avându-i în frunte pe munctori, s-au situat în primele rânduri ale luptei împotriva primului război imperialist, înscriind în istoria ţării o pagină glorioasă prin puterinica manifedstare din 13 iunie 1916, în timpul căreia au fost ucişi de către autorităţi 9 muncitori, în frunte cu Spiridon Vrânceanu.  

image

Din aceeaşi carte a profesorului Paul Păltănea aflăm că în oraş circula opinia „că în prima linie sunt vinovaţi înşişi sindicaliştii ale căror manifestări zgomotoase şi anarhice sunt de atâta vreme o permanentă ameninţare pentru liniştea şi ordinea orasului". Tot profesorul Păltănea opina că toată revolta era rezultatul unor instigari ale celor ce se opuneau realizării idealului naţional al României Mari. 

Manfestanţii au mărşăluit atunci pe străzile oraşului, din Port spre centru. Degeaba a încercat un cordon de poliţişti să-i blocheze pe traseu, muncitorii au mers mai departe. Pe la Palatul Navigaţiei i-a întâmpinat un baraj de soldaţi comandat de locotenentul Emil Papadopol. Încercând să-l forţeze şi pe acesta, un tânăr sublocotenent scoate pistolul şi îl împuşcă pe Spiridon Vrânceanu. Şi alţi soldaţi deschid focul în mulţime, apoi atacă la baionetă. 

În prima linie şi la Război!

În cadrul operaţiunilor militare din timpul primului război mondial, unităţile militare din garnizoanele Galaţi şi tecuci au participat la ofensiva armatei române pe frontul Transilvaniei, dar şi în cel de pe apele Neajlovului şi Argeşului. 

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite