Adolescentă din Ţara Soarelui Răsare care trăieşte în România: „Românii sunt mai deschişi, mai îndrăzneţi şi au mai mult umor“

Anna Kawaguchi Foto: Valentin Trufaşu

Anna Kawaguchi (15 ani) este elevă în clasa a IX-a la Colegiul Naţional ”Vasile Alecsandri” din Galaţi, fiind deopotrivă japoneză şi româncă. Trăieşte în Galaţi de la vârsta de un an şi a absolvit şcoala cu zece pe linie. Este foarte populară în rândul colegilor săi, dovadă că a şi fost aleasă vicepreşedinte al Consiliului Elevilor.

Primul lucru pe care îl remarci când te întâlneşti cu Anna Kawaguchi (15 ani), elevă în clasa a IX-a la Colegiul Naţional ”Vasile Alecsandri” din Galaţi, este freza rebelă şi energia pe care o emană. Vorbeşte româna la perfecţie, pune multă pasiune în tot ceea ce face şi are grijă ca zâmbetul ştrengăresc să nu îi dispară niciodată din colţul gurii. A avut ocazia să plece pentru a învăţa în Japonia, însă a ales România pentru că i se pare că programa şcolară din Ţara Soarelui Răsare este prea lejeră pentru ea şi îi plac provocările.

Chiar dacă mama ei a revenit în Japonia, Anna a preferat să rămână la Galaţi, unde este crescută de bunică şi străbunică. ”Alegerea de a rămâne în România a fost făcută recent. Mama mea este româncă, iar tatăl meu este japonez. M-am gândit că în loc să mă duc la liceu în Japonia, mai întâi să îmi creez o bază aici. Din punct de vedere economic, Japonia este net superioară României. Din punct de vedere social, apreciez la japonezi politeţea lor şi bunul simţ de care dau dovadă, sunt foarte empatici, le pasă de aproapele lor, iar atunci când acţionează, o fac cu gândul la cei din jurul lor, să nu îi deranjeze. 

Dacă ar fi să aleg acum între societatea românească şi cea japoneză, aş alege-o pe cea românească. Spun asta din punctul de vedere al generaţiei mele. Românii sunt mai deschişi, mai îndrăzneţi şi au mai mult umor. Japonezii sunt mai reţinuţi, fapt dat de politeţea lor, dar sunt şi lipsiţi de spontaneitate”, ne face Anna un scurt sumar al motivelor care au determinat-o să rămână în România.

Sistemul de învăţământ japonez este total diferit de cel românesc, mergând în principal pe ideea de egalitate. Până în clasa a IV-a copii nu dau teste şi fac singuri curat în şcoală, iar Anna este de acord cu acest gen de gândire, considerând că în primii ani de viaţă prioritatea în educaţie ar trebui să fie educarea morală a micuţilor. În contrapondere, consideră că sistemul de învăţământ românesc nu îi tratează la fel pe toţi elevii, ci în special pe cei care au rezultate foarte bune la învăţătură.”Degeaba eşti inteligent, dacă nu ai bune maniere şi bun simţ, pentru că apoi foarte greu le mai deprinzi”, punctează adolescenta.

Învaţă din clasă, se relaxează muncind şi se preocupă de soarta colegilor

Consideră că sistemul de învăţământ românesc poate fi perfecţionat, astfel încât orele să devină mai interactive, astfel încât elevii să înveţe bună parte din materii la clasă. ”Eu nu pot să tocesc. Sunt foarte atentă la ore, pentru că reţin mult mai bine informaţia dacă îmi este explicată. Dacă trebuie să învăţ acasă, nu e acelaşi lucru, îmi fug ochii printre rânduri şi nu pot să reţin absolut nimic. Mie nu îmi place teoria, îmi place să o pun în practică. În piramida educaţiei, se arată clar ce procent de eficienţă au diferite tipuri de învăţare, cum ar fi cea audio, vizuală sau practică, iar învăţarea teoretică este pe ultimul loc pentru că are cele mai puţine rezultate”, vine explicaţia elevei.

