Andrei Berilă, cel mai odios criminal din istoria României: „Am omorât fiindcă eram beat”

Andrei Berilă, cel mai odios criminal din istoria României: „Am omorât fiindcă eram beat”

Andrei Berilă a fost fotografiat de un jurnalist din perioada interbelică. Foto: D.J.C. Galaţi

Aţi auzit până acum de expresiile „munceşti cât Berilă”, „faci armata cât Berilă”? Ei bine, când le rostiţi, vă comparaţi de fapt, fără să ştiţi, cu Andrei Berilă, unul dintre cei mai odioşi criminali din istoria României. În 1936 acesta a ucis cu sânge rece şase persoane din Galaţi, şocând o ţară întreagă.

Ziua de 30 octombrie 1936 a înfiorat nu numai opinia publică gălăţeană, ci şi întreaga ţară. Odată cu ivirea zorilor a ieşit la iveală că şase persoane, printre care şi un copil au fost ucişi cu sânge rece. Criminalul era Andrei Berilă. După ce colindase întreaga ţară, acesta s-a instalat la Galaţi şi s-a angajat la o brutărie pentru a fi iniţiat în tainele meseriei. Brutăria unde se angajase aparţinea familiei Mandinis şi se afla  pe strada Dogăriei. Deşi avea doar 39 de ani, Berilă ascundea o viaţă plină de fărădelegi.

„Rămas orfan de tată la 6 ani, când a crescut a fost lăsat pe drumuri, fără pământ, fără casă, fără nimic şi a plecat la Bucureşti pe jos, tocmai din Olt pentru a exercita un comerţ ambulant. Berilă a căpătat darul beţiei şi, pe fondul acesteia, a comis fărădelegile de mai târziu, începându-şi «cariera» de spărgător şi tâlhar de la 17 ani, când a fost condamnat la închisoare. Fuseseră emise multe mandate de arestare pe numele lui. Unele la Craiova, altele la Bucureşti. Unele dintre mandatele de arestare au fost duse la îndeplinire, însă Berilă a reuşit să evadeze, altele nu au putut fi duse la îndeplinire, acesta fiind de negăsit, fiind plecat aiurea prin ţară”, a declarat Marius Mitrof, consilier superior Direcţia Judeţeană de Cultură, Galaţi.

Atras de mirajul oraşului port cu potenţial pentru fărădelegile lui, la începutul toamnei anului 1936, Berilă poposeşte şi la Galaţi. Aici, criminalul îşi caută victima şi o găseşte.

Familia Mandanis, ţinta bestiei

„Pe strada Dogăriei funcţiona o brutărie care aparţinea soţilor Mandanis, greci după nume, care făceau pâine pentru familiile de muncitori din zonă. În casă locuiau Mandanis cu soţia Paraschiva, precum şi personalul Iosef Fechete, Dănilă Bota şi copilul Filip Luchianov. Pe uşa brutăriei intră un individ care îţi transmitea frică. A întrebat politicos pe cei care făceau pâine, sau poate pe vânzătorul de la tejghea, unde e patronul că vrea să vorbească cu el. Mirosul de pâine coaptă în cuptor plutea în brutărie. Pâinea rotundă, cu miezul aburdind care potolea foamea locuitorilor din cartier. Mihail Mandanis, brutarul, se apropie de Berilă şi îl întreabă ce doreşte. Acesta îi spuse că a auzit că are nevoie de forţă de muncă şi, pentru că şi el are nevoie să îşi câştige cinstit o bucată de pâine şi pentru că a mai lucrat la brutării, a venit să se angajeze. Numai că nefiind din localitate, a solicitat şi gazdă”, a explicat Marius Mitrof, consilier superior Direcţia Judeţeană de Cultură, Galaţi.

Mandanis a fost de acord şi după ce au stabilit condiţiile Andrei Berilă a început să lucreze la brutărie. Numai că şeful său nu ştia scopul adevărat pentru care a venit Berilă în casa sa.

A sfărâmat cu sifonul capul unui copil

„În ziua când s-a hotărât să dea lovitura, aceastra trebuia făcută astfel încât să poată să dispară foarte repede fie cu trenul, gara fiind aproape, fie cu un vas, portul fiind, de asemenea, aproape, fie, chiar cu o maşină într-o localitate apropiată. Poate chiar Brăila. Berilă consumă alcool făcându-şi curaj pentru lovitura pe care urmează să o dea în casa celor care i-au întins o mână de ajutor. Aflase obiceiurile, ştia cât se încasează, ştia unde sunt ţinuţi banii încasaţi, dar nu ştia unde îşi ţine economiile Mandanis. Grecul era prevăzător. Noaptea, singur prin casă, Berilă căuta să ajungă la bani. Trezeşte slugile şi, fără să schiţeze niciun gest de milă, le ucide. Zgomotul produs îl trezeşte şi pe copilul Filip. Acesta vine să vadă ce se petrece, nebănuind nicio clipă că ora aceea va fi cea din urmă din viaţa lui. Bestia loveşte copilul şi se încinge o luptă pentru supravieţuire printre cadavrele celor trei slugi. Copilul cade, în timp ce Berilă continuă să îl lovească cu picioarele. Poate că şi murise în lovituri. Siguranţa morţii însă o are numai după ce , cu un sifon sfărâma capul copilului. De-abia atunci duce mai departe seria uciderilor. O ucide pe Paraschiva Mandanis şi apoi îl ia şi pe Mihail Mandanis şi după ce îi arată cadavrele, Berilă îl ameninţă că dacă nu va scoate banii, Mandanis va fi lângă ele. Ori, bietul Mandanis ştia că fie dacă scoate banii, fie dacă nu îi scoate, va avea aceeaşi soartă”, a relatat Marius Mitrof, consilier superior Direcţia Judeţeană de Cultură, Galaţi.

Berilă a fugit din casa familiei Mandanis cu 500 de lei, un ceas din aur şi haine furate. Atât a costat viaţa a şase oameni. A plecat la Brăila, dar a fost prins de comisarul Ceapă şi trimis la Galaţi pentru a fi judecat. Bestia a fost condamnată la muncă silnică pe viaţă. Zece ani mai târziu, Berilă s-a stins din viaţă în urma muncii extreme la care a fost supus.

Mai puteţi citi:

De unde vine expresia „ca Berilă“. Românii se compară, fără să ştie, cu unul dintre cei mai odioşi criminali din istorie

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările