Apocalipsa sturionilor din Dunăre. Unde au dispărut milioanele de pui eliberaţi în fluviu: „Găseam cipul băgat într-o sticlă“

Apocalipsa sturionilor din Dunăre. Unde au dispărut milioanele de pui eliberaţi în fluviu: „Găseam cipul băgat într-o sticlă“

Monitorizarea sturionilor în Dunăre FOTO INCDPM

Specialişti în biodiversitate din toată Europa se vor reuni săptămâna viitoare la Galaţi pentru a pune la punct o strategie integrată de salvare a speciei. Cercetătorii implicaţi în proiectele aferente explică starea actuală a populaţiei de sturioni din Dunăre şi cauzele „apocalipsei” acestei specii.

Până în urmă cu opt decenii, zona Mării Negre (cu trei subsecţiuni importante, respectiv fluviile Dunărea, Nipru şi Don) era recunoscută la nivel mondial ca fiind cel mai mare areal de pescuit a sturionilor şi furniza peste 70% din cantitatea de icre negre vândută la nivel global.

Totul s-a dat complet peste cap în perioada în care comunismul a pus stăpânire pe statele riverane cursurilor de apă amintite (URSS pentru Don şi Nipru, respectiv România, Bulgaria, Iugoslavia şi Ungaria pentru Dunăre), iar pescuitul la sturion s-a transformat într-o industrie agresivă, care nu a mai ţinut cont de capacitatea speciilor asimilate (în special nisetru şi morun) de a se regenera.

Lucrurile s-au agravat după căderea comunismului, când vidul legislativ a permis braconarea masivă a sturionilor. „Este o exterminare, după părerea mea. Dacă nu se iau măsuri, în câţiva ani morunul şi nisetrul vor mai putea fi văzute doar în cărţi. Vor dispărea complet”, avertiza, la câţiva ani după Revoluţia din 1989, inginerul piscicol gălăţean Sorin Odobescu.

Nu s-au luat măsuri atunci. Abia de prin 2000 au apărut primele demersuri româneşti pentru ca sturionii să fie salvaţi. S-a interzis pescuitul, s-au făcut acţiuni masive pentru prinderea braconierilor, s-au crescut milioane de pui de sturion care au fost eliberaţi în Dunăre. La aproape două decenii de la începerea acestei acţiuni concertate efectele încă sunt derizorii. Populaţia de sturioni este în continuare în declin, iar cercetătorii din toată Europa au decis să-şi dea mâna pentru a găsi soluţii.

O premieră ştiinţifică pentru Europa

Prima întâlnire de acest fel va avea loc la Galaţi, în perioada 28-30 octombrie 2019.  Peste 120 de specialişti din 22 de ţări, reprezentând 59 de instituţii şi foruri europene vin la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii, la o conferinţă internaţională, iar „sufletul petrecerii” sunt cercetătorii de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi, instituţie care deţine, prin Tudor Ionescu, conducerea Centrul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Sturioni, Habitate Acvatice şi Biodiversitate (CCDSHAB).

Tudor Ionescu cu unul dintre sturionii monitorizaţi FOTO Universitatea Dunarea de Jos Galati

Evenimentul de la Galaţi are loc sub patronajul Academiei Române şi al Comisiei Europene, parteneri fiind Ministerul Apelor şi Pădurilor, Ministerul Mediului, Societatea Mondială pentru Conservarea Sturionilor, World Wide Found for Nature (WWF) şi Uniunea Internaţională pentru Conservarea Speciilor (IUCN), toată această alăturare de instituţii demonstrând că problema sturionilor din zona Dunării şi a Mării Negre a devenit critică.

„Dunărea şi Marea Neagră reprezintă unicul ecosistem acvatic din lume în care se mai găsesc încă şase specii sălbatice de sturioni. Vrem să se ştie că aici se face cercetare serioasă şi că avem capacitatea să facem prima întâlnire regională pe această problemă. Lucrările care se vor prezenta vor fi un material spectaculos, care va putea fi folosit de toţi factorii implicaţi, astfel încât să putem stabili în final politici de protecţie a sturionilor în concordanţă cu Planul de Acţiune Pan European pentru Sturioni, adoptat la Berna”, explică Tudor Ionescu.

Monitorizarea sturionilor în Dunăre FOTO INCDPM

„Considerăm că a venit momentul să facem o analiză complexă, la scară regională, care să identifice cauzele care au condus la declinul acestei specii, care să genereze soluţii de ameliorare. Va fi, totodată, prilejul pentru demararea unor parteneriate internaţionale, cu scopul de a aplica măsuri concrete pentru ca această bogăţie vie, specie care a trăit încă pe vremea dinozaurilor, să fie păstrată în continuare, peste veacuri”, adaugă cercetătorul.