Pe de altă parte, crede că în România mulţi tineri se axează pe învăţătură şi inteligenţa nativă pentru a obţine rezultate, de care se folosesc apoi pentru a pleca în străinătate, unde caută succesul aşa cum îl văd ei. ”E cu dus şi întors.  Mă uitam recent la un documentar, în care se spunea că sunt mai mulţi români care se stabilesc acum în Germania decât sirieni, unde este război, ceea ce este trist. România este foarte frumoasă, dar atât cât oamenii nu au suportul financiar de care au nevoie, nu vor reuşi niciodată să se bucure de ele”, ne mărturiseşte Anna, care nu stă o clipă locului. Este implicată mereu în tot felul de activităţi, de la karate şi dansuri, până la baschet, pe care îl practică şi în prezent la echipa colegiului unde învaţă, după ce iniţial a jucat la echipa Pheonix Galaţi, care între timp s-a desfiinţat.

Deşi este abia în clasa a IX-a, este foarte populară în rândul colegilor săi, dovadă că a fost aleasă recent vicepreşedinte al Consiliului Elevilor din Colegiul Naţional ”Vasile Alecsandri”. ”Când am decis să fac asta, am vrut în primul rând să am o activitate. Eu nu pot să stau fără să fac ceva. Nu îmi place să mă relaxez, să pierd timpul. Dacă stau, simt că pierd vremea şi nu suport asta. Am căutat atunci o activitate care să nu ţină neaparat de unul dintre cluburile şcolii, ci voiam să fie ceva care să implice toată şcoala. Vreau să îmbunătăţesc traiul elevilor, pentru că sunt o persoană foarte sociabilă, mă împrietenesc cu foarte multe persoane cu uşurinţă, iar când mi se plâng de ceva, simt că pot prelua problema şi să o duc mai departe. Mie nu îmi este frică să vorbesc şi îmi pasă foarte mult de bunăstarea colegilor mei. M-am înscris în Consiliul Elevilor ca să îmi pot reprezenta colegii, să mă pot implica şi să vin cu idei”, ne mărturiseşte Anna.

Fascinată de documentarele cu criminali în serie  şi patologie

Este implicată acum într-un proiect foarte interesant, European Youth Parliament, unde tinerii îşi dezvoltă vorbirea în public şi capacitatea de a veni cu soluţii la rezolvarea unor probleme ale Uniunii Europene, cum ar fi consumul de zaharuri şi obezitatea. Anna este fascinată de documentarele despre vieţuitoarele din adâncul oceanelor, fiind interesată în special de informaţiile care nu sunt foarte cunoscute.

”Sunt lucruri unice, iar acestea îmi atrag foarte mult atenţia”, ne dezvăluie adolescenta, căreia îi plac şi documentarele cu criminali în serie. O atrage modul în care psihologii şi psihiatrii studiază mintea criminalilor şi maniera în care aceştia acţionează. De altfel, acest lucru se leagă şi cu ce visează să facă după absolvirea facultăţii. ”Vreau să devin patolog. Îmi place ideea de a lucra într-un laborator, unde să studiez şi să aflu cauzele bolilor. Încă nu sunt foarte decisă, sunt interesată acum de mai multe domenii, cum ar fi criminologia şi neurologia”, ne spune Anna, căreia i-a atras atenţia recent o boală rară, care se numeşte fibrodisplasie osificant progresivă.

Acesta  este, de fapt, o mutaţie a ţesuturilor, care nu se regenerează normal, ci se transformă într-un ţesut osos. Este o boală foarte rară, pentru care nu s-a găsit încă un tratament, iar moartea celor care suferă de ea se produce prin osificarea, de regulă, a unor părţi din organele vitale, care nu mai pot funcţiona normal. Nu va face facultatea nici în România, cu oamenii pe care îi crede minunaţi, şi nici în Japonia, cu politeţea şi rigorile ei, alegerea tinerei fiind Elveţia. ”Mi se pare o ţară echilibrată din toate punctele de vedere, fiind lipsită în mare parte de conflicte şi controverse, iar dacă acestea există, nu sunt atât de puternice şi mediatizate. Dacă se va ivi însă o altă oportunitate, voi profita de ea”, lasă  Anna o portiţă pentru o eventuală schimbare pe care ar putea să o ia după absolvire.