Ce este mema şi cum am fost programaţi să gândim şi să acţionăm într-un fel anume
0
Mulţi dintre noi îşi cedează puterea mult prea uşor, însă nu pentru că ar fi manipulaţi sau programaţi să facă asta, ci pentru că le este mai uşor să îşi trăiască viaţa aşa. Practic, nu vor să îşi asume responsabilitatea propriilor decizii, pentru că le este greu să facă faţă eşecului, deşi el face parte din viaţă.
Vieţile noastre sunt conduse, de multe ori chiar fără să realizăm, de ceea ce specialiştii numesc ”memă”. Termenul a fost introdus în 1976 şi defineşte o informaţie care trece de la o persoană la alta prin viu grai sau genetic.
”Ne naştem cu anumite meme, pe care le preluăm de la părinţi şi în mod special de la mamă, iar ulterior la acestea se adaugă alte meme primite din societate sau de la religie. Mema poate fi un fragment de limbaj, modă, valori morale sau religioase”, explică psihologul Stelian Chivu.
Memele influenţează mintea, emoţiile şi chiar corpul fizic. De pildă, în trecut femeile purtau corset, care strângea puternic zona abdominală, influenţând oxigenarea creierului, cu toate consecinţele negative care decurg din asta.
Pe lângă aceste programări cu care ne naştem sau pe care le preluăm de la alţii, proporţia fiind de 70 % la omul obişnuit, există multe persoane care acceptă să fie conduse pentru că le vine mai uşor. Nu vor să trăiască cu responsabilitatea de a lua zilnic decizii care îi vizează şi atunci o pasează altora. Voinţa lor devine voinţa altora. Interesant de ştiut este că voinţa este un program mental, dar şi o emoţie.
”S-a demonstrat că un copil va prelua de la mamă modul ei de a fi. Dacă mama este o fire întreprinzătoare, cu iniţiativă în orice aspect al vieţii, aşa va fi şi copilul. Dacă este impulsivă, pusă mereu pe scandal, copilul va moşteni o parte din aceste <<calităţi>>”, precizează psihologul Stelian Chivu.
Analiza în stare de martor
Studiile ştiinţifice arată că adulţii vor manifesta acest gen de comportamente după vârsta de 40 de ani. Sunt, de pildă, persoane care s-au trezit cu frică de paianjeni la 50 de ani şi nu îşi pot explica de unde o au.
Vorbim practic de ceea ce specialiştii numesc condiţionare genetică, ce înseamnă că un individ se va manifesta în bună parte aşa cum au făcut-o şi părinţii săi, dar acest lucru nu este valabil în toate cazurile. Mulţi dintre noi reuşesc să rupă aceste legături şi să îşi trăiască viaţa aşa cum îşi doresc.
Primul pas este să realizăm că ne manifestăm într-o manieră care nu este sănătoasă nici pentru noi, nici pentru cei din jur. Asta înseamnă conştientizare, ce trebuie urmată de o autoanaliză, pentru a identifica aceste manifestări şi de unde provin ele. Anumite gesturi sau expresii sunt, de regulă, moştenite de la părinţi sau bunici, de pildă.
”Este bine ca această analiză să o facem într-o stare de martor, deci fără implicare. O analiză a arborelui genealogic, dacă o putem face, ne va da multe răspunsuri în legătură cu modul nostru de a fi. Pornind de la aceasta, vom putea să eliminăm aceste tipare comportamentale”, conchide psihologul Stelian Chivu.
Se încarcă comentariile...
