Cartul electric, proiectul revoluţionar al unui student. „Îmi doresc să socializez cu colegii de muncă, nu o atmosferă similară celei dintr-o corporaţie“

Alexandru Ionaşcu (23 de ani), student în anul IV la Facultatea de Automatică din Galaţi, este un împătimit al automobilismului. A proiectat, construit şi pilotat un cart clasic, iar în viitorul apropiat va crea un cart electric cu o configuraţie total diferită faţă de alte maşini de curse care există în momentul de faţă.

Alexandru Ionaşcu (23 de ani), student în anul IV la Facultatea de Automatică din Galaţi, specializarea Informatică şi Automatică Aplicată, este pasionat de maşini de mic copil. Atât de pasionat încât dezmembra tot ce prindea în mână şi reasambla la loc, dar cu propriile inovaţii. A prins microbul de la tatăl său care este un împătimit al maşinilor. 

Dintotdeauna şi-a dorit să asambleze calculatoare şi ne dezvăluie cu umor că nu s-a prea dat în vânt după matematică şi informatică, chiar dacă este student la o facultate tehnică. Deşi totul ţine de cifre şi calcule, Alexandru vede experienţa sa în facultate ca o dezvoltare personală, în care se îmbină teoria învăţată la cursuri cu practica de care a avut parte prin intermediul proiectelor în care s-a implicat. 

În decembrie 2018, a proiectat şi construit un cart clasic de curse, pe benzină, alături de Cristian Lefter, absolvent al Facultăţii de Inginerie din Galaţi, cu care a şi participat acum câteva zile la o competiţie naţională. „Am fost nevoiţi să modificăm oarecum structura lui, pentru că trebuia să participăm în concurs cu un cart cu propulsie electrică, dar nu au ajuns piesele la timp. Prin urmare, am mers pe un cart cu motor termic, deci pe benzină, pe care l-am asamblat în doar o săptămână“, ne introduce puţin Alexandru în lumea fascinantă a micilor maşini de curse. 

Nu a fost deloc uşor. În doar o săptămână, a proiectat un nou cart pe calculator în 3D, iar apoi l-a construit de la zero alături de colegul său. A folosit şasiul unui cart vechi, dar l-a modificat conform propriei viziuni, adăugând apoi eleronul (dispozitiv aerodinamic a cărui funcţie este de a mări aderenţa cartului şi de a îmbunătăţi estetica acestuia), carena  şi toate celelalte elemente. Cartul atinge maxim 50 de kilometri pe oră şi are un rezervor de trei litri. Ne dezvăluie că anul viitor va realiza un cart care să fie propulsat exclusiv printr-un sistem electric, dar care va avea o configuraţie cu totul diferită faţă de carturile din prezent, deci o noutate în domeniu. 

Nu vrea să ne spună mai multe deocamdată pentru a nu da idei concurenţei. În acest an a şi pilotat cartul pe care l-a construit alături de colegul său, o altă experienţă pe care voia să o aibă. A spulberat un jalon cu apă în timpul concursului de carting, dar este fericit că a scăpat nevătămat şi a rămas cu cartul întreg pentru a-l putea folosi şi pe viitor. În prezent, este una dintre atracţiile Universităţii „Dunărea de Jos“, iar periodic mai face o tură cu cartul prin campus pentru a-l testa, dar şi pentru a stârni curiozitatea colegilor săi.

Roboţi industriali dirijaţi prin smartphone

Alexandru este pasionat în egală măsură şi de roboţii industriali. Pentru că manevrarea acestora este oarecum greoaie în prezent, tânărul a creat o aplicaţie ce poate fi instalată pe smartphone şi care îi permite utilizatorului să controleze roboţii la fel de uşor ca atunci când s-ar afla la consola din hala unde operează aceştia. 

Acum câteva zile şi-a prezentat aplicaţia la o sesiune ştiinţifică la Facultatea de Automatică din Galaţi. „Am găsit o soluţie ca să pot monitoriza robotul în timp ce face anumite lucruri programate de mine sau de alt utilizator. Îl pot controla de pe telefonul mobil cu ajutorul unui joystick de consolă şi pot avea şi feedback video la ce face robotul. Pot controla ce face robotul sau să setez un anumit program prin care doar să monitorizez ceea ce face“, ne explică studentul în ce constă aplicaţia sa.

Alexandru şi cartul proiectat şi construit de el şi un coleg de facultate FOTO Valentin Trufaşu

S-a gândit acum şi să mapeze comenzile, cum se numeşte operaţiunea în limbaj tehnic, ceea ce înseamnă că ar înlocui comenzile clasice de la terminalul de unde sunt operaţi roboţii cu nişte butoane pe telefonul mobil, care printr-un simplu click ar executa operaţiunea dorită. După absolvire, îşi doreşte să devină tehnician IT într-un grup media dintr-un motiv la care puţini tineri se gândesc la momentul angajării. 

„Îmi doresc să socializez cu colegii de muncă, nu să fie o atmosferă similară cu cea dintr-o corporaţie. Vreau să mă duc la job de plăcere şi cred că aşa trebuie să facă fiecare dintre noi“, ne mărturiseşte Alexandru. Încă balansează între a rămâne în ţară, unde are prietenii şi familia, şi a pleca în străinătate pentru un job mai bine plătit. A ajuns să se gândească la acest lucru deoarece simte că acum nu ar avea parte de siguranţa financiară şi stabilitatea de care are nevoie, dar nici de siguranţă personală.

„Trebuie să devenim specialişti, nu generalişti“

Îi sfătuieşte pe elevii şi studenţii care au o pasiune şi vor să o urmeze să nu se uite doar la beneficiile materiale pe care le pot avea dacă se implică în astfel de proiecte, ci să caute să obţină experienţă care le va folosi pe viitor în carieră. 

„Nu toţi văd la fel faptul că îţi poţi prezenta proiectul în faţa unor profesionişti, aşa cum este acesta, mai mult sau mai puţin bun, şi faptul că poţi învăţa foarte multe din  expertiza acelor oameni. Cel puţin la început, asta faci, observi ce fac ceilalţi, cum şi-au construit carturile, analizezi şi apoi transpui ce ai văzut în practică, dar conform propriilor tale idei“, ne prezintă Alexandru viziunea sa asupra modului cum ar trebui să se raporteze tinerii la şcoală şi mai ales la partea practică a acesteia. 

Consideră că sistemul de învăţământ trebuie schimbat, astfel încât tinerii să aibă o interacţiune mai bună cu profesorii, iar materia predată la cursuri să fie mereu îmbinată cu practica. „Cred că profesorii ar trebuie să fie puţin mai deschişi cu noi, să ne implice mai mult în activităţi. Sunt puţini profesori, din păcate, care au un mod practic de a preda“, punctează Alexandru. Pe de altă parte, crede că trebuie eliminate materiile pe care le numeşte „de umplutură“, la care informaţia este învăţată mai mult mecanic de către studenţi doar pentru o notă de trecere şi care nu le foloseşte la nimic pe viitor. 

„Unii profesori au cerinţe destul de mari şi nu cred că realizează că noi nu o să folosim acele cunoştinţe pe care ni le predau. Sunt informaţii pe care noi nu ni le putem însuşi, în orice caz nu ca un  student de la Inginerie Electrică, de pildă. Noi trebuie să devenim specialişti, nu generalişti“, concluzionează tânărul.