Care sunt semnele unei dependenţe şi cum scăpăm de ele. Ce zone din creier sunt paralizate de obişnuinţele nocive
0Fie că este vorba despre alcool, tutun, jocuri de noroc sau muncă, dependenţele ne transformă în prizonierii propriilor obişnuinţe nocive. Există câteva semne specifice, iar dacă le identificăm, ne putem conştientiza dependenţele, pentru a reuşi apoi să ne eliberăm de ele.
Când ajungăm să nu mai controlăm un aspect ce ţine de propria viaţă, este un indiciu clar că am dezvoltat o dependenţă. Aceasta activează la nivelul creierului neurotransmiţătorii plăcerii, cum ar fi, de pildă, serotonina şi tocmai de aceea este foarte greu de stopat şi eliminat, mai ales dacă nu se acţionează la timp.
”Un adolescent care fumează pentru prima dată se simte puternic, cu forţă, simte că este cineva. Organismul poate însă să producă, atunci când i se comandă, aceşti neurotransmiţători ai plăcerii, fără niciun stimul din exterior. Acest lucru este valabil pentru persoanele care îşi controlează foarte bine gândurile şi emoţiile şi implicit manifestările. Alte persoane fac acest lucru fumând, consumând alcool sau mâncând ciocolată”, explică psihologul Stelian Chivu.
Lucrurile sunt foarte simple. Atunci când apelăm la stimulente din exterior, cum sunt cele enumerate anterior, creierul va alege calea mai scurtă. Pericolul care apare este că organismul se va dezobişnui să producă singur serotonină şi melatonină, iar creierul va cere din ce în ce mai multe stimulente din exterior.
Experienţele noi nu sunt întotdeauna bune
Multe obişnuinţe nocive se instalează pentru că dorim să experimentăm diverse lucruri, fără să realizăm pe moment că putem aluneca pe panta dependenţei. De pildă, fumăm o ţigară de curiozitate sau consumăm droguri. Foarte repede se va instala un program mental care va justifica dependenţa, de genul ”fumez doar ca să mă relaxez sau doar când ies cu prietenii”. Este, de fapt, o păcăleală a propriei minţi.
”După ce se va trece prin câteva stadii intermediare, cum ar fi să fumezi zilnic sau să fumezi câteva ţigări pe zi, se va ajunge la stadiul în care persoanele respective îşi spun că nu pot trăi fără ţigări. Aşa se ajunge la dependenţă, iar consecinţele acesteia se agravează pe măsură ce trece timpul, cu excepţia cazului în care conştientizăm ce se întâmplă şi începem să lucrăm ca să o eliminăm. Când mâncăm, de pildă, o ciocolată şi avem puterea să ne oprim la un moment dat, este un semn că începem să ne controlăm dependenţa”, spune psihologul Stelian Chivu.
Dependenţele îmbracă mai multe forme. Sunt dependenţe de substanţe psihoactive, de comportament, dependenţe psihologice, dependenţe de anumite persoane sau locuri, dependenţe de plăceri, cum este dependenţa de cofeină, de alcool, de jocuri de noroc, de medicamente, de sex şi de gadgeturi.
Negarea duce la boli mintale
Putem verifica singuri dacă avem o dependenţă, iar dacă aşa stau lucrurile, e cazul să testăm cât de gravă este aceasta. De pildă, dacă stăm prea mult pe reţelele de socializare sau suntem chiar dependenţi de muncă.
”Când obişnuinţa de ceva sau cineva ne duce de la o manifestare conştientă la una inconştientă, este un semn evident al unei dependenţe. După ce conştientizăm acest lucru, este esenţial să aflăm cauzele care ne-au adus în această situaţie. Cele mai importante sunt stresul, obiceiurile preluate din familie, gândirea negativă, anxietatea, depresia, traumele emoţionale şi durerile fizice”, detaliază psihologul Stelian Chivu.
Când suspectăm că am dezvoltat o dependenţă, este necesar să ne întrebăm ce a determinat-o şi cine ne controlează când aceasta se manifestă. Persoanele care beau, fumează sau mănâncă excesiv, o fac de cele mai multe ori doar din plăcere, fără să existe neaparat un semnal din partea organismului.
”Sunt persoane care suferă din cauza dependenţelor, dar neagă acest lucru. Şi asta pentru că nu mai sunt conştiente de propriul interior. Sumt programe mentale negative care au preluat controlul şi le dirijează de cele mai multe ori viaţa, de multe ori chiar fără să ştie. Persoana intră practic într-o stare de negare, ce duce inevitabil la tulburări psihotice profunde şi grave, care declanşează diverse afecţiuni psihice”, susţine psihologul Stelian Chivu.
Dezvoltarea personală, calea spre vindecare
Dependenţele agravează şi mai mult anxietatea, neîncrederea în sine şi autosabotarea şi pe fondul faptului că se crează un conflict la nivel mental între programele pozitive şi cele negative. Ştim că nu este bine să exagerăm cu alcoolul, tutunul sau jocurile de noroc, dar cu toate acestea continuăm să bem, să fumăm sau să jucăm.
”Primul pas spre vindecare este conştientizarea. Până când cei care au o dependenţă nu o conştientizează şi nu fac apoi paşi concreţi spre stoparea şi eliminarea ei, nu e nimic de făcut. Sportul ajută foarte mult la diminuarea şi eliminarea dependenţelor, ca şi cultivarea unei atitudini optimiste”, punctează psihologul Stelian Chivu.
La fel de importantă este şi antrenarea încrederii în sine. Studiile ştiinţifice au arătat că cele mai multe persoane care au o dependenţă, au o slabă stimă de sine şi sunt de cele mai multe ori nehotărâte.
”În creier sunt două zone, cortexul orbitofrontal şi cortexul cingular anterior, care intră aproape într-o stare de nefuncţionalitate, ca un soi de paralizie mentală, când o persoană are o dependenţă sau mai multe. Tocmai de aceea este foarte important ca fiecare dintre noi să investească constant timp şi resurse în dezvoltarea personală, astfel încât să ajungă să se cunoască foarte bine şi astfel să îşi poată controla eficient eventualele dependenţe”, conchide psihologul Stelian Chivu.
Vă mai recomandăm să citiţi şi:
Efectele psihologice ale rugăciunii. Cum reuşesc călugării să atingă pacea mentală
Se încarcă comentariile...
