Bolnavii de cancer stau la coadă pentru viaţă

Supravieţuirea pacienţilor secţiei Oncologie de la Judeţean, proveniţi din trei judeţe,  depinde de singur aparat de radioterapie. Cei doi medici de la Radioterapie abia mai fac faţă numărului mare de bolnavi dintre care o parte trebuie să-şi aştepte rândul până în ianuarie 2011.

Ştiri pe aceeaşi temă

Conform recomandărilor Uniunii Europene ar trebui să existe un aparat de radioterapie, pentru tratarea cancerului, la 300.000 de locuitori, dar cobaltotronul de la Galaţi deserveşte bolnavii din întreg sud-estul ţării.

„Eu ce fac, mor?”

Aceasta este întrebarea pe care pacienţii o adresează din ce în ce mai des medicilor radioterapeuţi, când li se spune că trebuie să aştepte câteva luni până la începerea tratamentului care distruge prin iradiere ţesuturile afectate de cancer. Deşi are pacienţi din mai multe judeţe, secţia Radioterapie a Spitalului Judeţean dispune doar de doi medici, 10 paturi şi un cobaltotron.

„Avem nevoie urgent de încă un aparat. Ştiţi câţi ne pun întrebarea  <<Şi eu ce fac, mor?!>> , când îşi află programarea de pe listă ? Şi se întâmplă să nu putem respecta programările. Apar urgenţe. Ne descurcăm foarte greu. Se lucrează fără pauză, de la şase dimineaţa şi până la opt seara. Avem câte 80 de bolnavi pe zi”, afirmă  dr. Laura Rebegea Paraschiv, medic primar Oncologie – Radioterapie.

Conducerea spitalului a cerut Ministerul Sănătăţii, în nenumărate rânduri, un accelerator pentru radioterapie. Degeaba însă.

„Moldova este defavorizată faţă de Ardeal. Am făcut nenumărate memorii la minister şi nu am primit niciun răspuns. Acolo există aparate de radioterapie la Sibiu, Braşov, Tg. Mureş, Oradea, Baia Mare şi Cluj. În partea asta a ţării, există doar la Galaţi şi la Iaşi. Bolnavii din Galaţi, Brăila şi Vrancea vin la noi”, mai spune dr. Laura Rebegea.

Până în 2008 Galaţiul a avut două astfel de aparate dintre care unul foarte vechi, rusesc, fabricat în 1979, care nu mai poate fi folosit şi ocupă inutil buncărul special în care este amplasat.

O altă problemă legată de tratamentul prin radioterapie este aceea că CJAS decontează spitalului doar două etape terapeutice din patru, câte sunt necesare.

Bolnavii sunt chinuiţi nu numai de suferinţele provocate de cumplita boală, ci şi de oboseala navetei pentru tratament, de la sute de kilometri.

„Este foarte greu. Nu avem altă soluţie. Am cancer la ureche. La noi nu există aparatul acesta. Mă chinui şi vin, dacă nu vreau să mor. N-am de ales”, ne-a spus Radu Mânea, în vârstă de 80 de ani, un pacient din judeţul Vrancea.

Vox: „Avem nevoie urgent de un aparat. Ce facem cu aceşti pacienţi? Ştiţi câţi întreabă: „Şi eu ce fac, mor?”, spune Laura Rebegea, medic oncolog.


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările