Ce denunţau românii la Poliţie în urmă cu 100 ani: „Să se inspecteze casele de prostituţie clandestine“
0
În anul 1904, un nou regulament avea să organizeze serviciul poliţienesc în Galaţi, Iaşi, Bucureşti şi Craiova. Hotelurile, pieţele şi alte spaţii publice erau adesea călcate de oamenii legii pentru a ţine în frâu delincvenţa.
Istoricul Adrian Pohrib, Director al Arhivelor Naţionale din Galaţi, a studiat trecutul Poliţiei oraşului Galaţi şi a scris cea mai amplă lucrare în domeniu, considerată o premieră în publicistica românească postbelică.
Astfel, aflăm că până la finalul Primului Război Mondial, Poliţia Galaţi era împărţită în trei servicii: cel al siguranţei (la cârma căruia se aflau doi subcomisari şi un comisar), Serviciul Poliţiei Administrative şi Serviciul Registraturii şi al Arhivelor. Acesta din urmă avea ca principală atribuţie primirea şi expedierea documentelor care erau adresate Poliţiei Administrative şi Poliţiei Siguranţei.
Cum erau instrumentate crimele şi delictele grave
Potrivit istoricului Adrian Pohrib, „în fiecare zi, la o oră stabilită, şeful Siguranţei prezenta prefectului Poliţiei toate rapoartele şi informaţiile primite în ultimele 24 de ore”.
Dacă situaţia o impunea, acesta era informat în regim de urgenţă pentru a da ordine care să readucă lucrurile pe făgaşul normal.
De asemenea, şeful Siguranţei verifica şi denunţurile cetăţenilor. În acea vreme, oraşul de la Dunăre era împărţit în cinci circumscripţii sau comisariate de poliţie, modelul fiind preluat şi la Iaşi, Craiova şi Brăila.
Pentru a fi pregătiţi să intervină în situaţii reale, poliţiştii acelor vremuri participau la exerciţii de alarmare. Astfel, le era testată viteza de reacţie.
Pâinile confiscate de poliţişti, distribuite săracilor
Poliţiştii Secţiei Administrative mergeau adesea în misiuni de control la brutării. Aici, oamenii legii verificau pâinile prin proba cântarului. Cei care încălcau legea erau deferiţi justiţiei, iar pâinile confiscate erau distribuite de poliţişti direct oamenilor nevoiaşi. Acelaşi lucru se întâmpla şi în cazul altor alimente care de asemenea, ajungeau pe mesele sărmanilor.
În februarie 1903, în Penitenciarul Galaţi se aflau 378 de persoane încarcerate. În acea perioadă, poliţiştii primeau nenumărate sesizări din partea populaţiei cu privire la numărul mare de prostituate clandestine. Oamenii le cereau oamenilor legii să „inspecteze casele de prostituţie clandestine şi să ia măsuri pentru a preveni transmiterea şi înmulţirea cazurilor de boli venerice”, se arată în lucrarea dr. Adrian Pohrib.
Acţiunea era motivată în condiţiile în care, cu ocazia unui control medical, un soldat fusese depistat cu o maladie venerică. Aşa se face că prostituatele din Galaţi au fost atunci stămutate din centru, în zonele periferice ale oraşului. Până şi ministrul de Interne făcuse atunci solicitări pentru a fi stopat acest „fenomen”.
„Ca măsuri de popularizare, Primăria oraşului Galaţi a emis o publicaţie în 300 de exemplare, care au fost afişate în hoteluri, hanuri şi în băile publice”, se arată în lucrarea dr. Adrian Pohrib.
Aproape de finalul Primului Război Mondial, Galaţiul adăpostea numeroşi refugiaţi, autorităţile fiind obligate să ofere ajutor. Pentru ca liniştea oraşului să nu fie perturbată, paza poliţienească a Galaţiului a fost întărită.
Se încarcă comentariile...