Milioane de pui eliberaţi, declinul continuă

Potrivit cercetătorilor români, toate populaţiile speciilor de sturioni care se reproduc în Dunăre sunt clasificate în „Lista Roşie” a Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii (UICN), ca fiind periclitate critic (morunul, păstruga, viza şi nisetrul) sau ameninţate (cega), fiind incluse şi în Anexa 5 a Directivei CE pentru Habitate şi în Anexa 2 a Convenţiei de Comerţ Internaţional cu Specii Ameninţate de Faună şi Floră (CITES).

Deşi arealul în care au fost semnalate exemplare din amintitele specii este mai larg (Marea Neagră şi fluviile Don, Nipru şi Dunărea), doar pe porţiunea românească a Dunării sau luat măsuri de protejare a sturionilor. Pescuitul acestora este interzis de 15 ani, iar în ultimul deceniu au ajuns în fluviu, cu finanţare asigurată de UE şi de Guvernul României, aproape 10 milioane de pui de sturion, în special nisetru şi morun. Totul a costat peste 18 milioane de euro.

Monitorizarea sturionilor în Dunăre FOTO INCDPM

Totuşi, paradoxal, populaţia este în continuare în declin. După cum explică prof. dr. ing. Tudor Ionescu, sturionii sunt în vârful lanţului trofic acvatic din arealul lor şi nu sunt afectaţi în mod semnificativ de vreun factor natural (boli, paraziţi etc). Singurul lui duşman este omul.

„În 1903-1904, s-au capturat, prin pescuit comercial în Marea Neagră, 10.570 de exemplare de nisetru. În anul 2003-2004, pescarii au mai reuşit să prindă numai 28 de astfel de peşti. Ceea ce ne arată că, în numai 100 de ani, trendul descendent al populaţiei este de 99%. Toate acestea nu s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi fost pescuiţi în exces, pentru icrele negre, cel mai scump aliment din lume”, spune Tudor Ionescu.

Autorităţile din România spun că braconajul din apele teritoriale româneşti, deşi există, are impact mic faţă de cel din spaţiul ex-sovietic şi din Turcia, unde fenomenul are proporţii industriale. A rezultat acest lucru chiar din monitorizările cu microcip coordonate de cercetătorii de la CCDSHAB, dar şi de Administraţia Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ).

„Monitorizarea arăta cum un sturion cobora, urca, iar deodată măsurătorile indicau că stă doar la suprafaţă. Când mergeam la faţa locului găseam cipul băgat într-o sticlă din plastic şi lăsat în apă, pentru a se da impresia că sturionul se mişcă în continuare. Dar au fost şi destule cazuri în care nici cipul nu s-a mai găsit, fiind aruncat în Dunăre sau pur şi simplu distrus”, explică, pentru PressHub, inginera Carmen Andrei, coordonatoarea monitorizări derulate de AFDJ.

„Un alt indicator al braconajului a fost şi acela că, pe parcursul proiectului, au fost prinse foarte puţine femele. În general, când s-au făcut repopulări de sturioni, procentul era cam de 70-80% femele. Din ce am prins noi, proporţia era inversă, cam 70-80% erau masculi. Prin urmare, ce s-a întâmplat cu restul? Au fost destule semnale de alarmă în privinţa braconajului, dar despre dimensiunea acestuia sunt încă destule controverse. Este totuşi o chestiune care credem că ar merita mai multă atenţie din partea autorităţilor în domeniu”, adaugă inginera.

Cauze colaterale ale dezastrului ecologic

Expertul Tudor Ionescu susţine că, în ciuda eforturilor depuse pentru repopularea Dunării cu sturioni, nu se poate spune că declinul a fost oprit, ci doar încetinit. Dincolo de braconaj, intervine în analiză, la cauze, şi faptului că habitatul iniţial al acestor specii nu a mai putut fi refăcut la dimensiunea lui iniţială.

Monitorizarea sturionilor în Dunăre FOTO INCDPM

„Cândva, când urcau pe Dunăre pentru împerechere, sturionii ajungeau chiar dincolo de Viena. Acum, capătul călătoriei lor este în zona Porţilor de Fier. Deci vorbim de o înjumătăţire a spaţiului lor de împerechere de la 2.000 de kilometri, la 800 de kilometri numai. Autorităţile ar trebui să facă eforturi pentru a construi canale speciale în barajele de la Porţile de Fier, astfel încât să nu blocheze migraţia acestor peşti”, spune cercetătorul.

Contribuie la declin şi faptul că sturionii au un ciclu greoi de reproducere. Se împerechează foarte rar, o dată la patru sau chiar şase ani, plus că ating maturitatea sexuală târziu, la peste 15 ani. Asta dacă nu-i prind între timp braconierii.

Vă mai recomandăm şi:

Cercetătorul român care salvează sturionii de la dispariţie. A obţinut finanţare şi de la un şeic din Emiratele Arabe

Patru elevi au creat robotul ecologist: foloseşte energie regenerabilă şi salvează o specie de peşti pe cale de dispariţie

Topul poveştilor pescăreşti dunărene. De la peştii mâncători de oameni la monştrii din canalizarea oraşului

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: