A murit maica Paisia, cea numită „Pacea” de creştini şi de slujitori. A fost răpusă de o răceală cumplită

Maica Paisia şi ultimul ei drum pământesc FOTO pr Rareş Bucur

Monahia Paiasia Frangulea era de 29 de ani în slujba Domnului, cea mai mare parte a timpului fiind alături de obştea mănăstirii Buciumeni din judeţul Galaţi. Slujba de înmormântare, oficiată de chiar arhiepiscopul Dunării de Jos.

Monahia Paisia Frangulea, cea numită de creştini şi slujitorii bisericii „Pacea”, a trecut la cele veşnice cu numai câteva ceasuri înainte de începerea noului an şi a fost înmormântată, pe 3 ianuarie 2019, în cimitirul Mănăstirii Buciumeni din judeţul Galaţi. 

Slujba înmormântării a fost oficiată în biserica veche a Mănăstirii Buciumeni, după Sfânta Liturghie, de Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi din Eparhie.

La slujbă au fost prezenţi aproximativ 20 de preoţi şi diaconi, stareţele mai multor mănăstiri din judeţele Galaţi şi Brăila, numeroase monahii ale Mănăstirii Buciumeni şi de la alte obşti monahale, precum şi numeroşi credincioşi.

În cuvântul rostit la final, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian a spus că monahia Paisia a fost şi va rămâne pentru toţi cei ce au cunoscut-o un model de smerenie, de bunătate, de iertare şi de viaţă trăită potrivit rânduielilor monahale. 

„Născută în localitatea Braniştea şi şcolită până la nivelul liceului, maica Paisia a simţit de tânără chemarea profundă în inima şi în sufletul ei de a veni la mănăstire. În timpul petrecut în această mănăstire ea a căutat să nu fie de ruşine, ci să fie omenoasă, smerită, ascultătoare şi paşnică. Unele dintre surorile tinere din mănăstire o supranumeau ‹‹Pacea››” [...]”, a spus ierarhul.

„Numele de Paisia, primit la călugărie i s-a potrivit foarte bine cu firea, cu atitudinea şi cu viaţa ei. Ea a fost foarte ataşată de muncile pe care celelalte persoane le refuzau, încât râvna şi ascultările ei o recomandă ca pe o persoană cu tendinţe de viaţă de sfinţenie. Maica Paisia, în această obşte monahală, a respectat cu sfinţenie pentru ea şi pentru mănăstire o anumită atitudine pe care mai greu o poţi întâlni astăzi în lumea noastră şi anume, ‹‹tăcerea›› pentru a-L auzi mai bine pe Domnul, a înţelege mai bine sfatul Lui şi pentru a nu auzi intrigile şi vicleniile omeneşti. Am putea spune că urechile şi gura ei au fost închise la orice cuvânt rău, pe care ea nu îl mai auzea şi nu îl mai rostea. Blândeţea şi bunătatea se uneau cu o disponibilitate totală pentru a face ascultare din convingere şi pentru a creşte duhovniceşte” [...], a continuat cuvântul arhiepiscopului Dunăriid e Jos 

„Profilul vieţii ei este profilul unei adevărate călugăriţe din tradiţia adevărată, unele calităţi moştenindu-le prin naştere, altele primindu-le prin educaţie şi multe cultivându-le zi de zi şi ceas de ceas. Deşi nu a avut ranguri, prin smerenia, cuminţenia şi bunătatea ei reală a reuşit să-i depăşească pe cei cu ranguri şi cu poziţii sociale mai bune”, a spus Înaltpreasfinţia Sa.

De 29 de ani maica Paisia se afla în monahism şi de 7 ani era în ascultare la Centrul eparhial al Arhiepiscopiei Dunării de Jos, unde în armonie cu Dumnezeu şi cu semenii ne-a arătat discreţia, pacea, bunătatea şi disponibilitatea permanentă, toate izvorâte din vocaţia monahală. 

„La vârsta de numai 50 de ani, monahia Paisia a trecut la cele veşnice în noaptea zilei de 31 decembrie 2018, în urma unei răceli severe ce a dus la stop cardio-respirator, care, pentru trupul maicii, s-a dovedit a fi de neînlăturat. Bunul Dumnezeu s-o primească în Împărăţia Sa şi să-i odihnească sufletul ei bun”, a transmis preotul Rareş Bucur, de la Biroul de Presă al Arhipiscopiei Dunării de Jos.