Cele şapte forme ale dragostei. De ce ajungem să facem rău din iubire

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Iubirea se manifestă diferit la fiecare dintre noi, în funcţie de nivelul de conştiinţă pe care îl avem. Este necesar să ne autoanalizăm sincer pentru a descoperi ce iubim la partenerul de viaţă şi să eliminăm condiţionările şi limitările pe care încercăm să i le impunem, astfel încât să putem avea o relaţie armonioasă.

Dragostea este cel mai frumos şi înălţător sentiment pe care oricare dintre noi îl poate trăi şi deşi poate părea neverosmil, putem ajunge să facem rău celor dragi dacă alunecăm în zonele întunecate ale acestei stări fără să fim conştienţi.

”Iubirea poate face rău în momentul în care se îndepărtează de esenţa sa. Cuvântul <<iubire>> este des folosit, mai puţin trăit şi foarte puţin înţeles”, explică psihologul Stelian Chivu.

Iubirea se împarte în şapte mari categorii, în funcţie de nivelul de conştiinţă al fiecăruia dintre noi.

Pe primul nivel este iubirea pentru siguranţă, cum este numită de specialişti, şi se manifestă prin posesivitate. Persoanele situate pe acest nivel iubesc, de regulă, lucrurile materiale, cum ar fi casa sau maşina.

Pe al doilea nivel este iubirea de sex. Persoanele care manifestă astfel de sentimente sunt extrem de geloase.

Pe al treilea nivel găsim iubirea de control. Cei în cauză se simt extrem de bine când ocupă o anumită funcţie la o instituţie sau când conduc o afacere, prin intermediul căreia pot comanda angajaţii din subordine. Respectivii nu se mulţumesc cu asta doar la job, ci au tendinţa de a-i supraveghea şi controla excesiv şi pe cei dragi.

Pe nivelul al patrulea întâlnim iubirea empatică, o formă înaltă de iubire, dar şi aici există tendinţa de control, mai ales dacă nu este conştientizată la timp.

Pe nivelul al cincilea avem iubirea-cunoaştere, în care partenerii se înţeleg aproape perfect la începutul relaţiei, dar pe măsură ce aceasta evoluează, unul dintre ei realizează că legătura dintre ei nu este ceea ce şi-a dorit şi pe acest fond apar problemele.

Cea mai înaltă formă de iubire

Pe nivelul al şaselea avem de-a face cu iubirea mentală, persoanele în cauză analizând o multitudine de factori care nu au neaparat relevanţă într-o relaţie, cum ar fi zodia, vârsta, preferinţele culinare şi alte asemenea lucruri, care în final nu fac altceva decât să îi îndepărteze pe parteneri.

La nivelul al şaptelea vorbim despre forma supremă de iubire - iubirea divină.

„Cea mai înaltă formă de iubire este iubirea divină, care înseamnă manifestarea iubirii necondiţionate faţă de partener. Puţine persoane au nivelul de conştiinţă suficient de dezvoltat pentru a înţelege acest nivel de iubire. În acestă formă de iubire nu îţi iubeşti doar partenerul, ci iubeşti tot”, susţine psihologul Stelian Chivu.

Când iubirea este diminuată sau dispare, apar sentimentele şi manifestările negative. Aşa apar limitările, condiţionarea şi tendinţa de control a partenerului. Din punct de vedere psihologic, există chiar un cod neuronal al iubirii.

”Acest cod a fost decriptat cu ajutorul geneticii. Este vorba practic de un program extrem de complex care ne permite să ne îndrăgostim şi să iubim. Se crează un model neuronal ce priveşte predispoziţia la iubire. Iubirea are două zone principale în care poate fi regăsită în corpul fizic. Este zona inimii sau plexul cardiac, în care se simte iubirea, dar iubirea este localizată şi în creier, mai exact în cortexul prefrontal, în nucleul ACCUMBENS”, susţine psihologul Stelian Chivu.

Iubirea-troc şi iubirea din frică

Ajungem să facem rău din iubire când limităm, condiţionăm sau anulăm libertatea partenerului. Sunt cunoscute expresiile de genul ”dacă pleci acum, înseamnă că nu mă iubeşti”. Acest gen de programe mentale pot veni chiar din copilărie, când o persoană poate fi şablonată de familie, iar dacă nu îşi ridică nivelul de conştiinţă, va avea tendinţa să manifeste aceleaşi programe negative şi ca adult.

Alte persoane practică iubirea condiţionată. De pildă, îi spun partenerului ”te-am iubit ani de zile, iar tu nu m-ai iubit nicio zi”. Îşi măsoară practic iubirea în timp, ceea ce, evident, nu se face. Unii dintre noi cerşesc iubirea partenerului, aducând numeroase argumente care lor li se par logice pentru a obţine ceea ce doresc.

Mai este şi ceea ce specialiştii numesc iubirea-troc: ”Dacă nu mă mai iubeşti, nu te mai iubesc nici eu” sau ”dacă nu aduci tot salariul acasă, nu te mai iubesc”. ”Sunt şi persoane care nu au încredere în propria lor persoană şi urmăresc atunci să îşi condiţioneze partenerul pentru ca acesta să îi demonstreze că îi iubeşte ca să le crească lor încrederea în sine”, explică psihologul Stelian Chivu.

Una dintre cele mai nocive forme de iubire, dacă o putem numi astfel, este iubirea din frică: ”te iubesc de teamă să nu rămân singur”. Există, de asemenea, şi iubirea generată de nevoi neîmplinite. De pildă, persoane care simulează practic iubirea pentru a putea convinge o persoană să li se alăture şli astfel să îşi împlinească anumite vise pe care altfel nu le-ar fi putut realiza.

Cum iubim armonios

Un exerciţiu simplu şi la îndemâna oricui pentru a manifesta iubirea este privitul în ochi peste 3 minute. În acest mod, se va sincroniza ritmul cardiac al celor doi, iar aceştia vor ajunge să îşi exprime sincer sentimentele unul faţă de celălalt.

Şi mângâierile determină un răspuns neurologic pozitiv la nivel psihologic şi emoţional din partea organismului, ceea ce face să ne apropiem din ce în ce mai mult de iubirea necondiţionată.

Putem, de asemenea, să ne întrebăm ce iubim la partenerul nostru. Dacă suntem sinceri în această autoanaliză, putea avea multe surprize, unele deloc plăcute. Ele ne vor ajuta să ne înţelegem mai bine şi să depăşim astfel această etapă din viaţa noastră.

”Este important să ne întrebăm şi cât îmi iubesc partenerul. Poate îl iubesc până îmi aduce salariul sau doar dacă face ce-i spun şi atunci am răspunsul la această întrebare. Una dintre cele mai importante întrebări pe care este necesar să ni le punem este ce facem noi pentru a iubi mai mult? Nu mai este vorba aici doar de partener, ci de profesia pe care o avem, de familie şi natură”, conchide psihologul Stelian Chivu.

Pe aceeaşi temă:

Ce este procastinarea şi cât de mult ne poate influenţa viaţa. De ce mai bine facem un lucru prost decât să nu-l facem deloc

De ce ne manifestăm exagerat după ieşirea din izolare. „Gunoiul emoţional şi mental nu este conştientizat“

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite